La inceputul preludiului, zonele erogene ale femeii sunt rareori stimulate imediat (stimularea lor spontana este uneori posibila, de exemplu, sub efectul unui vis, al unui spectacol sau al unui gand erotic). De regula, ele devin receptive prin stimularea zonelor erogene secundare.
Zonele erogene primare. Acestea sunt clitorisul si vaginul. Cand este stimulat (prin mangaieri manuale sau bucale), clitorisul creste in volum si se intareste, devenind usor proeminent; extremitatea sa (glandul) si capisonul de piele care il acopera devin mai inchise la culoare. Stimularea vaginului produce lubrifierea sa; el se ingusteaza in treimea inferioara, iar fundul de sac posterior ascensioneaza. O femeie normal excitata poate simti placerea produsa de aceste doua organe, care dau senzatii diferite, ele putand fi stimulate pe rand in cursul aceluiasi contact sexual.
Zonele erogene secundare. Stimularea lor, cu gura si/sau mainile partenerului, produce in general lubrifiere vaginala. Zonele erogene secundare sunt mai intinse si exercita, de regula, un efect mai marcat la femeie decat la barbat. Stimularea lor, in cursul preludiului, se face, ca regula generala, incepand cu zonele cele mai indepartate de organele genitale.
Printre zonele erogene ale femeii distingem: coloana vertebrala, ceafa, fata interna a bratelor, articulatia pumnului si gleznele, buzele, fata anterioara a cotului, regiunea organelor genitale (labii, perineu, anus si fata interna a coapselor), sanii. Acestia din urma reprezinta zonele erogene secundare cele mai active si singurele a caror stimulare se poate vizualiza printr-o reactie fiziologica: sub efectul mangaierii, sanii cresc in volum, mameloanele devin mai proeminente, iar areolele se incretesc; mameloanele si areolele capata o coloratie inchisa.