Editorial

"Balul Operei" a transformat Teatrul National Cluj in "Bufet Suedez"

La 1904, primarul Clujului din acel an, Geza Szvacsina, nu si-ar fi inchipuit nici cu mintea ca Teatrul National Cluj, pentru a carui aprobare se zbatuse ani de zile, va ajunge peste un secol pe mana „doctorului” Matei Miko, un industrias din domeniul carnii epilate pe care, de ani de zile, isi leapada sosul batraneii bogati la care Miko isi abatorizeaza marfa.

Clujenii verzi de azi care injura bozgorimea ce vrea sa ne vanda Clujul Budapestei trebuie musai sa afle ca, la 1904, in Cluj, romanii aveau tot atata cuvant de spus pentru trebile administratiei locale cat au bietii tigani din Pata Rat din vremea noastra. Adica ciu-ciu, nulo, cucu.

In fapt, acum 110 ani, doar bozgorii din Cluj s-au luptat ca orasul asta sa intre in randul lumii, sa avem si noi un teatru ca aia din Paris, Londra sau Roma. Maghiarii de aici au facut lobby la Budapesta pentru ca premierul de atunci al Ungariei, contele Istvan Tisza, sa ia o decizie ferma pentru desemnarea unui proiectant care sa se apuce mintenas de treaba.

Ca sa vedeti cum se punea problema atunci prin alte parti, premierul maghiar si-a pus in cap intreaga ungurime din Transilvania si mai toti colegii de guvern in momentul in care a decis sa atribuie lucrarile de proiectare unei firme austriece „Fellner&Helmer”, in ciuda faptului ca mai multe societati de arhitectura maghiare salivau dupa orice banut. Prim-ministrul maghiar a fost ferm: austriecii lucreaza „mai repede si mai economicos”.

Ca sa intelegeti si mai fain cam cum se faceau lucrurile la acea vreme, o sa va spun ca edificarea Teatrului National Cluj a durat doar doi ani.

Astazi, la Cluj, nu suntem in stare de 8 ani sa facem o filarmonica, n-am fost in stare sa facem un spital regional in cei 25 de ani trecuti de la Revolutie si ne vor prinde extraterestrii in aceeasi situatie.

Nu o sa intelegem niciodata, noi, clujenii ce azi ne holbam la acromegalia artistica de peste drum de Teatrul National Cluj, ma refer la statuia lui Avram Iancu, ce mult a insemnat ca am avut teatru national la inceput de secol la Cluj si ca ne-am despartit, si in acest fel, de satmareni, bistriteni, salajeni etc.

Si daca nu vom intelege nimic, macar atat sa intelegem: ca Teatrul National Cluj este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitecturale ale orasului.

Pe scena acestui monument arhitectural unic, am ras si am plans privindu-i pe marii actori ai Romaniei, niste uriasi. Dar pe scena Nationalului clujean, i-am vazut incaruntind si pe dragii de Cristina Pardanschi si Cornel Raileanu, i-am vazut maturizandu-se pe Catalin Herlo sau Ramona Dumitrean, actori ai scenei clujene ce au dat valoare aerului respirat de noi.

E adevarat, in anii ce au trecut, am vazut si manageri de susanele execrabile, precum domnul Costin Marculescu, care a bagat pe gatul clujenilor spectacole de varieteu cu balerini scapatati de la Bolsoi ce erau atat de grasi ca doar „plie” si „turned-out” mai puteau face fara sa gafaie.

E adevarat, in anii ce au trecut, si nu-s multi de atunci, am avut si neplacerea sa vad ca OPC a fost nevoit sa amendeze institutia Teatrului National Cluj pentru lipsa de igiena, caci buzile erau mai jegoase ca cele din gara.

Nu ma intereseaza faptul ca „doctorul” Matei Miko, crescator de pasaret iubitor de graunte stralucitoare, pune in scena de ani de zile o minciuna de varieteu de cel mai prost gust supralicitata ca fiind „o gala artistica polivalenta” si intitulata Balul Operei.

Nu e treaba mea nici daca mica burghezie isi strange suncile in corsete satenate sau costume luate din piata Marasti ca sa aiba impresia, pentru o seara macar, ca sunt lorzi si contese ce traiesc in Viena. Ii inteleg, exista o nevoie de asemenea socializare, pacat ca nu poate nimeni face mai multe evenimente de calitate pentru un asemenea public. Stiu ca sunt unii ce-mi sunt prieteni si care au participat la balul asta de Apahida. Sa se supere! Le zic ca isi pot folosi hainutele frumoase in orice alta zi la reprezentatiile de exceptie ale adevaratului Teatru National clujean.

Nu ii judec nici pe marii artisti sau profesori sau cercetatori sau scriitori care accepta distinctii pompos botezate alaturi de sfertodocti de carton, sinecuristi politici sau sefi de catedra cu dosar de securisti. Multe valori reale ale Clujului au fost si sunt ignorate, o diploma din asta le mai stampara frustrarea ca au fost lasati deoparte.

Nu vreau sa comentez nici faptul ca firme de renume ale Clujului, locale sau straine ce s-au culcusit aici, ii baga efectiv bani lui Miko in buzunar ca sa isi intretina ferma de gaini botoxate in loc sa sponsorizeze macar cu 100 de euro proiectul „Cluj – Capitala Culturala Europeana” – ce subzista de la o luna la alta fiind in pericol de a da chix din cauza nepasarii.

Dar nu o sa tac niciodata atunci cand vad ca Teatrul National Cluj este transformat intr-o ospatarie de 5 lei. O bodega de impinge-tava, asta a fost sambata scena Teatrului National, unde cohortele de boieri au hapait si lacomit, au ghiogaltit si hutupit, au huzdupit si leorpait somoanele si maionezele de la „japonejii” nostri clujeni. Curat rusesc, coane Miko-ule, sa pui pe scena Nationalului clujean haleala!

Bata-te sa te bata, „doctore” Matei Miko, cu tot cu orataniile tale siliconate, ca bine le-ai mai pus in scena! Niciun scriitor de teatru clujean n-a mai scos in evidenta de mai bine de un secol defectele societatii noastre mici, traitoare in urbea de pe Somes, asa cum ai facut-o tu!

Dar blestemat sa fii! Sa iti creasca sub axile teancuri de bancnote, sa iti creasca sub sfarcuri pungi de silicoane, daca pentru niste bancnote ai facut din scena Teatrului National Cluj, unde au declamat Beligan, Malaele, Mitica Popescu, Piersic, Oana Pellea sau Maia Morgenstern, un birt gastronomic pentru nesatulii urbei!

A fost, de departe, domnule regizor si manager Mihai Maniutiu, un Walpurgisnacht local, Noaptea Valpurgiei Clujului, atata doar ca in loc de demoni si vrajitoare, am vazut pe scena fiare cu rochii dantelate si demoni cu papion ce scoteau pe gat flacari de la iuteala wasabi-ului si ragaiau gaze vulcanice de la masticarea intre carii a somonului crud.

Rusine sa va fie, ba!

Niste „ba” sunteti, niste golani si sper sa vina cat mai curand ziua sa fiti pusi definitiv la zidul ignorantei de oamenii de bun simt!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *