PORTRET

Alina Banu, membru fondator al Asociației pentru Protejarea Animalelor NUCA: „Viața ar fi mult mai ușoară fără un animal, dar nu ar mai fi la fel de frumoasă!”

Alina Banu este o persoană sufletistă, care și-a dedicat viața într-o proporție semnificativă acțiunilor de voluntariat. Cu ajutorul colegilor săi din cadrul agenției de publicitate Firma 9, a conturat imaginea vizuală a campaniei „Salvați Roșia Montană!”, căreia i s-a dedicat ulterior consistent, inclusiv prin organizarea FânFest, chiar de la început, din 2004. Când nu salvează Roșia Montană, Alina Banu salvează cățeii fără stăpân. E membru fondator și, în prezent, CEO al Asociației pentru Protejarea Animalelor NUCA, unde se implică în tot ceea ce înseamnă ajutorarea animalelor, de la prevenirea înmulțirii necontrolate a acestora, prin adevărate maratoane de sterilizări, până la îngrijirea cățeilor găsiți pe stradă accidentați sau cu probleme de sănătate și luarea acestora în adopție temporară până la găsirea unor stăpâni permanenți. 

Pe lângă aceste acțiuni punctuale, prin intermediul NUCA, Alina Banu încearcă și să educe copiii și oamenii maturi în sensul responsabilizării acestora, al conștientizării responsabilității pe care o presupune un animal de companie, dar și a satisfacțiilor sufletești pe care le oferă un câine sau o pisică, fără de care, consideră Alina, poți trăi, dar nu e sigur că merită!

Prin intermediul agenției sale de publicitate a salvat imaginea campaniei pentru Roșia Montană

Alina Banu a trăit până la 18 ani în Brașov, după care a venit la Cluj, ca studentă la Litere, la secția de limbi nordice. După absolvire a înființat o agenție de publicitate, Firma 9, cu care s-a implicat consistent în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană!”. Alina a avut întotdeauna o înclinație spre a se implica în diferite cauze sociale și astfel și-a dorit să contribuie și la campania celor de la Alburnus Maior, inițial pe partea vizuală. Împreună cu colegii ei a lucrat la tot ce a însemnat imaginea campaniei care avea să devină ulterior un adevărat fenomen social, începând de la celebrul logo și continuând cu promovarea luptei celor de la Alburnus Maior, ale căror eforturi nu aveau până atunci conturată o identitate vizuală și nu erau astfel foarte vizibile.

Ulterior, Alina Banu a început să se implice tot mai mult în această cauză și, încă din 2004, a organizat, în fiecare an, FânFest, cel mai mare eveniment cultural activist din România.

Implicarea în tot ceea ce a însemnat „Salvați Roșia Montană!” i-a schimbat Alinei Banu fundamental viața, ea devenind mult mai atentă la problemele de mediu, la ecologie și la impactul social determinat de acestea. Printr-o muncă de echipă, a reușit să organizeze FânFest-ul timp de 10 ani la rând, in cadrul festivalului ea ocupându-se de partea de literatură, de film și de forumul social, dar și de orice altceva a mai fost nevoie, de la bucătărie și până la transportul gunoaielor.

Alina Banu consideră că fiecare om care a avut șansa de a crește într-un mediu favorabil are datoria de a întoarce societății binele primit, prin acțiuni de voluntariat, de implicare civică, indiferent de natura acestora:

„Trebuie să găsești ceea ce îți este propriu și să ajuți acolo unde simți că poți face acest lucru. Eu am ajutat în absolut tot ce s-a putut și cred că, la viața mea, 80% din orele pe care le-am muncit au fost voluntare. Și am muncit mult, și muncesc în continuare foarte mult!”

Cu toate că deocamdată lupta pentru salvarea Roșiei Montane și-a atins un prim scop, cel al împiedicării exploatării miniere, zona e încă departe de a fi salvată, pentru că, după retragerea companiei RMGC, care era singurul angajator din zonă, a rămas în urmă o comunitate foarte scindată, aflată într-o situație financiară dificilă:

„RMGC, când a venit, s-a asigurat că nu vor mai putea exista și alte inițiative, pentru că, din 2002, zona a fost declarată prin PUG una monoindustrială, cu specific minier. Și atunci, evident că nicio altă inițiativă nu a mai putut fi aprobată acolo. În momentul în care s-a încercat să se deschidă pensiuni, Primăria a refuzat, motivând că «următoarele funcțiuni: sociale, culturale și de locuit, nu sunt disponibile în această zonă». La un moment dat, acest PUG a fost atacat în instanță  și au existat anumite perioade când a fost suspendat și atunci au existat pensiuni care au profitat și s-au putut deschide, lucru care a favorizat turismul.”

Alina Banu consideră că, în ceea ce privește dezvoltarea turistică, zona Roșia Montană are cele mai bune premise din țară, datorită campaniei naționale și internaționale de publicitate de care a beneficiat ani la rând, care i-a crescut mult notorietatea. În plus, e o zonă în care, pe lângă frumusețea naturii, mai pot fi vizitate și vechile galerii miniere, dacice, romane sau din timpul Imperiului Austro-Ungar:

„Zona are un potențial turistic imens, sunt trasee montane, lacuri artificiale; există și poluare, în urma activității miniere, dar ce a propus RMGC este, dacă ar fi să fac o comparație cu cineva care are o rană la un picior: «Eu îți tai piciorul și îți dau o proteză foarte frumoasă», pentru că acesta era mesajul companiei: zona este poluată, este urâtă, dacă nu va fi un proiect minier, nimeni nu o să vină niciodată aici. Prin FânFest noi am vrut să le arătăm localnicilor că zona este frumoasă, am vrut să creăm un eveniment prin care să atragem turiștii, pentru că, odată ce ajungi acolo, e imposibil să nu te îndrăgostești și să nu revii, cu orice ocazie.”

O nucă tare în ceea ce privește activitatea de ajutorare a animalele fără stăpân

Alina Banu a fost preocupată dintotdeauna de salvarea animalelor și, în 2006, s-a gândit să dea o nouă dimensiune acestei activități, pe care să o practice într-un cadru mai organizat, într-o asociație:

„Întotdeauna mi-au plăcut animalele și am încercat să le ajut prin forțe proprii, așa cum am putut. Acum 10 ani erau o grămadă de căței fără stăpân pe stradă, am sterilizat câinii din jurul blocului prin forțe proprii și, la un moment dat, m-am gândit că ceea ce fac la nivel individual poate ar fi mai util și mai eficient să realizez în cadrul unei asociații. Am ales Asociația NUCA, proaspăt înființată atunci, care corespundea cel mai bine ideilor pe care le aveam, referitoare la felul în care trebuia procedat.

În primul rând, era foarte important să avem programe eficiente de sterilizare, pentru că degeaba încerci să tot scoți apa cu găleata din baie, trebuie mai întâi să repari robinetul, să nu mai curgă apa. Cu Asociația Nuca am avut prima campanie de sterilizare, la începutul anului 2007, iar apoi, până în 2009, am avut o colaborare cu Facultatea de Medicină Veterinară, prin care am oferit sterilizări pentru câini cu stăpân și fără stăpân. Ideea noastră principală a fost cea de a găsi măsuri eficiente de stopare a înmulțirii câinilor, un management al populației canine.”

Din 2007, împreună cu ceilalți voluntari ai Asociației, Alina Banu a creat și un prim sistem de foster. Pentru că NUCA nu a avut și nu are nici în prezent un adăpost, s-a încercat cointeresarea persoanelor iubitoare de animale pentru a ține în cazare temporară, până la adopție, diferiți căței pe care Asociația îi salva de pe stradă. În foster, cățelul trăiește într-o familie și astfel este mult mai bine pregătit pentru adopție, i se cunoaște caracterul, preferințele și pe baza acestor cunoștințe i se poate găsi un cămin potrivit necesităților sale.

