Cea mai lunga linie de transport in comun din Cluj-Napoca este monopolizata de pensionari. Indiferent de ora sau vremea de afara, pensionarii din cartierul Grigorescu asteapta cu rabdare masina care ii va duce spre o calatorie cu loc asigurat pe scaun, minim 30 de minute, dintr-un capat in altul al orasului. Linia autobuzului 30 care strabate orasul de la vest la est e plina de gratuitati. Aici poti invata cu usurinta cele mai mari secrete din bucataria bunicii si sa ai parte de cursuri de politica internationala. In acelasi timp si gratuit.
Prima statie in care opreste autobuzul 30 in cartierul Grigorescu este cunoscuta pentru majoritatea clujenilor ca fiind statia de la Travio. Aici, in micul barulet poti intalni toate personajele posibile ale urbei, de la muncitori in salopete mazgalite cu mortar la boschetari si cersetori, de la barbati in costume si cravata, la prostituatele ce isi fac veacul pe podul Grigorescu. Cel mai important e ca in incaperea de 20 de metri patrati nimeni nu stationeaza mai mult de 5 minute. O cafea sau o cinzeaca de rachiu au cam acelasi timp de consumatie. Muzica populara de la Etno TV completeaza atmosfera localului in timp ce dincolo de tejghea esti servit de o femeie ce trage dintr-o tigara in coltul gurii. Un grup de muncitori isi verifica, intre doua pahare de rachiu ieftin, numerele extrase duminica la loto, discutand despre nationala de fotbal si meciul de maine din Finlanda.
“Mie un rachiu. Tu ce vrei, bah? Bei bere sau tot rachiu? Bere sa fie atunci. Eu stau cu spatele la intrare, sa nu ma vada lumea ca beu la ora asta. Lasa, ma, fotbalul ca si ase nu castigam nici maine. No, zi mai bine ce numere o fo’ sambata? A, duminica, duminica. Trispe este? Nu este. Septespe este? Este. Douasunu? Nu este. Douasopt? Nu este, nici 37 nu este. Septe ? Nu este. Douaspatru? Este. Iar nu am castigat nimic, lasa, data viitoare”, discutau doi muncitori.
In statie, printre oameni, se plimba nestingherita o femeie, cersind o tigara. Autobuzul soseste la 13.02. Doi pensionari se napustesc spre usile inca nedeschise. Vor sa prinda locuri libere pe scaun.
“Azi merg pana in Piata Marasti. Am auzit ca acolo vinetele is 1,5 lei. Mai am de pus niste zacusca si o fo’ tare scumpe pana amu’. Tu unde mergi, Vasile?”, discuta o femeie cu un batranel schiop in timp ce incercau sa se urce in autobuz.
“Ioi, si tu nu ai pus inca pe iarna? Eu merg dupa niste varza la IRA. Nu-mi place cum arata asta de aici din piata de la noi”, a replicat Vasile.
Autobuzul incepe sa se aglomereze inca de la a doua statie, batalia pentru locurile pe scaun se da intre elevii de gimnaziu si inca 6 pensionari. Fiind inca la inceput de drum mai sunt locuri libere. In statia de la Spitalul de Copii masina devine neincapatoare. Elevi, studenti si pensionari, un cocktail perfect pentru o zi insorita de toamna. La Regionala CFR aerul devine irespirabil. Claie peste gramada, toata lumea vorbeste si isi povesteste ce a facut in weekend.
Dupa aproape 35 de minute autobuzul ajunge la capat de linie. La IRA, 5 batranei merg agale spre trecerea de pietoni aflata cam la 300 de metri de statie.
“Era mai bine cand nu erau betoanele asta in mijloc. Treceam prin spatele autobuzului si eram aproape de piata. Amu stam si la semafor”, a spus Vasile catre unul dintre calatorii in etate care avea acelasi azimut: Piata IRA.
Dupa aproximativ o ora, cu o sacosa trasa pe roti Vasile revine din piata. Cu dureri la unul dintre picioare incearca cu greu sa urce scarile dinspre piata spre statia de autobuz. Un tanar ii sare in ajutor si ii urca varza pe scari. In autobuz nea Vasile din Grigorescu, se aseaza tacticos pe scaun si isi suna nevasta sa ii spuna ca e bine si ca a reusit sa cumpere varza. Alaturi de el, cu cate doua plase de rafie in mana, alti doi pensionari se urca la capatul liniei 30.
“Cat zici ca ai 76? Ioi tu. Cum esti cu medicamentele? Apoi o zis doctorul ca is bine, ca sa fac miscare zilnic. Ma duc pana in centru cu autobuzul si de acolo in Piata Mihai Viteazu. Iau la intoarcere 28. Pai am gratuitate cum sa nu, ca doar n-am imbatranit dejaba. Si tu? Apoi eu is nascut in 56. La Stanca. Uite aci ce varza faina am luat. E de la IRA. N-am mai avut bani ca luam si niste gogosari. Am un butoi de 60 si pun niste varza pentru copii. Le plac muraturile si nevasta-mea are o reteta secreta. Lasa ca ti-o zic cand coboram. Mergi si tu pana la capat? No bine”, discutau cei doi batranei.
Dupa mai bine de 45 de minute autobuzul ajunge din nou de unde a plecat in urma cu aproape o ora. Aceeasi batranei coboara in statia de la Travio, capat de Grigorescu, si mai stau la povesti minute in sir. Fericiti ca au plasele pline cu legume si fructe de la IRA, maine o vor lua de la capat. De data aceasta mult mai devreme, ca e prea cald in autobuz si au tensiune.
“Auzi, maine la 10 merem. Ca azi o fost cam tarziu, si ai vazut ce inghesuiala o fo’ ca o iesit copiii de la scoala. Sa apucam sa ne intoarcem pana la 12”, a spus Vasile, fericit ca ajunge acasa la timp cu varza.