Alexandru Ciobanu e un tânăr venit din Republica Moldova, pentru care Clujul a reprezentat locul maturizării sale. La 23 de ani i-ai da 32, și a realizat în puținii săi ani de viață cât n-au făcut alții într-o viață întreagă. A jucat fotbal de performanță, a terminat două facultăți, are un business prosper în vânzări online, iar acum și-a descoperit, în orașul său adoptiv, adevărata sa vocație – teatrul.
Dincolo de toate aceste date reci, de CV, Alexandru Ciobanu a punctat serios și la capitolul omenie și personalitate: e o definiție vie a prieteniei și amabilității, un om pentru care ,,caracter” nu e doar un cuvânt din dicționar, un artist bun la suflet și cu inima deschisă. Clujul îl încarcă cu energie pozitivă, energie pe care o va returna cu siguranță Clujului, ca un profesionist al scenei, ce e hotărât să devină. Când mulți români se plâng că nu pot realiza nimic în țara lor, Alexandru Ciobanu, venit, fără nicio susținere financiară, din țara vecină, a demonstrat și continuă să demonstreze că se poate.
Un fotbalist ce vrea să devină actor
S-a născut în Republica Moldova, în satul Lopatnic, ,,în 1991, în a 27-a zi a lunii iunie, o zi foarte frumoasă, pentru că atunci am apărut eu pe Pământ”, glumește Sașa (pentru că așa îi spun prietenii), râzând. În Republica Moldova a terminat Facultatea de Sport și a jucat fotbal la clubul Nistru Otaci, echipă ce era în prima ligă din țară. El a făcut parte la început din lotul de juniori, apoi din cel de seniori și s-a oprit din cariera sa fotbalistică în momentul în care a venit la studii în România.
Nu a renunțat însă de tot nici la această pasiune, deși la Cluj și-a descoperit și altele, jucând și acum la un club sportiv din liga a patra, din județul Sălaj, o echipă la care joacă din suflet, pentru suflet.
,,Am ales Clujul pentru că este un oraș extraordinar, pentru că e un oraș epic, cu o arhitectură deosebită.”
În România a ajuns în 2010 și a ales Clujul pentru că auzise că este un centru universitar foarte mare, fiindu-i indiferent la ce facultate intră. Importantă era intrarea (și rămânerea) în acest oraș:
,,Am ales Clujul pentru că este un oraș extraordinar, pentru că e un oraș epic, cu o arhitectură deosebită. Mă încarcă cu energie pozitivă și nu renunț la gândul că vreau să mă stabilesc aici.”
A ales până la urmă Politehnica, Ingineria Mediului, o facultate unde considera că are mai multe șanse să fie admis la buget, pentru că știa că nu o să aibă sprijin financiar de acasă. A intrat, cu bursă, pe singurul loc disponibil pentru studenții din Republica Moldova:
,,Am terminat și această facultate, sunt domn’ profesor de educație fizică și domn’ inginer, iar acum, culmea, lucrez în vânzări.”
Firma de vânzări a înființat-o acum un an de zile un prieten de-al său foarte bun, Sașa alăturându-i-se încă de la început. E o firmă de vânzări online, ce comercializează accesorii și textile, având clienți din toată țara și din străinătate. Acum Alexandru urmează a își lansa propriul site de vânzări, articolpotrivit.com
,,Când am venit căutam oportunități, să descopăr ce pot să fac eu în viața asta”
Fiindcă omul nu poate trăi numai cu muncă, având nevoie și de dragoste, Sașa se ocupă în paralel și de dragostea sa – scena, teatrul și umorul:
,,Când am venit căutam oportunități, să descopăr ce pot să fac eu în viața asta. Știam că sunt comic, că pot întreține o gașcă de oameni, dar nu știam că pot să fac asta, să apar în fața a o mie de oameni, cu emoții constructive în suflet. În viața reală eram tipul care, când mă aflam într-o companie, eram sufletul discuției, eu întrețineam atmosfera, bancuri, veselie, și o făceam involuntar. Eu nu am jucat teatru niciodată în viața mea, până să ajung în Cluj la un casting, deși prietenii tot timpul îmi spuneau că sunt nebun, că trebuie să fac chestii de genul, că am o vocație spre așa ceva. Pe mine conjunctura m-a ajutat să văd vocația asta. Practic am avut nevoie să întâlnesc oamenii necesari, care să vadă ceva în mine, ca să pot să cresc.”
Primul casting la care a participat la Cluj a fost pentru o trupă de amatori, tot din Republica Moldova, care aveau nevoie de membri noi. Cu ei a participat și la primul său festival de teatru, ,,24 de ore de teatru”, din Timișoara, unde i-a întâlnit pe Adi Balint și pe Anca Lăcusteanu, ,,discipolii lui Sorin Misirianțu”. De atunci a început colaborarea cu ei și cu regizorul Misirianțu, ce îi împărtășește acum noului său discipol tainele actoriei. Alexandru a intrat și în trupa de teatru Punct, ce îi are ca membri și pe Anca Lăcusteanu și pe Adrian Balint, și unde se implică, ca și regizor, și Sorin Misirianțu, ,,pentru că lucrează cu niște oameni excepționali”. Trupa Punct e o recompunere a unei alte trupe de teatru de amatori de la Universitatea Tehnică și are spectacole în Diesel și la diferite festivaluri de teatru din țară și din străinătate.
,,Locomotiva brigăzii trebuie să devii tu la un moment dat!”
În timp ce se afla la trupa de teatru Punct, Adi Balint i-a spus într-o zi că Bum (o veche trupă de umor) caută tinere talente:
,,Atunci eu am zis să mă duc, să stau de vorbă măcar un pic, să văd, ei erau flămânzi după oameni, după tinere talente, și m-am dus să vorbesc cu Lucian Revnic, mi-a dat să citesc un text în fața lui, un monolog, «Studentul veșnic», și m-a chemat la repetiții după asta. Plăcându-i cum am interpretat ne-am înscris și într-un concurs național de umor unde am interpretat acest monolog.”
Cu Brigada Bum a ocupat și locul I pe țară la Festivalul Național de Umor Studențesc de la Târgu Mureș (la secțiunea trupă), iar spectacolele alături de ei continuă, participând la festivalurile mai mari din Cluj și Târgu Mureș.
Lucian Revnic, directorul artistic al Clubului Cultural Studențesc din cadrul Universității Tehnice, l-a considerat un tânăr talent și un viitor al brigăzii Bum: ,,Locomotiva brigăzii trebuie să devii tu la un moment dat!”
,,Pe mine mă atrage în primul rând frumosul, mesajul pe care poate să îl pună actorul în scenă”
,,Am fost onorat să întâlnesc oameni foarte mari în artă, de la care am învățat, începând cu Sorin Misirianțu, Elena Ivanca, Rabă, Lucian Revnic și, nu în ultimul rând, Ioan Isaiu”, spune Alexandru, care, acum, sub înrâurirea atâtor artiști de marcă, se pregătește pentru admiterea la Facultatea de Teatru, pentru a deveni un actor profesionist, la fel ca și mentorii săi.
,,Pe mine mă atrage în primul rând frumosul”, se destăinuie tânărul artist, ,,mesajul pe care poate să îl pună actorul în scenă, realitatea transfigurată artistic. Să poți să faci chestia asta e un lucru genial și eu, dacă continui să lucrez cu oamenii pe care îi am lângă mine, sau lângă care mă aflu, sunt capabil și o să reușesc să fac asta, să emoționez publicul prin mesajul transmis de mine.”
Sorin Misirianțu este cel ce i-a construit fundația devenirii sale teatrale, continuând acum a-l ajuta și cu restul ,,materialelor de construcție”: ,,Este un om direct, care recunoaște valorile, care își cunoaște valorile, și chiar lucrează cu oameni de valoare. Eu apreciez chestia asta și îl respect foarte mult, pentru că am avut niște colegi care mă presau, și mi-a zis: «Sașa, doar să mă asculți, și o să fii bun!» Și eu asta am făcut.”
Acum Alexandru participă și la cursurile lui Misirianțu de teatru de improvizație, această formă teatrală părându-i-se una dintre cele mai geniale și naturale, din câte există:
,,Nu textul contează, ci mesajul pe care îl transmiți. Chiar dacă tu ai pierdut replica, dacă continui pe același ton și pe aceeași stare, nimeni din public nu sesizează asta. Mi se pare o chestie foarte apreciată de public, în comparație cu un actor care intră doar cu textul. Improvizația e ceva de geniu, nu pot să o facă toți.”
,,Eu am venit în România fără niciun venit, nimic. Ce o fi, o fi! Și am plecat!”
Viața lui Alexandru Ciobanu în Cluj nu a însemnat doar momente artistice, el performând, din necesități financiare, și pe scena mai puțin luminoasă, a vieții. S-a angajat într-un an și la ,,Pirați”, ca și chelner, și tot timpul s-a întreținut singur, fiindcă părinții nu i-au oferit suportul financiar necesar: ,,Eu am venit în România fără niciun venit, nimic. Ce o fi, o fi! Și am plecat!”
Firma de vânzări online însă acum îi merge bine, cu teatrul merge înainte și Sașa caută opțiuni pentru a primi cetățenia română:
,,Acum caut opțiuni, o să insist să mi se dea cetățenia, pentru că eu vreau să rămân aici. Viața la Cluj m-a maturizat și pe de o parte sunt mulțumit de chestia asta, pentru că m-a pregătit pentru viață. În momentul în care o să ajung să am o familie nu cred ca or să trăiască copiii ce am trăit eu.”
Însă, până la copii, mai are puțin, fiind încă în căutarea persoanei potrivite:
,,Eu știu că mai durează puțin până să dau de o persoană care să mă înțeleagă, pe care să o înțeleg; vreau pe cineva cu un caracter compatibil, să fim pe aceeași lungime de undă. Nu poți să te combini cu un om la care îi place să te înșele; cum să te legi…”
,,Merg înainte, pășesc apăsat, și pe unde merg las urme”
Sașa se autodefinește ca fiind un om simplu, un Rac, ca și zodie, dar nu ca și comportament:
,,Toți spun că racii merg înapoi, adică dau în spate, însă racii sunt niște persoane foarte hotărâte, și la asta mă refer în cazul meu: merg înainte, pășesc apăsat, și pe unde merg las urme. Așa mă consider eu ca și persoană. Tot timpul vreau să fac ceva, sunt bun la suflet, am inima deschisă pentru toți oamenii buni – care sunt răi, pleacă singuri, pentru că nu se simt bine la mine în familie.”
Deși e încă în formare și în acte nu e în mod formal clujean, Alexandru Ciobanu e clujean în suflet, fiindcă familia sa adevărată e aici. Aici îi sunt prietenii și pasiunile artistice, care, având și o voință de fier, îl vor duce departe. Sașa e exemplul perfect ca în Cluj visurile se pot îndeplini.