E zi de derby. Simți cum tremură orașul de nerăbdare. Se respiră un aer încărcat de emoție, încordare, rivalitate și fumigene. Dacă ești străin de fenomenul fotbalistic, acesta este exact genul de meci pentru a lua microbul. Pentru că a fi microbist exact asta însemnă. A avea microbul fotbalului în sânge.
Niciun alt meci de fotbal nu va trezi atâtea emoții ca un derby local. Rivalitatea istorică naște coregrafii spectaculoase, cântece inedite și o prezența masivă pe stadion. Văzut de pe margine, rivalizează cu orice spectacol de pe o mare scenă. Zeci de mii de inimi care bat în ritmul tobelor. Lumini, culoare, steaguri și cântece.
Fiecare derby este un spectacol unic, de neratat, mai ales dacă nu ești microbist. Este meciul care se trăiește în tribune mai mult decât pe teren. Poți să nu te uiți deloc la jucătorii de fotbal, oricum spectacolul e în peluze.
Pentru o zi, Clujul va fi un oraș acaparat de suporteri. Azi, străzile o să răsune de cântecele galeriilor și vor fi luminate de torțe și fumigene. Azi, mai mult decât oricând, o să fie grupuri care vor avea fulare și steaguri în cele două combinații de culori: alb-negru sau alb-vișiniu.
Oprește-te din graba cotidiană și privește-i. Sunt tineri, bătrâni, copii. Ei sunt cei care au microbul în sânge. Le simți emoția? Le vezi bucuria din priviri? Ascultă-i. Le auzi încrederea din voci? Urmează-i. Urmele pașilor lor te vor duce azi într-un singur loc. Ia-ți un bilet. Poate e primul. Nu va fi ultimul.
Stadionul e azi scena lor, templul lor, locul în care timpul se comprimă. Timp de 90 de minute nu vei mai auzi nimic altceva. Când vei ieși de acolo fredonând cântecele galeriei, vei ști că o să te întorci. Azi în tribună, mâine poți fii acolo, în peluză, lângă ei.
Trăiește ca ei. Bucură-te ca ei. Iubește ca ei. Asta înseamnă să fii microbist.