Înțeleg că primarul din Râșca, care a fost suspendat din funcție de către prefect (târziu, cu o celeritate demnă de o cauză mai bună) pentru că are o condamnare definitivă și irevocabilă, chiar dacă cu suspendare, se simte nedreptățit și acuză interferența “politicului” în viața sa. Să mori tu, băi, liberalule de rit nou! Adicătelea Guvernul cu Premierul pe care tocmai ce a decis șefă-ta, Alina Gorghiu, că trebuie sprijinit de bun ce, se interferează politic taman în viața ta de mic borfaș dovedit de către justiție.
Și mai înțeleg că marii juriști ai noului și mărețului PNL Cluj tind să-i dea dreptate și-i traduc greșit dispozițiile legii.
De aceea, pentru o mai bună înțelegere a legii (și, mai ales, a urmărilor acesteia atunci când se încalcă), încerc să „traduc” și pe înțelesul lor ce anume au vrut să zică judecătorii Curții Constituționale a României atunci când au decis ceea ce au decis în 6 iulie anul curent.
1. Decizia face o delimitare clară între natura deciziei Justiției privind alesul (condamnare sau achitare) și modul de individualizare a pedepsei. Această „despărțire a apelor” se opune “banalizării” condamnării de către aleși (orice neisprăvit și neterminat putea să afirme, cu prea mare ușurință, și ce dacă e condamnat, că e “doar” cu suspendare), și păstrează greutatea deciziei Justiției: condamnat, deci vinovat!
“Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deși are un impact direct, negativ asupra activității alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenție, întrucât este doar o consecință a condamnării, ea vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea alesului local”.
Adică “integritatea” aceea care Ioan Morar zice că există, dar care lipsește cu desăvârșire conform unei decizii definitive și irevocabile. Se aplică identic egal și lui Liviu Dragnea și oricărui alt “ales” care a fost condamnat cu suspendare dar care insistă că trebuie să mai stea în funcții publice.
2. Ca urmare, dacă e vinovat, alesul a afectat (prin fapta condamnată) o valoare fundamentală garantată de Constituție. CCR s-a referit în motivare la valoarea dreptății, din moment ce a pomenit în 6 iulie de Art. 1 alin 3:
“România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”.
Adică, nu degeaba au murit, în decembrie 1989, apropae 2000 de români ca să lăsăm niște borfași să-și interpreteze legea în scop și folos personal!
3. Decizia CCR tratează și problema valorii “sociale” a condamnării și vorbește despre impactul “social” al unei decizii care îl arată pe ales ca vinovat în fața legii. Aceasta înseamnă ca Justiția nu are doar valoare punitivă, ci și valoare socială.
“Curtea a reținut că, prin instituția încetării de drept a mandatului aleșilor locali în cazul unei condamnări penale la o pedeapsă privativă de libertate, valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deține mandatul și exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă”.
4. Daca a afectat o valoarea fundamentală, înseamnă că alesul nu mai întrunește condiția necesară ocupării unei funcții publice, anume integritatea.
“Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate și plasează prin ea însăși alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcției“.
5. Prin urmare, un condamnat (chiar cu suspendare) nu mai poate invoca „suspendarea” ca și cum ar fi „achitare” și nu mai are dreptul de a ocupa o funcție publică, întrucât i s-a infrânt prezumția de nevinovăție și s-a dovedit lipsa lui de integritate. Și asta e valabil cât timp ține pedeapsa cu suspendare, plus perioada de încercare stabilita de Justiție.
6. Decizia se referă la primari și la președinții de CJ, însă CCR o extinde, de fapt, în mod implicit, asupra tuturor aleșilor și numiților, indiferent de funcția ocupată:
“(…) dovedește o distincție aleatorie și arbitrară pe care legiuitorul o realizează cu privire la infracțiuni dintr-un domeniu reglementat unitar, care protejează valori sociale identice sau similare; pe de altă parte, creează privilegii pentru persoane care exercită atribuții de putere publică – consilieri locali și județeni – și care, alături de primari și președinții de consilii județene, se încadrează în aceeași categorie juridică a aleșilor locali, dar cărora nu li se aplică sancțiunea încetării de drept a mandatului”.
7. Prin urmare, decizia are aplicabilitate și pentru parlamentari și pentru alți demnitari condamnați cu suspendare. E doar o chestiune de timp și de procedură până când CCR va statua în mod expres acest lucru. Dacă nu o va face, există căi legale de a cere de la CCR sa o faca – un CJNC ridicat de Președintele țării, de Președintele CSM sau de Președintele ICCJ, atunci când vreun parlamentar (care nu-i de-al lor, ca să zic așa) condamnat cu suspendare nu va avea mandatul întrerupt de către Parlament.
8. Cei condamnați cu suspendare, au avut deja “sansa” constituțională de a fi respinși de către președintele Klaus Iohannis ca propuneri de Premier după parlamentare. Deci ceea ce s-a putut pentru Dragnea (scoaterea din funcția publică), în ipoteza câștigării alegerilor de către PSD, se poate și pentru liberalul de Râșca.
9. Mai bine marii juriști ai neamului aciuați în PNL Cluj ar face demersurile necesare modificării legii care prevede aplicarea pedepselor complementare (art. 66 alin 1 literele a și b) și k) din Codul Penal (mai ales cei care au participat direct la redactarea acestui cod):
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
Prin urmare, în urma deciziei din 6 iulie anul curent a CCR, cel condamnat cu suspendare dar căruia nu i s-a luat de către Justiție dreptul de a fi ales sau numit într-o funcție publică, pierde acest drept de jure. Practic CCR a cerut ca aceste prevederi să fie puse în mod obligatoriu în acord cu decizia dată. Orice demnitar condamnat (indiferent dacă e cu suspendare sau executare) are interzis la funcții publice (cel puțin pe perioada suspendării pedepsei și pe perioada de încercare).