Localul dupa care au plans artistii Clujului, boemul si unicul Arizona a murit, iar in locul sau a rasarit un restaurant de fite italian. Scriitorii si universitarii clujului deplang soarta defunctului local si spun ca trebuiau facute eforturi pentru pastrarea acestui gen de simboluri ale orasului.
Arizona avea un decor auster, mobile saracute si meniu redus, dar si cafea ieftina si multi artisti si povesti incredibile. S-a inchis in vara lui 2011 si a starnit revolta si suparare in randul clujenilor, mai ales din lumea artistilor si universitarilor.
Acum, localul Passione Italian Restaurant & Pizza are candelabre opulente de cristal, pereti gri si un decor cu mult rosu. Meniul are preparate specific italiene, se servesc pizza, diverse sortimente de paste, peste si fructe de mare, precum si deserturi ca “Millefeuille cu mascarpone si capsuni, fulgi de ciocolata neagra”.
Jurnalistul Tiberiu Farcas este intre cei care regreta si acum inchiderea localului pe care l-a frecventat inca din liceu, din anul 1985.
“In studentie mergeam zilnic. Apreciem cafeaua si mai ales berea. In ultimii ani mergeam sambata, mai ales la taifas. Era cea mai buna cafea din Cluj! E un loc simbol pentru mine”, a marturisit jurnalistul.
Tiberiu Farcas este dezamagit ca la adresa de pe Universitatii s-a deschis un local cu un specific atat de diferit de al popularei carciumi a artsitilor, pentru ca “orasul nu a facut nimic pentru Arizona”
“E pacat si o infrangere a Clujului intelectual ca nu s-a putut pastra! Dincolo de retrocedarea spatiului, cred ca orasul a fost indiferent, nu i-a pasat. Scriitorii abia traiesc de pe o zi pe alta, nu aveau cum sa il salveze. In schimb, primaria putea!
Eu am fost in Arizona in ultima zi, am fotografii! A fost o zi trista, m-am despartit greu si ii port dorul”, a mai spus jurnalistul.
Scriitorul clujean Ovidiu Pecican, de asemenea un obisnuit al boemei clujene, apreciaza ca noul restaurant e “prea scump, iar scriitorii nu au bani”.
“In tinerete am frecventat Boema, acum nu. Era murdar si frig, dar compania buna. Veneau scriitori, universitari, schimbam pareri si opinii cu redactorii de la Tribuna, Steaua. Compania unor asemenea oameni e mereu o sarbatoare. Acum, poti sta acolo numai daca ai bani si preferi compania unor fandositi. Cred ca ar trebui sa inchidem tot centrul vechi si sa vina in loc Clujul cocalarilor”, a remarcat scriitorul.
Totusi, Pecian nu e de acord cu opinia generala ca municipalitatea ar fi putut salva Arizona.
“Primaria isi vede de treaba ei, nu poate intra in spatiul privat”, a punctat scriitorul.
Ziaristul si scriitorul Sorin Grecu isi petrecea vremea prin Arizona intre anii 78-90, printre tinerii de atunci ai localului, concentrat in jurul revistei Tribuna si a Asociatiei Scriitorilor, condusa de Constantin Zarnescu.
“Aveam bucuria sa ne invartim intre somitati: Ion Lungu, D. R. Popescu, Petru Poanta, Ion Muresan, Ion Cristofon, redactori de la Tribuna care isi beau la Arizona necezolul si apoi evadau la Pescarul, localul vecin”, isi aminteste Grecu.
Intre tovarasii de la Arizona, acesta mentioneaza nume Alexandru Halmagean, Gabriel Cojocaru, Mircea Arman, pictorul Vladi Negoita, antrenorul de lupte Gelu Nacu, Negoita Irimie – autorul versurilor piesei “La fereastra ta” a trupei Semnal M., Tudor Dumitru Savu sau Traian Popescu.
“Nu o sa uit niciodata aventura personala formidabila traita in Arizona la debutul meu literar, petrecut in 1985, in acel ghiveci ingrozitor de volume de debuturi colective ale vremii. Am facut o chestie de boema la care recurgeam mereu, fiind inchistati si tinuti in lesa, mereu cu securisti printre noi. Ma tem sa imi caut dosarul al CNSAS, dar o voi face intr-o zi. Asadar, am sarbatorit evenimentul sarind de la etajul din Arizona cu o umbrela pe post de parasuta, in aplauzele celorlalti. Nu m-am lovit, am sarit pe picioare, dar, fireste, totul era in stare euforica. Generatia mea a fugit de comunism printr-o boema crunta”, povesteste Sorin Grecu.
Acelasi public frecventa si Pescarul, dar si Ursus, la vremea aceea o cantina tip “impinge-tava”.
“Facusem o chestie de avangarda la Ursus: beam cu totii o bautura verde careia ii ziceam absint. Mergeam acolo cu iubitele noastre imbracate de gala si luam masa intre boschetari. Era o boema stranie”, a adaugat Grecu.
In Arizona bantuiau si asa-numitii frumosi nebuni ai Clujului, oameni cu scoala si familii ilustre care, in imprejurari nestiute de boemi, si-au pierdut luciditatatea.
“Era intre nebuni un anume Hossu, dintr-o mare familie a Clujului, sef de promotie la filosofie, insa isi pierduse mintile. Statea mereu la nechezol in Arizona si vorbea singur, uneori dadea impresia ca vorbea cu noi. Mai era Gelu Mafoamea, un om care se ferea mereu de Securitate, pictorul Tonea, celebru pentru ca la un chef, poate in Arizona, a mancat capul unui papagal viu. Mai era Victoras Miau sau Victor Basso. Un alt nebun al Arizonei era un individ supranumit D’Artagnan sa Pardaillan pentru ca sarea pe scena la Republica, in fata ecranului si se duela cu parteneri imaginari. Plasatoarele il scoteau afara, el iar venea pe scena… Se imbraca cu pelerina de piele pana in pamant, palarie cu panglica si ochelari cu rama de aur. Se pare ca era din familia Banffy. Dupa ce a murit, familia i-a donat trupul la morga. A iesit la iveala apoi ca era mostenitorul unei jumatati din Huedin, insa familia nu a primit averea din cauza unei clauze care interzicea ce au facut ei cu cadavrul omului”, a relatat Grecu.
Despre preschimbarea localului de la carciuma Boema la restaurantul italienesc, scriitorul clujean Vasile Gogea, client al Arizonei de 35 de ani spune ca “o fi gustul noului patron”
“Nu mai am nimic de comentat pe tema asta. I-am spus primarului Boc, la o intalnire a Uniunii Scriitorilor, ca nu a facut tot ce trebuia si tot ce putea sa faca. Locuri ca Arizona, Pescarul sau Croco sunt concentrari ale unor istorii culturale, fac parte din traditia orasului, sunt bunuri simbolice de interes public, ar fi trebui tratate intr-un alt fel”, declara Gogea.
Oficialii restaurantului Passione au precizat ca se adreseaza ”amatorilor de gust, rafinament si nu in ultimul rand pasionatilor de gastronomie italiana, indiferent de zona de business in care activeaza”.
“Am ales acest loc minunat in ideea de a reinvia spiritul Arizonei din Clujul de altadata, dorind sa va oferim o imbinare unica de traditie, tehnica si arta culinara. Dar aceea nu ar fi avut nici un sens daca ingredientul nostru principal nu ar fi pasiunea pentru ceea ce va propunem”, a declarat o reprezentanta a localului care a dorit sa isi pastreze anonimatul.