Cee ce vedeţi în imaginea de mai sus este drumul Soporului. În 2013 locuitorii din Sopor, sătui de poveştile lui Emil Boc au iniţiat un protest ad-hoc şi au ieşit cu lopeţile astupând gropile. Doi ani mai târziu – deh, se apropiau alegerile din 2016, Emil Boc, Însuşi El, In Personam, s-a deplasat la acel drum şi a a promis că strada va fi asfaltată. A umplut-o de minciuni până în 2018, când a venit cu alte conjugări la viitor:
”Pregătim un proiect integrat pentru tot ce înseamnă Sopor, nu doar stradă, proiect urbanistic integrat care să delimiteze totul foarte clar pentru că acolo pentru că acolo va fi un cartier, poate nu chiar de talia Mănășturului. Am stabilit tema de proiectare și se lucrează deja la ea ca Primăria să facă un plan urbanistic integrat al Soporului, inclusiv pentru modernizarea străzii, dar și pentru a stabili centrul de cartier, școală, grădiniță, punct de comerț, primărie de cartier prin delimitarea acum, înainte de extinderea Soporului, pentru a nu avea în timp probleme. Dacă lăsăm la sfera privaților, niciunul nu va avea viziunea integrată să lase loc pentru școală, grădiniță, primărie de cartier etc. Se creionează rețelele de utilități și arterele principale, cu dimensiunile care trebuie, după care se vor emite în continuare autorizații de construcție. Dacă lăsăm să se construiască haotic, în sensul că fiecare își face PUD sau PUZ individual, se pierde din vedere ansamblul și atunci ne trezim cu străzi înguste, că nu avem străzi, că nu avem grădinițe”, a declarat primarul Emil Boc.
Suntem în 2022. Drumul e la fel, spaima maşinilor. Dar Boc promite metrou în Sopor…
”(…) Viziunea noastră este următoarea: Clujul gândește în limbaj metropolitan și în termeni precum verde, digital și rezilient. Trenul metropolitan va dezvolta economic Clujul metropolitan și va asigura o mobilitate verde nepoluantă, precum și atragerea de investiții străine, pe un areal de aproape 49 de kilometri. Acesta va porni de la infrastructura de cale ferată existentă, iar studiul de fezabilitate va fi gata în luna august a acestui an. Am extins proiectul până la comuna Gârbău și vom avea stații noi inclusiv pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, la Tetarom, la Clujana, dar și la aeroport. Acest proiect practic leagă gara de aeroport și este finanțabil pe fonduri europene, fiind inclus în Planul de Redresare și Reziliență. Metroul va porni din capătul Floreștiului, va merge pe la Spitalul regional de urgență și va ajunge la podul Ira, unde se intersectează cu trenul metropolitan. Aici avem în vedere două ramificații: una spre Sopor și una spre Bulevardul Muncii, pentru a conecta mai bine și zona de nord a orașului, care va fi un punct major de dezvoltare”.
Adică bla-bla-bla-bla. Totul este numai în randări, pentru că hârtia suportă orice, iar clujenii de la câțiva kilometri încă mai așteaptă asfalt pe strada Soporului.
De câteva zile, Emil Boc şi Ecourile Sale fac promovare la ce vor face şi vor drege în Borhanci: şcoli, spitale, bazine, parcuri, Filarmonică, Someşul navigabil, credite pentru tineret, parcări, deblocări, parkinguri subterane, intermodal, pasaje, metrou, tren de mare viteză, Cetăţuie, Turnul Pompierilor, prelungire linie tramvai până în Floreşti, gondolă, telegondolă şi nu în ultimul rând 5 sau 6 magazine Ikea.
Dar drumul Soporului zace tot aşa cum l-a văzut el în 2015.
El ar vea să se ţină de cuvânt, dar tot felul de calamităţi îi stau în cale. În 2016, primarul Emil Boc promitea realizarea unui cartier de case pentru tineri în Borhanci, dar proiectul a fost compromis. În 2019, președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, anunța, tot în Borhanci, construirea unui Spital Pediatric Monobloc.
Acum, arhitecții spun că în zonă există risc mare de alunecări de teren. Cum să lucrezi în astfel de condiţii altfel decât din gură?
La Cluj-Napoca, dictonul “zi şi tu aşa sau taci“ acoperă deja cincinale de abuz prin manipulare, în care clujeanul a devenit adânc imersat în vria PR-ului municipal. Clujeanul a internalizat ficţiunile instituţionale de i-au devenit auto-ficţiuni, manipularea auto-manipulare – astfel încât acum deja îi e din ce în ce mai jenă să recunoască. Dar oare cum a fost convins clujeanul cel sufocat în trafic, cel ale cărui spaţii verzi sunt canibalizate sistematic, cel al cărui oraş e făcut preş dezvoltatorilor cu relaţii, să-şi gestioneze disonanţele cognitive prin tăcere sau complicitate? Prin cointeresare. De tipul “zi şi tu aşa la alţii, că aşa-ţi pică şi ţie mai mult”.
Când le spui adevărul, sare Oastea Domnului Nostru Boc să te ia la rost. Că le mai dă Boc câte o dală în asfalt, dar numai acolo unde se vede el cât e de gospodar şi contează la procentul electoral. Apoi apare Ecoul Lui Boc să ne spună şi el: „uite o dală”.
Prin urmare dacă se tot zice că va fi încă o şcoală la Cluj, chiar va fi. Că nu o să mai apuce să o vadă Oastea Domnului Nostru Boc să o vadă în viaţa lor fizică, nu-i bai: randările sunt mi nu na te!