Sala de expozitii a Liceului de Arta “Romulus Ladea” din Cluj-Napoca vibreaza cu fiecare privire care se aseaza peste cele 100 de fotografii expuse intr-un joc vizual propus elevilor de 3 dascali “boboci” de fotografie. Tomi Tothpal, Raluca Toderica si Cristina Radulescu au debutat anul trecut in invatamant. Au ales Liceul de Arte dupa cum isi aleg cadrele pentru fotografii: cu grija si sens.
Expozitia “Sens-nonsens” a fost vernisata in aceasta saptamana, iar dascalii au ales cele mai bune 100 de proiecte ale elevilor de clasa a XI-a care participa la cursul de procesare computerizata a imaginii (PCI).
“Expozitia a fost facuta de la un gand comun, dupa care i-am dat un titlu “Sens-nonsens”. Sensul primar al fotografiei care se vede, dupa care o abordare plastica a acesteia – nonsensul”, explica Tomi Tothpal, profesor-boboc la Liceul de Arta.
E in invatamant din luna noiembrie, anul trecut si preda desen si fotografie la Cluj-Napoca. Recunoaste, intre 4 ochi, ca desi salariul ii ajunge “maxim pentru un plin de benzina, copiii fac totul”.
Expozitia a ajuns sa se transforme intr-un joc vizual cu finalitate practica pentru elevi. Majoritatea liceenilor au fotografii facute de ei pe care le-au modelat dupa bunul plac. Cu fiecare imagine din cele prelucrate pe calculator si panotate devine tot mai clar ca PCI este una din putinele materii aplicate.
“Am invatat foarte multe la ore. Lucram in Photoshop, pentru prelucrarea computerizata a imaginii. Ne-au dat si hint-uri pentru pozele facute cu telefoanele, am facut de toate”, povesteste, dupa sesiunea foto de grup, Biro Noemi, eleva in clasa a XI-a, la Liceul de Arte “Romulus Ladea”, cu un expender alb in ureche.
Si-a ales optionalul in clasa a X-a, iar astazi are 3 fotografii in expozitie, din 5 lucrari prezentate.
“Optionalul de fotografie pe care si l-au ales ei am zis hai sa le mutam un pic in zona asta intima a lor. Fiecare sa reproduca realitatea pe care o vede, s-o modifice, s-o modeleze putin dupa bunul plac. Si asta, bineinteles, se poate realiza in programele de editare cum e Photoshop-ul in cazul de fata”, continua tanara profesoara Raluca Toderica.
Vorbeste insufletita, la fel ca si ceilalti doi colegi de catedra si crede ca, intre artisti, nu conteaza diferenta de varsta. De aceea, i s-ar fi parut interesant sa expuna langa elevi.
“Toti trei suntem pentru primul an in scoala”, explica Raluca.
“Si am raspuns chiar la tema cursului: procesare computerizata a imaginii. Cu tehnicile acestea digitale trebuie sa ajungi la un rezultat”, incuviinteaza Tomi.
Imediat langa Noemi si Raluca, intr-un semicerc, sta si Alina Mircea, care a propus 3 fotografii cu ritm si sens. Victor Berintan e tot intr-a XI-a, insa i-a pacalit putin pe profi, pentru ca stia déjà tehnica prelucrarii in Photoshop. Spune ca nu a existat un moment in care s-a produs declicul pentru fotografie.
“Cineva mi-a pus un aparat in maini si asta a fost”, spune tanarul.
“Daca stai si te uiti la fiecare imagine, e imposibil sa nu-ti gasesti un punct de pornire, chiar daca nu a fost punctul marcat de artist, iti gasesti o alta poveste cu care te duci si te pierzi in imagini. E o expozitie foarte sincera, care mie imi place la nebunie. Nu ca ii laud, dar ei sunt foarte buni. E un hint, e un inceput promitator si de acum incolo asa vom comunica ce facem in timpul orelor sau extrascolar, vom finaliza cu o expozitie”, continua Tomi, care inca negociaza cu elevii mediile de 10.
Pentru asta, o sa se orinteze dupa fotoreportajul realizat inaintea expozitiei. Cei mai tineri trei profi de Foto isi gandesc fiecare actiune in beneficiul elevilor. S-au descurcat cum au putut, cu sponsorizari si implicare personala sa faca Expozitia. In Liceul de Arte Vizuale nu exista un aparat foto si dascalii improvizeaza mini-studiouri foto pe scaune.
“Cumva inca nu s-au pornit sa investeasca foarte mult. Sunt la inceput. De exemplu, la mine, ca sa-i impulsionez am zis: “Uite, aduc eu aparatul, obiectele, faceti aici pozele si am improvizat un mic studio pe un scaun. Nu exista un aparat foto in scoala”, spune cu mahnire Cristina.
In cel mai bun caz, copiii au putut sa faca poze si cu telefoanele.
“Ar fi util, ar fi necesar un aparat foto. Elevii se demoralizeaza de faptul ca fotografiile pe care le realizeaza nu au o calitate foarte buna, chiar daca compozitional au surprins ceva inedit. Daca fotografia nu e de calitatea pe care si-o doresc si si-o imagineaza un pic sunt dezamagiti unii dintre ei”, completeaza Raluca, care ii invata pe elevi sa utilizeze Photoshop pe calculatoare obosite, care pun la incercare rabdarea.
“Sunt calculatoare de acum 10 ani. Cand am intrat eu in clasa a IX-a aici erau aceleasi calculatoare. Merg cam greu programele, se mai blocheaza, insa ne descurcam”, spune profa de Foto.
Surprinzator, niciunul nu se simte descurajat de lipsa mijloacelor. Se poate ajunge la performanta, prin munca si daruire.
“Ne descurcam, facem proiectele, mai primim o finantare si in cativa ani se poate ajunge la performanta. De pe azi pe maine se poate face”, isi ia avant Tomi.
“E foarte important sa inceapa de la varsta asta. Si sa se vada ei pe ei. La ore sunt mult mai motivati cand stiu ca acea lucrare o sa fie expusa si o sa fie vazuta si o sa fie analizata, poate criticata, sunt mult mai motivati”, continua Raluca.
“Iti ridica moralul”, sopteste, timid, Noemi. Te si responsabilizeaza? “Un pic…”, si rade, pe sub mustati.
In ciuda sistemului de invatamant perimat si a greutatilor, cei trei profesori „boboci” de la Liceul de Arte nu se simt descurajati. Se descurca, din pasiune sic red ca, in cativa ani, cu dedicatie se poate ajunge la performanta, pentru ca Orasul Comoara sa redevina primul centru fotografic din tara.