Poate ați vrut să vă întrebați de ce, după atâtea boroboațe imputate, gratuit, numai proiectantului, Emil Boc nu reziliază contractul pentru modernizarea străzii Kogălniceanu? O recunoaște acum chiar el: ”Ar însemna pierderea banilor europeni”. Este exact ce titra Ziar de Cluj în materialul: ”Poate ne spune un specialist în lege: în cazul statuii lui Iuliu Maniu asistăm la o vandalizare (faptă penală)? Că primarul ne minte ca o servitoare. Chiar muncitorii sunt de vină?”, din 31 ianuarie 2023 (pe când presa de chitanțier tăcea chitic, că aia nu minte, minte doar Ziar de Cluj: ”Prin urmare, s-a procrastinat din iulie 2021 pentru ianuarie 2022. Deci în mai, la 4 luni de la începerea lucrării putea liniștit Emil Boc să lanseze procentul de 15% execuție. După 11 luni în care proiectul mai mult a stat decât a avansat, în finalul lui decembrie al anului trecut, s-a intrat în forța termenului de 8 luni rămase până la finalizare, să nu se piardă banii europeni. S-a frecat menta atâtea luni din 2021 până în 2022. S-a dres apoi busuiocul prin lucrări tot pe loc, pe loc, pe loc. Apoi, fără pic de respect față de clujeni, s-au închis artere de circulație, s-au restricționat accese șamd. Pe hei-rup-bum, ca tot ceea ce se face în Cluj-Napoca în ultimii 20 de ani (imediat). În grabă, cu greșeli de execuție, cu măgăreli și justificări de genul: ”nu s-au recepționat lucrările”. Iar graba strică treaba.”
- GRABA STRICĂ TREABA! Atunci era vorba doar de vandalizarea statuii lui Iuliu Maniu, între timp am mai aflat de două boacăne GIRATE SUB SEMNĂTURA SA DE PRIMAR, CA PRIMARUL: scoaterea din peisaj a bustului lui Emil Racoviță și scoaterea de pe soclu a Grupului Statuar Școala Ardeleană.
Din cadrul emisiunii sale de chitanțier de unde poate spune ce vrea, că nimeni nu-i bate obrazul, Emil Boc, în căutare de ACARI ARHITECTURALI/ARHITECTONICI, susține:
” Comisia din 2019 care a avizat proiectul, comisia de monumente s-a schimbat, nu mai este aceeași comisie de monumente, acum este altă comisie. Eu le-am adresat un mesaj foarte politicos, dar ferm în același timp și le-am spus foarte simplu: dragi tehnocrați, nu vă bateți joc de o muncă de peste 20 de ani în acest oraș, în care am aprobat politici care să unească, nu să dezbine oamenii, am reușit să facem din orașul ăsta un oraș de referință în România și în Uniunea Europeană prin toleranța, capacitatea de a trăi împreună, capacitatea de a ne respecta reciproc, de a pune în comun valorile, de a ne respecta. De aceea e nevoie, câteodată, ca oamenii aleși – primarul, consiliul local – să îi tragă de mânecă și să le atragă atenția specialiștilor că nu trăiesc într-un turn de fildeș, nu trăiesc izolați în birourile lor și că ceea ce decis are un impact asupra cetățenilor, iar dacă nu țin cont de ce se întâmplă în societate, vor produce exact efecte opuse. Acum, să înțeleagă toată lumea, proiectul a fost câștigat de o firmă în urma unui concurs de soluții. Vreau să știți că proiectul care a vizat locația specifică a grupului statuar «Școala Ardeleană», ca de altfel și a bustului lui Emil Racoviță a fost propus de către proiectantul câștigător al concursului de soluții și care a fost avizată corespunzător de comisia de monumente, probabil cu bună credință. Acea comisie ține de Ministerul Culturii, nu este în subordinea primarului. Comisia de monumente a comisiei de Cultură este a Ministerului Culturii și de aceea le-am atras atenția acestor persoane că au obligația să respecte valoarea simbolică, istorică și tradiția acestui oraș.
A rezilia contractul astăzi înseamnă pierderea proiectului și a banilor europeni. Nu poți… este o chestiune de corectare a unei soluții care o să se facă în conformitate cu interesele orașului. Repet, am această întrebare pentru proiectanți, de ce s-a dus la comisia de monumente cu o altă propunere decât cea prezentată în concursul de soluții. (…) Soclul se vede că nu mai există, dar se reface în forma aceea, nu este o problemă, oamenii au ajuns pe Lună, nu e o problemă refacerea soclului”.
Deci: ”politicos și ferm”: ”dragi tehnocrați, nu vă bateți joc de o muncă de peste 20 de ani în acest oraș”, asta după ce a semnat, ca primarul fix ce le reproșează ”tehnocraților” care, erau, nu mai departe de săptămânile trecute: ”specialiștii săi cu pedigree în arhitectură”, cărora le cerea ”explicații” și se ”asigura” că totul este ”în conformitate cu legea”.
„Cei care au câștigat licitațiile sunt foarte serioși, cu pedigree în arhitectură. Sunt un om care sunt în dispută serioasă cu arhitecții, dar nu îi chemați pe ei să vă explice (…) cer explicații și mă asigur că sunt în conformitate cu legea. În tot proiectul Kogălniceanu, crește numărul de copaci de la 176 la 250. Nu era iarbă nici înainte. Erau noroaie sau alte lucruri. Înlocuiești noroaiele cu alte lucruri de calitate, mergeți și vedeți în Bruxelles, Cracovia, Valencia, în toate orașele europene și vedeți că zonele pietonale așa se fac. Pe Kogălniceanu, spre biserica reformată, este păstrată zona naturală, cu copaci. Acuma dacă faci fără mașini, fără poluare, cu granit de calitate, o țară ca afară, uitați-vă la chestiile acestea. Dacă vreți o țară ca afară, o ai deja pe Kogălniceanu. Așa se modernizează după aceste concepte europene. La teatru, acum se montează scene. Se fac remedierile la pavajul din fața teatrului. Nimic nu se duce la bun sfârșit, decât dacă este făcut de calitate și conform proiectului. Chemați specialiștii proiectului, care să vă dea explicații”, ne spunea Boc, de la o emisiune radio de chitanțier în 23 februarie.
Păi?
Apoi: ”nu este o problemă, oamenii au ajuns pe Lună, nu e o problemă refacerea soclului”.
Corect, așa zic și specialiștii care, totuși, remarcă ”o problemă”: giruietele primarului și tăcerea suspecto a Ordinului Arhitecților.
”Este enervantă atitudinea Primarului. Este inacceptabilă tăcerea Ordinului Arhitecților care a organizat concursul și gestionează profesia. Este absurdă lipsa dezbaterii soluției finale de amenajare (sau poate a fost această variantă în dezbatere și nu țin minte). Este chestionabilă victimizarea din partea autorului – avem un element care suscită emoții. Păstrarea lui nu strică amenajarea. Costul realizării unui soclu modern este mai mic decât costul scandalului. Este halucinant pentru mine câtă discuție este în jurul unui element care se poate repara rapid și nu discutam (ca) despre distanța de la cer la pământ între conceptul câștigator de amenajare a Someșului și realizarea efectivă.”
Mda, amenajarea malurilor Someșului, altă mânărie marca municipalitate în care există discrepanțe enorme între ce s-a prezentat pe planșe și realitatea din teren!
În rest, rămâne fix cum s-a scris în aceste două materiale de mai la vale: