O dezbatere incitanta a marcat miercuri seara implinirea a 699 de ani de cand Clujul a dobandit statutul de oras liber regal. Intitulata „Cluj-Oras liber. 699 de ani”, manifestarea a reunit istorici si pasionati de istorie care au adus in discutie episoade inedite, incredibile sau chiar dramatice despre Clujul din secolul XIV. Istoricul Lukacs Jozsef a apreciat, de pilda, argumentand cu istorioare savuroase consemnate de cronici, ca libertatea vechilor clujeni era mult mai mare ca cea de care ne bucuram acum, in ciuda democratiei si a mijloacelor actuale, mai ales pentru ca fiecare factor de deciziei din oras era ales de cetateni in fiecare an.
In 19 august 1316 Clujul a devenit oras liber, motiv pentru cei de la Asociatia Vechiul Cluj, organizator al evenimentului „Povesti despre Cluj” si de invitati precum istoricii Lukacs Jozsef sau Tudor Salagean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, precum si jurnalistul Bogdan Stanciu de la revista Sinteza au pornit dezbaterea cu discutii despre ce s-ar fi intamplat daca Clujul nu ar fi fost declarat oras.
„De fapt, Clujul a primit a doua oara oara titlul de oras in data de 19 august 1916. Se pare ca inainte de aceasta data, chiar cu cateva decenii, Clujul primise deja acest titlul. Daca ne uitam bine, privilegiul regelui Carol Robert emisa la data pe care o sarbatorim, vedem ca este formulat expres faptul ca Clujului i se redau acele drepturi de care s-a bucurat in trecut si pe care le pierduse in vremuri de restriste. Daca ne gandim insa din ce era formata asezarea care era Clujul atunci, ajungem la niste chestiuni foarte foarte interesante. Clujul a ajuns oras in 1316, dupa care, la aproape un secol, in 1405 a primit titlul de oras liber regesc. In acel moment, clujenii au devenit cetateni in totalitate liberi. Ce inseamna sa fii cetatean liber al unui oras? Poate ca acei oameni erau mai liberi decat noi, in zilele noastre. Poate fi o fraza socanta din partea mea. Poate veti zice ca suntem liberi, traim in democratie si ce bine ne merge. Acei oameni din secolul XIV-XV isi alegeau nu numai primarul, sfatul orasenesc si forumurile conducatoare ale orasului, ci chiar si preotul!”, a rostit istoricul Lukacs Jozsef.
„Sa incerce acum un sat sau un oras sa isi aleaga propriul preot! Imediat am ajunge la Stirile de la ora 5. Din foarte multe puncte de vedere clujenii erau mai liberi. Asta am devenit datorita celor doua privilegii din 1316 si 1405”, a mai spus istoricul.
Lucrurile era diferite din multe puncte de vedere, de la ierarhia sociala, la atitudinea fata de comunitate sau impartirea orasului. Au fost enumerate chiar si episoade in care clanurile mai puternice ale Clujului din urma cu cateva secole au fost foarte aproape de a rade asezarea de pe fata pamantului in timpul unor confruntari.
„Orasul medieval Cluj a avut ziduri, dar suburbiile tineau nemijlocit de oras. Nu putem spune ca o familie care locuia de pilda in suburbia Sanpetru, actualul cartier Marasti, nu a fost clujea. Sau daca un felecan nu a fost clujean. Satul Feleac a fost considerat cea de-a 12-a zecime a orasului Cluj. Clujul a avut un teritoriu de peste 150 de kilometri patrati, era ca o mica republica in cadrul Voievodatului Transilvania, si, dupa aceea, in cadrul Principatului Transilvaniei. De privilegii beneficiau toti cetatenii orasului, chiar si cei din suburbii. Cetatean al Clujului era atunci cel care era trecut in Registrul Cetatenilor. In linii mari, putem face o comparatie cu cetatenia din zilele noastre”, a explicat istoricul.
