…cu acest solgan, Partidul Democrat şi liderul său absolut, Traian Băsescu, se poziţionau pe scena politică românească, în anul de graţie 2004, ca „partid al îngerilor”, al celor nepătaţi şi „trimişi” să ne izbăvească de corupţia atotputernicului Adrian Năsatse şi acoliţilor săi. Ne amintim cum Traian Băsescu cerea ţepe pe stadioane în care să fie înfipţi corupţii, iar Emil Boc tapeta primăria Clujului, pe care tocmai o câştigase, cu afişe pe care scria, alb pe portocaliu, „Aici nu se ia mită!”. „De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii” cum ar zice Poetul Neamului. A fost şi sus-semnatul printre cronicarii timpului, fără a trece pragul spre elogiu şi omagiu, am susţinut după modestele mele puteri schimbarea politică (necesară) din 2004, am privit cu optimism (rezervat) spre noua generaţie de politicieni din jurul lui Emil Boc şi Traian Băsescu. Constat acum că mari deosebiri nu sunt între cele două echipe de prădători ai banului public: echipa de prădători de „stânga” pe care o găsim sub sigla PSD şi echipa de prădători de „dreapta”, frumos camuflată, mai nou, sub stindardul liberalismului brătienist, mânca-ţi-aş!
Există, totuşi, o diferenţă între cele două braţe ale aceleiaşi mafii: PSD nu a pretins niciodată că luptă împotriva corupţiei, că este anti-comunist (dimpotrivă, este urmaşul PCR) şi alte prostii propagandistice. PSD şi-a asumat modul comunistoid de face politică, justiţia a fost la cheremul său, instituţiile statului erau dirijate în funcţie de interesele potentaţilor locali sau de la vârful PSD iar companiile de stat erau asimilate propriei gospodării de partid. PSD avea inserat în genele fondatoare acest comportament şi au trebui să treacă decenii pentru a-şi ameliora apucăturile de partid unic moştenite de la Partidul Comunist Român. PSD a dus o aparentă politică de stânga, în spatele căreia s-a dat liber la îmbogăţirea elitei, prin folosirea discreţionară a avuţiei naţionale.
Cu totul altfel stau lucrurile pe partea aşa-zisei drepte politice. Asumându-şi deschis valori opuse celor exersate de PSD, „dreapta” a fost confiscată în ultimii 10 ani de Traian Băsescu şi echipa sa de oportunişti politici. Am fost asiguraţi că statul a fost reformat, că justiţia este (în sfârşit) independentă şi că serviciile secrete se dezvoltă frumos şi democratic sub oblăduirea „fraţilor mai mari”: FBI, CIA, MI5 ş.a. Când colo, la scurt timp de la dispariţia lui Traian Băsescu de la Cotroceni aflăm lucruri halucinante dinspre şi despre ocupanta cabinetului 2 din ierarhia puterii, miniştrii din „Partidul Îngerilor” sunt arestaţi pe bandă rulantă, sume de bani incredibile au fost traficate de o adevărată mafie PDL-istă infiltrată şi înşurubată în toate instituţiile statului. De o agresivitate fără precedent, dublată de o ipocrizie fără margini, PDL şi Traian Băsescu ni s-au înfăţişat ca deţinători unici ai garanţiilor democraţei şi statului de drept. Câtă impostură, câtă lipsă de decenţă, ce putere de manipulare! Până şi modul de face justiţie, cu dezvăluiri spectaculoase din dosarele procurorilor, cu stenograme date pe surse presei cumpărate în prealabil de Partidul Neprihăniţilor şi cu condamnări în piaţa publică înainte de finalizarea (măcar) a rechizitoriului sunt specifice agresivităţii partidului condus de Traian Băsescu. Sunt de acord că lupta împotriva unui sistem corupt în mod generalizat nu e treabă uşoară, dar ce să mai spui acum despre Adrian Năstase, a cărui condamnare a produs orgasme mediatice şi politice în „Partidul Îngerilor”, când vezi că mafia generalizată a fost susţinută şi girată de Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni şi de membrii PDL din instituţiile statului?!
De fapt, PDL şi Traian Băsescu s-au folosit ipocrit de lupta anticorupţie, transformând-o în propagandă politică. Nu poţi să te plângi acum că „puterea e mâna celui care are cătuşele” şi că la Înalta Curte „s-au dat sentinţe sub şantajul instituţiilor de forţă”, când ai profitat din plin de discursul anti-corupţie în acelaşi timp în care ai furat banii statului, ai traficat influenţă, ai prezentat presei „biletul roz” etc. La adăpostul propagandei anti-corupţie, liderii PDL au furat şi au făcut trafic de influenţă la rupere!
Nicio diferenţă între PDL şi PSD-ul lui Năstase, decât aceea că puterea fabuloasă a partidului lui Băsescu de a minţi, manipula şi isteriza opinia publică nu are concurenţă. Şi, totuşi, PDL are şi un mare inocent în persoana domnului Emil Boc. Acesta este cel mai cinstit politician din lume. N-a ştiut nimic de potlogăriile lui Sorin Apostu, pe care l-a susţinut şi sigur nu ştie nimic despre hoţiile colegilor lui din partidul şi guvernul pe care le-a condus. A aflat de la televizor. Aşa cum, desigur, banii pentru Federaţia Share s-au dat absolut legal, oarecum asemănător cu cei din Gala Bute! Domnul Boc nu e numai foarte cinstit, ci e şi un mare caracter, altfel n-o susţinea cu toată puterea pe doamna de la Cabinetul 2, un exemplu de decenţă şi cinste. Domnul Emil Boc este tipul prefect reprezentativ pentru modul de a face politică a PDL: discurs ipocrit (adică propagandă pură) şi facilităţi pentru pensionarii care îl votează fără să clipească, reţea de interese protejată în spatele uşilor închise. Eu zic să continuaţi să-i ardeţi pe corupţi, domnule Boc, numai aveţi grijă să dezlipiţi de pe uşile primăriei abţibildurile ale portocalii cu modul de luare al mitei! Fiţi mai explicit…