Dacă aveți ocazia să traversați frumoasa noastră tărișoară de la un capăt la altul, o să vedeți pe toate gardurile și pe toți stălpii cum vă zâmbesc „catindații” fotoșopați care vă cer din nou votul în 27 septembrie. Și sunt doar primii, va urma altă serie limitată, de senatori si deputați, prin noiembrie.
Acești domni n-au înțeles nimic din 30 de ani de libertate! Că nu mai pot umbla cu cioara vopsită și nu mai pot vinde imagini și vorbe-n vânt! Românii au nevoie de fapte și puțină smerenie din partea politicienilor. Ieșiți, bă, cu faptele în față și cu privirea în pământ, chiar așa, puneți-vă pe afișe poze cu privirea în pământ și cu mesajul „Atât am putut!”, și ați fi mai apreciați!
Vreau să vorbesc astăzi despre o mare durere a noastră, a românilor, pentru care politicienii au o imensă vină: lipsa autostrăzilor și haosul de pe șoselele patriei. O să vă relatez doar câteva întâmplări trăite de mine în drumul spre mare din acest an.
Începi drumul cu tonus bun, te urci pe autostradă, nu poți de la Cluj, dar e bine și de la Gilău, și circuli normal pană la Aiud. Ei, Golgota începe când cobori de pe cioturile de autostradă din România. Din Aiud și până în Șebeș, 45 de km (!), s-a circulat bară la bară, fără să fie vreun accident sau alt eveniment de forță majoră, acesta era modul „normal” de a te deplasa. De ce? Pentru că amărâtul de drum național care trece prin toate localitățile nu mai face față unui trafic enorm într-o Uniune Europeană care are alte viteze, iar restul bucăților de autostradă dintre Turda și Sebeș nu sunt gata încă de pe vremea lui Ponta, pentru că se lucrează în ritm de melc.
După ce mai iei o gură de oxigen pe autostradă între Sebeș și Sibiu, ajungi din nou la stilul „Târâș! Salt înainte!”, și nici măcar frumoasa Vale a Oltului nu te mai poate binedispune. Ajungi cu greu la Pitești și te urci din nou pe o bucată de fericire, numită autostrada spre București.
Ca orice moment de extaz, nu ține mult și revii la crunta realitate, ajungi la București, și ai o dilemă hamletiană mare, traversezi capitala sau o ocolești pe șoseaua de centură? Ambele variante sunt cu opțiunea „lose”, „win”-ul nu există aici. Am ales centura, și am văzut ceva ce m-a revoltat. Era o coloană de câțiva km de tiruri, care așteptau încremenite încă de pe autostradă să intre pe șoseaua de ocolire. Tiruri cu marfă, oameni cu business-uri, care pierdeau bani și nervi! Blocajul infernal era generat un pic mai încolo la o intersecție a centurii cu o șosea de intrare în București, unde pe centură era indicatorul ”Cedează trecerea”. Nu tu un pasaj, nu tu un semafor măcar, sau un agent care să dirijeze traficul! Acesta mi s-a părut exemplul suprem al nepăsării și miserupismului celor de la Compania de Drumuri si de la Ministerul Transporturilor.
Măcar drumul de la București spre granița de sud Giurgiu-Ruse este unul onorabil și se circulă normal. Când m-am întors de la mare, am ales să îmi încerc norocul pe cealaltă rută, București – Ploiești – Brașov. Nu-s nebun, știu că e Valea Prahovei, despre care și copiii de la grădiniță știu că pe acolo mai mult stai decât circuli! Doar că era duminică seara și m-am gândit că aglomerația va fi pe sensul invers, spre capitală. Așa a și fost, doar că în 3 rânduri am scăpat ca prin minune de accident, după ce 3 indivizi au depășit cu viteză mare, pe linie continuă, spre București, coloana uriașă de mașini, ce se întindea pe zona Sinaia-Bușteni!
Tot acest calvar (rețineți, pe care românii îl trăiesc zilnic, pe aceste rute!) nu ar mai fi existat dacă noi am fi avut o centură decentă care să ocolească capitala și două autostrăzi care să traverseze munții, între Sibiu și Pitești și între Comarnic-Prahova și Brașov! E adevărat că ele acum costă mult, dar ce au făcut politicienii timp de 30 ani pentru aceste obiective vitale de infrastructură? Nimic.
Între 1990 și 2000 (10 ani, frăților!) România nu a construit niciun km de autostradă. În acea vreme Iliescu chema minerii în București iar Văcăroiu făcea inflația mare și salariul mic. Nu aveau timp băieții de obiective strategice de infrastructură! Nu exista DNA, era raiul șmecherilor și al securiștilor travestiți în afaceriști cu statul, era epoca Caritas, Bancorex, FNI, etc.
Revenind în zilele noastre, în exercițiul financiar 2014 și 2020, România a atras doar circa 16% din banii nerambursabili alocați de Uniunea Europeană pentru infrastructură. România e codașa Europei la contrucția de autostrăzi.
Acestea sunt realități trăite și trăibile de noi toți încă mult de aici înainte. Și cifre reci. De aceea, haideți să-i coborâm jos de pe afișe pe cei cu părut vopsit în fotoșop și să le spunem, când ne cer votul: Băieți, cântați la altă masă, faptele înainte și apoi vedem noi unde punem ștampila pe buletinul de vot!
