Guvernul lui Klaus Iohannis, prea preocupat de anticipate, nu şi-a făcut datoria: aproximativ 2 miliarde de euro ies de sub sechestru după ce Ministerul Finanțelor a uitat să modifice o prevedere legală picată la Curtea Constituțională.
În 21 ianuarie anul curent, Curtea Constituțională a publicat decizia 581 din 1 octombrie 2019 care stabilea că prelungirea automată a sechestrului ANAF până la finalul cercetării penale este neconstituțională, Curtea stabilind că legiuitorul nu are competenţa de a reglementa menţinerea măsurii asigurătorii administrative pe un termen nedefinit şi aleatoriu,
Prin urmare (citez): „revine legiuitorului să identifice mecanismele procedurale adecvate prin care să fie respectate exigenţele statului de drept” și care să asigure că drepturile şi/sau măsurile prevăzute nu sunt „teoretice şi iluzorii”.
Ei bine, potrivit legii CCR 47/1992, dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Surpriză: azi expiră acest termen şi nici Parlamentul și nici Guvernul – la inițiativa Ministerului Finanțelor, ministerul de resort responsabil – nu au corectat prevederile legislative declarate neconstituționale.
Motiv pentru care, circa 10 miliarde de lei, pentru care nu există titluri de creanțe emise, ies de sub sechestru. Şi iată cum lupta pentru putere, pentru a arăta care instituţie le are mai tari şi mai umflate competenţele constituţionale (Parlamentul, Guvernul sau Însuşi El, Preşedintele), mai dă o lovitură anticorupţiei.
În acestea 45 de zile Orban şi Cîţu au fost prea preocupaţi să facă politică de Facebook sau să atragă noi şi noi împrumuturi şi Banca Mondială plus Fondul Monetar în ţară ca să se mai preocupe şi de cele aproximativ 2 miliarde de euro puse sub sechestru în procese în care statul român (pe care ar trebui să-l apere) a fost prejudiciat. Până se repară ce este de reparat, bunurile de-sechestrate vor lua calea unor proprietari mai binevoitori, iar românii vor rămâne cu paguba.
„Au uitat”… Când vorbeşti de asemenea sume, expresia „a uitat” e de neacceptat… E cârdăşie, e cu intenţie, e cu complicitate. Cum se face că „Statul” nu uită nimic când un cetăţean mai are de achitat chiar şi numai 1 leu?
Când Guvernul Orban Întâiul a dat în 4 spre 5 februarie, anul curent, noaptea ca hoţii, 25 de Ordonanţe de Urgenţă pentru nişte nevoi personale, ştiind că va fi trântit a doua zi, nu s-a gândit să treacă printre urgenţe şi chestiunea aceasta? Nu. Că or fi fost şi dintre „ai lor” printre cei cu sechestru. Şi era mai „urgent” să scape şi ăia cu agoniseala nesechestrată…
Suntem ca în bancul acela în care un individ mascat intră într-un magazin şi strigă: „Acesta este un jaf!” La care contabila, vizibil uşurată, zice: „Vai, ce m-am speriat! Am crezut că e Garda Financiară!”
Dar nu e nici o problemă. Românii uită şi-şi dau şi cămaşa de pe ei când vor să fie gazde bune. Aşa că numai nişte jurnalişti vor rămâne cu amintirea acestui tun de 2 miliarde de euro.
Acum că sunt „ai noştri” la putere, nu-i aşa de mare tragedia. Se mai împrumută Cîţu cu nişte bani cu dobândă negativă şi acoperim paguba. Oricum în materie de „ai lor”, „ai noştri”, ieri am văzut că până şi turnătorilor „lor” li se acordă circumstanţe atenuante. Un fel de „au turnat”, dar „le-o fi fost ruşine”.
Şi, gata!