Duminică au loc alegerile parlamentare din Ungaria.
Simţind că nu prea mai are suficiente voturi în dreptul numelui său, Viktor Orbán, o dă pe fake news-ul spaimei şi afirmă că miza cea mai mare a alegerilor parlamentare de duminică este „dacă Ungaria se implică sau nu în război”.
Într-un videoclip publicat marţi pe pagina sa de Facebook, Viktor Orbán a spus, referindu-se la războiul din Ucraina: “Ajutorul nostru nu este ajutor, dacă ne ruinăm, chiar dacă inima noastră bate pentru ucraineni”. “Nu ajută dacă Ungaria dă faliment între timp”, a adăugat el.
Aşa că, decât să strângă cureaua gazului rusesc, mai bine mai mor sub bombele lui Putin încă câteva mii de civili, câteva sute de copii. În fond, ca să îl citez: “să închidem pur şi simplu conductele de energie care vin din Rusia nu poate fi îndeplinită, pentru că ne-am ruina pe noi înşine”.
Poate ar trebui ca Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii să îi întoarcă puţin spatele, să vadă dacă poate supravieţui doar cu petrol şi gaz de la Putin… Oricum Orban deviază de la subiectul alegerilor din Ungaria. Că el e implicat de mult. Întrebarea este dacă mai poate schimba tabăra şi nu i s-a pus cruce de către partenerii occidentali?
Întrebarea este dacă ungurii îşi mai aduc aminte de anul 1956 şi de tancurile ruseşti „eliberatoare” aflate pe străzile oraşelor lor?
Sau interesul poartă fesul…?
Să nu uităm că Orban a fost „penetrat” de Putin (informaţional, măi!) încă din 2012. Şi atât de mult i-a plăcut, că a ţinut „relaţia” ascunsă şi nu a suspinat nimic, din 2012 încoace.
Hackeri ruși care lucrează pentru serviciile de informații FSB și GRU au penetrat complet sistemul informatic prin care diplomații maghiari transmit informațiile clasificate, arată publicația Direkt36, într-o investigație jurnalistică publicată în ultimele zile de campanie electorală.
Penetrarea rețelei informatice a fost totală, arată ziariștii maghiari, și durează de ani buni. Breșa de securitate a permis Rusiei să cunoască toate mișcările guvernului Ungariei în avans, lucru care s-a întâmplat chiar și la începutul războiului din Ucraina.
Situația a fost cunoscută la vârful guvernului de la Budapesta. Ori, asta nu l-a împiedicat pe ministrul de Externe, Péter Szijjártó, să primească, pe 30 decembrie 2021, la Moscova, cea mai înaltă distincție a Federației Ruse pentru cetățeni străini. Iar Guvernul maghiar nu a denunțat niciodată public atacul informatic din partea serviciilor ruse de informații.
De aceea nu mă mir că atâția cetățeni cu nick name-uri ungureşti fac propagandă online pro Rusia în războiul acesteia de agresiune împotriva Ucrainei.
Din păcate, mai mult ca sigur însă (deși dezvăluirea de presă la care am făcut referire nu o spune explicit), penetrarea a ajuns până în ficatul UE și al NATO.
De unde poate şi faza asta în care Budapesta anulează o reuniune a grupului de la Visegrad în urma divergenţelor cu Praga şi Varşovia.
Decizia vine după ce miniștrii Apărării din Cehia și Polonia au refuzat să participe invocând relația Ungariei cu Rusia, dar și alegerile care au loc la finalul acestei săptămâni. Adică nici nu au vrut să-l legitimeze cu prezenţa lor pe Viktor Orban…
„Sunt alegeri și nu este corect ca eu să particip la campanie” şi „Sunt cu adevărat dezamăgită că oamenii politici ungari găsesc că petrolul rusesc mai ieftin este mai important decât sângele ucrainean”, sunt declaraţiile de refuz ale ministrului ceh al Apărării, Jana Cernochov.
Cred că Orban începe să îşi ia palme, dacă îl părăsesc şi aliaţii tradiţionali, adică Polonia, Cehia şi Slovacia.
Liderii acestor ţări şi-au dat seama că o apărare comună contra Rusiei este mult mai importantă decât menţinerea relaţiei cu Viktor Orban.
Polonia s-a apropiat de România în ultimul timp. Asta în timp ce Ungaria a fost evitată, sistematic, de liderii occidentali.
Pe când la Varşovia şi Bucureşti au venit Ursula von der Leyen, Kamala Harris, miniştri ai Apărării din Uniunea Europeană, în Ungaria, la Orban, nu se mai duce nimeni.
Alegerile din Ungaria sunt şi un examen pentru comunitatea maghiară din România. Orban şi FIDESZ sunt strâns legați de Rusia, nu suportă sancțiunile internaţionale şi au şi porniri revanșarde.
Săptămâna trecută tocmai ce s-a făcut o declarație total deplasată (în contextul războiului de agresiune din Ucraina), de către șeful propagandei FIDESZ: „Ungaria nu are voie să facă niciun pas, dar să fim pregătiți să primim Transcarpatia, pe cale pașnică”.
Într-o postare pe Facebook, Belénessy Csaba scria despre o posibilă anexare „pe cale pașnică” a Transcarpatiei, regiune din Ucraina care până în 1918 făcea parte din Ungaria. Acesta afirma că maghiarii trebuie să se pregătească „emoțional” pentru un astfel de scenariu, pe lângă varianta primirii refugiaților. Şi că, oricum, „maghiarii din Transcarpatia nu se află într-un loc bun, se poate spune că sunt persecutați în Ucraina”.
Azi mâine aflăm că şi maghiarii din Transilvania „nu se află într-un loc bun, se poate spune că sunt persecutaţi în România”?
Din păcate, constat că Ungaria lui Orban rămâne cu aceaşi obsesie de a „recupera” teritorii. Practic, FIDESZ gândeste ca Putin: numai în termeni pur teritoriali.
Că nu degeaba a „gavarit” Dmitri Pişov, purtătorul de necuvânt al lui Vladolf Putler: „Sunt țări (în NATO – n.m.) care iau o poziție mult mai constructivă și mai sobră, o poziție mai independentă. Nu le vom numi, ele există”. Iar FIDESZ-ul lui Orban a reacţionat prompt, în poziţie de drepţi: „Transcarpatia pe cale pasnică, dacă situația de putere globală va fi de așa natură”.
Duminică şi UDMR ne poate arăta dacă e partid din România, sau o simplă anexă a lui Putin, via FIDESZ.