Prin noua NUCA, Alina Banu încearcă să schimbe și mentalitatea oamenilor

În 2010, colegele Alinei din NUCA au urmat un alt drum în viață și, astfel, aceasta a reorganizat Asociația, alături de Iuliana Zuber și Monique Muis, împreună cu care a continuat să ajute animalele.

După reorganizare, împreună cu noile colege, Alina a înțeles faptul că sterilizarea și relocarea câinilor nu erau măsuri suficiente pentru controlul numărului acestora, pentru că întotdeauna pe stradă apăreau câini noi, câini nedoriți, alungați de stăpâni, sau care s-au pierdut și nu au mai reușit să ajungă înapoi acasă, și care alimentau în continuare strada, cu toată campania intensivă ce, din 2006 și până acum, a însemnat peste 9000 de sterilizări, realizate integral din banii Asociației, care nu a beneficiat niciodată de ajutor din partea statului, primind ajutor doar prin donații private sau ale altor organizații, din contribuțiile membrilor sau din redirecționarea de 2%.

Pentru că sterilizarea nu era de ajuns, eforturile NUCA s-au concretizat și în alte două direcții, care au însemnat educație și îmbunătățirea legislației din domeniu. Alina Banu e convinsă de faptul că problema animalelor de pe stradă se poate rezolva doar prin educarea populației, prin responsabilizarea oamenilor, pentru a nu își mai abandona animalele de companie. În acest sens, NUCA a desfășurat programe și în grădinițe și în școli, pentru a-i învăța pe cei mici respectul și valoarea unui animal, pentru a contribui pe termen lung la definirea unor noi mentalități.

Pentru că voluntarii NUCA au înțeles că mulți proprietari de animale nu au posibilitatea financiară de a-și steriliza și microcipa câinii, s-au decis să îi ajute în acest sens, prin colaborarea permanentă pe care au avut-o cu câteva cabinete veterinare din Cluj, prin care au oferit sterilizări, fie la preț redus, fie gratuite.

Pentru că exista și o migrație a câinilor, datorată persoanelor de la sate care își abandonau animalele pe domeniul public, în oraș, Alinei Banu i s-a părut esențială crearea unei „bariere” în jurul Clujului, prin sterilizarea și a animalelor din satele și comunele limitrofe. Astfel, din 2010, voluntarii NUCA au început și campanii de sterilizare și microcipare  a câinilor din județ, o premieră națională, pentru vremurile de atunci:

„Noi le-am numit maratoane de sterilizări în jurul Clujului, în care, într-un timp foarte scurt, am încercat să sterilizăm un număr cât mai mare de animale. Aceste maratoane au loc în decursul a 3-4 zile, în care reușim să sterilizăm 3-400 de animale. Am fost în Pata Rât, în Apahida, Iclod, Baciu, Huedin, Cojocna, în încercarea de a crea această barieră în jurul Clujului.”

Alina Banu, alături de colegii săi, a contribuit consistent și la schimbarea legislației în domeniu, a normelor metodologice, care au fost create pentru legislația în vigoare:

„Regulamentul local în vigoare a rezultat în urma contribuției unui grup de lucru care a lucrat câteva luni bune și din care NUCA a făcut parte. Baza de pornire pentru acest regulament o constituie o propunere a noastră pe care am înaintat-o Primăriei încă din 2011, dar care nu a fost luată prea mult în seamă. Dar, după ce administrația a făcut o propunere de regulament care a fost un fiasco, în urma căruia toată lumea s-a inflamat, s-a creat un grup de lucru și, în octombrie 2015, s-a votat noul regulament care, după mai bine de 20 de ani, le conferă și drepturi deținătorilor de animale, nu numai obligații. Acum, este permis accesul cu cățeii în mijloacele de transport public, se preconizează crearea unor parcuri de joacă pentru câini, nu mai există obligativitatea purtării botniței pentru toți câinii; conform regulamentului anterior, și unui pechinez de o lună trebuia să-i pui botniță, existau prevederi învechite și foarte neprietenoase cu deținătorii de animale, care acum au fost scoase.”

