“In sambata pelerinajului din anul 1940, dupa o rupere de nori, care a durat mai mult de o jumatate de ora, satul Dumitreni a fost spalat, in mare parte, de potop. Pál Gyula, preotul de atunci, vazand marea saracie ce a urmat dupa potop, l-a invitat pe Kovács Károly din Ungaria sa-i invete pe oamenii din sat sa prelucreze panusa, asigurandu-le astfel o bucata de paine. Pe atunci toti oamenii din sat erau obligati sa mearga la caminul cultural si sa ia parte la instruirea de acolo. Oamenii si-au luat cu ei sucitorul, in varful caruia au batut un cui. Din acel cui a pornit arta rasucirii. Cand au invatat sa rasuceasca uniform, au inceput sa prelucreze cosuri pentru cumparaturi, pentru paine, suporturi pentru oale, pe care le vindeau in pietele din apropiere, la Targu Mures si Sighisoara.”
Panusi, sarma, multa munca si pricepere. De asta e nevoie si acum, ca in povestea de demult, pentru plamadirea obiectelor din foita de aur care inveleste fiecare stiulete de porumb. Insirate pe taraba mesterului Balint Arpad de la targul de pe strada Kogalniceanu de la Zilele Culturale Maghiare, impletiturile din panusi iti aduc aminte de mirosul de toamna de la tara, de harsaitul porumbului la desfacat si de orele de lucru manual de la scoala, cand suportul pentru oala se incapatana sa nu iasa la fel de frumos ca al bunicii, de acasa.
Balint Arpad e unul din acei oameni de care prinzi drag fara sa vrei. Iti inspira incredere prin pasiunea si dragul cu care vorbeste despre munca lui. Mainile nu-i odihnesc niciodata, lucreaza si in spatele mesei ticsite de cutii, cosuri, vaze, genti sau abajururi impletite cu migala, ca un mestesugar adevarat. Clujul “ii vine bine”, isi aduce marfa aurie si curata de la Odorheiu Secuiesc doua ori pe an: primavara, la Zilele Clujului, si vara, la Zilele Culturale Maghiare.
“De obicei Clujul ne vine bine, si primavara, si acum. Le place oamenilor ce produc eu. Am invatat din copilarie, de la bunici si de la parinti si mai intens m-am apucat din ’96. De fapt eu am profesia de inginer mecanic, am terminat aici, la Cluj, la fosta Politehnica. Apoi s-a inchis fabrica si am spus ca nu vreau sa fiu sluga nimanui. Acum eu-s portarul si directorul”, glumeste mesterul pe sub mustata.
Lucreaza cu sotia, iar mama de 84 de ani e ajutorul cel mai de nadejde.
“Mi-a placut intotdeauna sa fac asta, faceam si in timpul cand am fost angajat la fabrica, dar foarte putin. Am vazut o fantezie in chestia asta si slava Domnului ca merge. Un singur lucru e mai greu, ca trebuie lucrat foarte mult si nu e platit pe masura”, arata el.
Pentru ca pana sa ajungi la impletit e multa, multa munca. Toamna, dupa cules, se aleg panusile potrivite, cele curate si albe si dupa ce se usuca la soare se leaga si se depoziteaza intr-un loc uscat. Apoi inainte de prelucrare panusa se umezeste si urmeaza rasucitul.
“Toate operele de arta sunt prelucrate pe o rama proprie din lemn, care a fost desenata si tintuita in prealabil pe o forma, arta rasucirii porneste de la un cui, avansand de la un cui la altul ajunge bucata pe rama, pana cand trebuie tesut, rasucind sau cusut plat, dandu-i forma si ornamentul final. Dupa ce obiectul s-a uscat pe rama, se trag cuiele si se scoate de pe forma”, se explica pe site-ul mesterilor csuhe-art.ro, disponibil in 5 limbi.
“Am la mama acasa vreun hectar de porumb. Trebuie lucrat, trebuie cules, trebuie strans, trebuie ales, e mult de lucru pana sa te apuci sa faci ceva. Lucram in familie, cu sotia. Lucreaza si maica-mea de 84 de ani si e cea mai harnica. Mai invatam de la ea cateva lucruri. Cum se zice inveti pana mori si mori prost”, spune mesterul, sugubat.
Mizeaza pe autenticitatea produselor sale si de aceea este si apreciat. Lucreaza de fata cu clientii, demonstrand astfel, ca obiectele sunt originale.
“Se cer de toate. Ce e nou sunt abajururile. Incep sa mearga, le facem de anul trecut, aici la Cluj am vandut foarte multe si acum. Daca omul vede ca tu lucrezi, tu faci, are incredere mai mare decat daca doar expui. Daca lucrezi au incredere in tine, sunt foarte multi “amesteri” intre noi. Foarte multi cumpara produse chinezesti si spun ca ei le produc. Le-am spus si organizatorilor de multe ori, daca vrei sa scapi de bisnitari sa pui omul sa lucreze acolo, in targ, daca-i mester”, conchide barbatul.
Targul de mestesugari este deschis pana duminica in cadrul Zilelor Culturale Maghiare, pe strada Mihail Kogalniceanu.