Nu și-a nominalizat Boc adevăratele mândrii, mândriile cu care orașul se tot mândrește de 18 ani…
Noi credem că Buta e mândria acestui oraș. Pe care Boc l-a premiat cu 800.000 de euro din banii noștri să devină mare om de afaceri cu ”antolu” lui.
Noi credem că toți amicii săi de Urbanism de Cumetrie sunt mândria acestui oraș. Pe ei îi premiază Boc cu autorizații din orice poziție, mai ceva ca un terorist urbanistic. Blocuri în parcuri, blocuri peste case, blocuri peste case – numai premii și premianți care ne fac onoarea de a ne distruge nivelul de trai, de a ne omorî timpul în trafic, de a ne umple plămânii cu moloz, praf și pantofii cu noroaie.
Noi credem că lipitorii săi de afișe din partid sunt mândria acestui oraș. Pe ei Boc îi premiază cu sinecuri în bani publici de mii de lei pe lună.
Noi credem că funcționarii din Primărie sunt mândria acestui oraș. Pe ei Emil Boc îi premiază și pentru că fac osânză la locul de muncă.
Noi credem că toți abonații la banii publici, cică pentru lucrări de investiție, sunt mândria acestui oraș. Toți cei premiați de Emil Boc cu lucrări niciodată terminate la timp, sau terminate de toată jena – una nu e cap coadă încheiată deși Cluj-Napoca este într-un perpetuu șantier de 18 ani.
Noi credem că mândria acestui oraș sunt dalele puse de Boc peste tot ce înseamnă verde.
Este o mândrie pentru oraș să scoți andezitul aflat în stare perfectă de pe strada Eroilor de lângă Cinema Victoria ca să pui ”chiatră” de granit roz made in China.
Este o mândrie să amenajezi pistă pentru biciclete pe malul Someșului și apoi să o faci praf că ai alt proiect.
Este o mândrie că s-au îngropat 18 ani de bugete ale Clujului în lucrări de ”modernizare” pe străzi care urmează să fie sparte ca să se facă, chipurile, metrou.
Este o mândrie să fii furat și mințit și iar furat, și iar mințit – tot așa, într-un perpetuum mobile al minciunii și hoției.
De ce?
Din cauză că DNA la Cluj nu există, din cauză că numai 25-30% dintre clujeni votează. Și, din ăștia, 70% sunt mândriile lui Boc, ale acestui oraș, sunt cei care, fără acest individ, deja devenit periculos și pentru el însuși – 18 ani în funcție tâmpesc, ar intra în foame și spirala uitării, ar fi mândria pușcăriilor în marea lor majoritate. Cei premiați cu bani publici să facă nimic.