Mai exact, deveneai cetatean al Clujul daca aveai bani sa iti cumperi o locuinta pe teritoriul orasului sau daca ai avut o proprietate pe teritoriul orasului. In fiecare primavara, delegatia din partea autoritatii locale venea si iti inventaria bunurile, pentru evaluarea averii si abia apoi se stabilea impozitul datorat de fiecare orasului.
„Sa nu credeti ca nu exista contabilitate si nu exista ANAF la vremea respectiva! Aceasta comisie care stabilea impozitele, iarasi era formata din oameni alesi ai localitatii. Deci nu oricine sau altcineva din afara, nici macar regele nu impunea cine iti stabilieste impozitul. Nu, in fiecare an acesti functionari ai orasului erau alesi, de la jude, judele mare sau judele regal, la Consiliul Orasanesc, Consiliul Celor 100, preotul orasului, la rectorul si lectorul scolii. Totul era extrem de bine stabilit”, a subliniat Lukacs Jozsef.
Clujenii acelor vremuri s-au dovedit si foarte uniti, mai ales cand era vorba sa se coalizeze impotriva vecinilor, cum ar fi cei din Abatia de Cluj-Manastur sau a nonililor din Someseni.
„Sunt documente care dovedesc ca cetatenii Clujului, echipati asemenea soldatilor lui Pilat, s-au napustit asupra nobililor din Someseni. Si nu o data. Au atacat intr-o zi, iar a doua zis s-au intors sa duca la buna randuiala treburile, ca nu cumva sa ii ramana nobilului un butoi cu vin nespart. Un alt document povesteste ca vreo 10-15 clujeni au intrat in manastirea de la Cluj-Manastur numai ca sa scoata acel sarman nobil din Suceag din biserica, pentru ca nu era frumos sa omori pe cineva acolo. Era scos in fata bisericii si decapitat acolo. Tot asa, clujenii au facut si aceste treburi. Ceva mai departe, la mijlocul anilor 1400, in timpul regelui Matia, abatele de Cluj-Manastur a inceput sa isi ridice o fortificatie impotriva clujenilor. Biserica Calvaria a fost imprejmuita cu ziduri de piatra. Atunci, clujenii s-au plans regelui Matia, iar el a dat imediat dispozitie ca fortificatia sa fie daramanata. Nu trebuie sa ni-i inchipuim, deci, pe vechii clujeni asa ca niste cetateni croitorasi taciturni, cu care puteai sa faci orice”, a mai spus istoricul.
Pe de alta parte, arhivele nu consemneaza lucrurile bune pe care le faceau clujenii, ci crimele, pentru ca acestea au dus la procesele care rau consemnate in documente si scrieri.
„S-a pastrat, de pilda, ca a trebuit sa intervina la un moment dat voievodul Transilvaniei pentru ca cei din Cluj se omorau intre ei in piata mare. Faptul ca cel mai probabil avea si scoala la sfarsitul anilor 1300 nu s-a mai consemnat. Din anii 1400 avem un act care il mentioneaza pe rectorul scolii, deci aceasta exista, a punctat istoricul contextul.
Pe parcursul discutiillor s-a mai subliniat faptul ca oferirea privilegiilor sarbatorite ieri i-au oferit Clujului sansa de a se dezvolta, spre deosebire de centre similare in epoca ramase pana la urma la nivel rural.
„Satul cetatii Cluj a fost amintit in 1282 drept sat laolalta cu satele Gilau, Capus, Zalau sau Tasnad, Turda, care avea mai multe atuuri a ramas la nivelul de oras provincial. Se pare ca la Cluj au fost mereu persoane cu putere de decizie care se gandeau si actionau in numele binelui general”, a apreciat istoricul.
La final, s-a adus in discutie posibilitatea emiterii unor monede sau timbre anul viitor, cu ocazia implinirii a 700 de ani de libertate a Clujului, oportunitatea de a se reveni la adevarata stema a Clujului sau de a le da unor strazi din oras numele personalitatilor care au contribuit la progresele uimitoare care au ridicat si dezvoltat Clujul in urma cu sute de ani.