O viață mai frumoasă, alături de un animal deosebit de perfect

Cu toate că NUCA nu își propune activități de salvare a animalelor de pe stradă, ci doar de stopare a abandonului și de prevenire a înmulțirii câinilor fără stăpân, pentru că, întotdeauna, în demersurile lor, voluntarii asociației găsesc foarte mulți căței în pericol, ei sunt nevoiți să se ocupe și de acest tip de activitate de ”pet rescue” care, conform Alinei Banu, le consumă o mare parte din resursele financiare și umane:

„În prezent, chiar dacă nu avem adăpost sau un sistem de foster, avem în grijă peste 150 de animale, pentru care încercăm să găsim cea mai bună și mai adecvată adopție. Foarte multe animale ajung la noi în urma unor accidente, majoritatea sunt câini loviți de mașină, a căror recuperare e lungă și foarte costisitoare. Dar, foarte multă lume are grijă de astfel de căței sau de pisici și, de anul trecut, am început o campanie care se numește «Deosebit de perfect», care este dedicată animalelor cu diferite dizabilități. Prin această campanie vrem să dezvăluim poveștile de succes ale unor animăluțe pe care le avem în grijă și să arătăm că, deși au un handicap, cu un pic de îngrijire în plus, și aceste animale pot fi la fel de fericite ca oricare altele.”

În ultimii ani, prin intermediul NUCA, Alina Banu a încercat și să încurajeze oamenii să adopte animale din Ecarisajul din Cluj. A inițiat în acest sens, în 2014, un târg de adopții în Piața Mihai Viteazul, iar în 2015, împreună cu câțiva fotografi, a prezentat spre adopție anumiți căței, care au fost oferiți împreună cu un kit de adopție, cu accesoriile necesare pentru îngrijirea lor. Această campanie va continua și în 2016 și, împreună cu specialiștii de la Joker K9, care oferă dresaj gratuit, NUCA lucrează în permanență și pentru reabilitarea cățeilor cu traume sau cu probleme de socializare, în așa fel încât să se poată adapta noilor familii adoptive. 

Pentru că, de multe ori, tinerele familii, în momentul în care au un copil, renunță la animalele de companie, NUCA a inițiat și o campanie prin intermediul unui grup de Facebook, Copii și animale, pentru a arăta interacțiunea pozitivă dintre cei mici și cei foarte mici, pentru ca părinții să nu mai renunțe la căței și la pisici.

Pentru că foarte multă lume nu conștientizează tot ceea ce presupune adoptarea unui animal, prin Asociația din care face parte, Alina Banu încearcă să responsabilizeze populația, explicându-le potențialilor adoptatori și partea mai puțin plăcută a îngrijirii unui animal de companie:

„Nu recomand nimănui să adopte un câine, decât dacă este foarte pregătit, pentru că e o decizie pe termen lung, care implică foarte multă responsabilitate. Cel care adoptă un câine trebuie să se gândească că va fi responsabil de acel animal pentru tot restul vieții lui, dar eu cred că întotdeauna recompensele pe care le primești de la un animal sunt incomparabil mai mari decât eforturile necesare îngrijirii lui. Eu nu mi-aș putea imagina existența fără un câine alături, chiar dacă e o grijă în plus, și știu că viața ar fi mult mai ușoară fără un animal, dar nu ar mai fi la fel de frumoasă!”, conchide Alina Banu, completând, printr-un citat favorit: „Poți trăi și fără un câine, dar nu sunt sigură că merită!”

Foto: Alina Banu, Adriana Becichi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *