De fiecare dată când se întâmplă câte o tragedie în România se naște câte un val de indignare cinstită care, din păcate, ține, ca orice doliu național, exact trei zile.
Dincolo de cavalerii și sufragetele de Facebook, în România ar trebui să existe un val de indignare cinstită pe care măcar politicienii care se declară de tip nou să vrea să-l capitalizeze, să-l preia și să-l canalizeze către a face o Românie “ca afară” – curată, curățată de bișnițari și boschetari politici, morală, cu valori ne-răsturnate, ne-golite de conținut și de idee.
Dar, ca întotdeauna se naşte această întrebare (probată şi de acţiunile pentru crearea unei noi majorităţi guvernamentale): lor ce le-ar mai ieși?
Se vede foarte clar azi cum PSD (majoritar în şparlamentari), ne zice cum nu-şi asumă să-şi facă datoria şi faţă de Ţară, ci numai faţă de interesele de gaşcă şi partid.
„Nu ne înghesuim să votăm un guvern pe care tocmai l-am dat jos” – ne zice Vasile Dâncu.
Apoi azvârle din vârful buziţelor că că „interesul PSD-ului este să avem în acest moment un guvern”. „Problema care ne încurcă este că România merge prost şi această coaliţie nu a funcţionat nici înainte şi nu va funcţiona nici după asta, este clar”.
Eu sunt uimit de ipocrizia acestui personaj care afirmă senin că „interesul PSD-ului este să avem în acest moment un guvern”, dar PSD face tot ce se poate tocmai să nu avem un guvern. De ce nu-şi asumă PSD guvernarea dacă „România merge prost şi această coaliţie nu a funcţionat nici înainte şi nu va funcţiona nici după asta”? Din interese meschine, politicianiste, de aceea!
Ăştia îşi fac datoria numai faţă de Grupul lor Infracţional Organizat, impropriu numit partid (ca de altfel şi restul Grupurilor Infracţionale Organizate numite impropriu partide).
Totul pentru ciolan, totul pentru a se vedea cu sacii în căruţă!
Asta vedem şi la USR. Oameni noi în politică? Nu, curve politice noi cu apucături şi năravuri vechi. Purtătorul de cuvânt al USR, Ionuț Moșteanu, le-a transmits azi liberalilor că partidul pe care îl reprezintă ar putea să formeze un Guvern minoritar. Adică fix ceea ce acuzau că vor să facă cei de la PNL, înţelegeri subterane cu cei de la PSD, că fără ei nu se poate realiza nici o majoritate.
Fapt confirmat şi de ex-ministrul Năsui care, după ce a bătut un apropou de alinaţă cu gruparea Orban (acest nou Trădătoriceanu), a spus că un guvern minoritar este un scenariu plauzibil și foarte posibil, “având în vedere că negocierile cu PNL și cu UDMR par a fi în impas”.
Adică cu PSD şi cu AUR? Chiar aşa, de aceea a tropoţit strada să vă aducă în Parlament, să deveniţi şi voi şparlamentari?
V-am mai zis: Există oameni care vor, din toată ființa lor, să se nască o opoziție la tot ce reprezintă actuala clasă politică, o opoziție cinstită, cu greața-n gât, sătulă de jocul de-a democrația, nu una de cumetrie în care așa-zisă “dreapta” ține franzeluța pe care stânga își unge, din gros, ca neamul prost din care provin, de parcă ar fi untură, caviarul (hai siktir!).
Dar cine să-i bage în seamă, când ei înșiși nu se iau în serios decât preț de-o indignare on-line, preț de-un “A3” fluturat la o manifestare, un bătut cu “pet”-ul în asfalt șamd.
“A3”-ul acela fluturat cândva la o manifestație are valoare hârtiei igienice cu care se acoperă politicienii atunci când mănâncă ceea ce știu ei mai bine să mănânce atunci când ne zic câtă grijă ne poartă și cum nasc ei, ca oamenii buni, de sâmbătă până luni numai ca să nu lipsească de la serviviul la care se duc numai să ne curgă nouă lapte și miere în castronașe.
România trebuie să se întoarcă în sânul civilizației europene. Nu mai avem voie să ne găsim scuze și explicații de ce votăm cu hoții și îi respingem pe cei care cer domnia legii. Corupția ne macină nervii zilnic – de ce nu o recunoaștem? – și ne sărăcește la fiecare pas! – de ce să nu recunoaștem aceste adevăruri?
Cinstea ar trebui să fie probă eliminatorie în primul rând în politică – că politica este cea care ne dă legile cu care ne facem afacerile și prin care ne poziționăm în raport cu cei din jurul nostru.
De ce am înlocuit cinstea cu circul, cu bâlciul, cu hazul unuia sau altuia?
Fără cinste, orice om plin de competențe și haz nu este altceva decât un individ disponibil – la dispoziția oricui îl pune să fure, să mintă, să se combine, să ia un parandărăt.
Domnia legii nu este un moft, este garanția unui stat care se vrea mai mult decât o asociere a unui grup infracțional organizat cu un altul.
Domnia legii este piatra de temelie a unui stat ce nu-și vede cetățenii doar ca pe o turmă de portofele numai bună de jefuit.
Şi, gata!