Conform uhui material publicat pe site-ul prisacariu.ro, “Peste 10% din lucrarea de doctorat în domeniul relaţiilor internaţionale a senatorului PSD Şerban Nicolae conţine pagini plagiate, într-un caz fiind preluate din textul-sursă şi note de subsol”.
Conform mărturiilor de pe site-ul senatorului PSD, teza sa de doctorat a fost susţinută în 2009, la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, titlul fiind „Proiecte de reformă a Naţiunilor Unite”, iar îndrumător profesorul Vasile Vese.
“Am beneficiat şi de ajutorul şi îndrumările a doi reputaţi profesori ai aceleiaşi universităţi, Vasile Boari şi Vasile Puşcaş, ultimul, cunoscut şi ca om politic, fiind şi cel care a sugerat titlul lucrării”, a scris ulterior Nicolae, pe site-ul personal, adăugând că primit calificativul „magna cum laudae”.
A existat însă un loc unde lui Şerban Nicolae nu i-a plăcut ce a scris un autor plagiat: că în România, în decembrie 1989, la putere au rămas foştii comunişti care au adus minerii la Bucureşti pentru a-şi consolida poziţia. Prin urmare, politicianul a rescris cu mânuţa lui, vexat, probabil, de aluzia la colegii săi de partid:
“Primele măsuri, aidoma proceselor similare din celelalte ţări, au vizat pluripartidismul politic şi democratizarea, trecerea la economia de piaţă şi abandonarea politicii externe bazate pe concepte ideologice.”
Tudorancea: „Subtilizarea notelor de subsol (ca să mă exprim elegant) este evidentă”
În teză, care are 324 de pagini, există două tipuri de plagiat. Primul este cel al preluării de fragmente fără a menţiona deloc sursa. Printre autorii a căror muncă intelectuală a fost utilizată în acest mod de politicianul PSD se află Alexandru Baboş şi Alexandru Rizescu (Arhitectura de securitate a naţiunilor europene în perioada interbelică, Revista Academiei Forţelor Terestre, nr. 4, 2004), Radu Tudorancea (Războiul din Coreea şi chestiunea ajutorului frăţesc”, în ,,Studii şi Materiale de Istorie Contemporană”, Serie nouă, Anul II, 2003, pp. 209-222), precum şi semnatarii mai multor materiale disponibile pe Internet. Unele dintre aceste materiale au autori, altele nu.”
Într-un caz, cel al lui Tudorancea, care este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, au fost preluate chiar şi note de subsol. Cercetătorul, căruia i s-au trimis pe mail fragmente din lucrarea sa şi a fostului doctorand, a răspuns: „La o primă vedere, pare să fie vorba de preluarea unor note de subsol din studiul meu (autori, lucrări, pagini) şi de reformulări de text având la origine textul original. Subtilizarea notelor de subsol (ca să mă exprim elegant) este evidentă.”
„Românul o zice plastic: prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. O astfel de preluare se numeşte simplu «fudulie»”, a declarat, despre această preluare, profesorul Dorin Isoc, coordonatorul platformei plagiate.ro, în timp ce Sebastian Buhai, cercetător asociat la Universitatea din Stockholm, a afirmat că “asta indică foarte clar că persoana a operat pur şi simplu un copy-paste grosolan, deci, dacă nu e indicat corect ca citat, o dovada suplimentară că e vorba de plagiat.” „Preluarea notelor de subsol dintr-un text-sursă denotă, în cel mai bun caz, neglijenţă şi, în cel mai rău caz, plagiat direct”, a spus Cristian Dogaru, lector la University of Suffolk din Marea Britanie.
Lucru mai rar întâlnit în lucrările de doctorat cu probleme de etică despre care presa a tot scris în ultimii ani: foarte multe dintre fragmentele plagiate fără a menţiona sursa provin din traduceri „mot à mot” ale unor texte în limba engleză postate pe site-uri din ţări cum ar fi SUA sau Africa de Sud.
Buhai: „Este vorba de o încălcare a eticii academice”
În câteva situaţii, idei din teză au fost atribuite de Şerban Nicolae, în note de subsol, lui Tudorancea, dar acesta, în articolul său, indicase că acestea aparţineau altor autori. „Aici ne apare acum şi mai clar că persoana nu a dorit să trateze într-un mod ştiinţific/academic corect sursa (…) pentru un observator atent, este în orice caz vorba de o încălcare a eticii academice, care ar putea, cel puţin, să ridice alte întrebări privind activitatea/situaţia «academică» a persoanei în cauză”, a susţinut cercetătorul Buhai.
„Este vorba tot despre o formă prozaică de plagiat. Trăsătura principală a unui astfel de plagiator este lipsa de respect faţă de autorii anteriori şi operele lor. Pentru plagiator, o preluare cât mai complicată este văzută ca o maniera de a face ceaţă. Noaptea şi în ceaţă nu poţi distinge nici pisici, nici oameni mici. Ori un om care nu este în stare să creeze şi preia ceea ce nu îi aparţine ca să convingă lumea că este ceea ce nu este, rămâne tot un plagiator”, a scris profesorul Isoc, în timp ce Cristian Dogaru a catalogat această situaţie drept „neglijenţă academică”.
Isoc: „15-20 de rânduri? Mult, domnule, mult!”
Al doilea tip de plagiat din teza lui Şerban Nicolae este cel în care sunt preluate, cuvânt cu cuvânt, fără ghilimele, fragmente de zeci de rânduri sau chiar pagini, indicându-se sursa în note de subsol. Atât Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, în deciziile luate în trecut în cazul unor doctorate plagiate, cât şi cei trei universitari consultaţi de CRJI, critică această modalitate de citare şi consideră că încalcă regulile academice. „Plagiatul este o faptă care urmăreşte să producă confuzie. Cititorul este astfel «convins» că ce se scrie este a celui care se dă drept autor. Acesta este motivul pentru care plagiatorul evită să dea sursa şi, dacă tot dă sursa, evită să dea întinderea preluării. Condiţiile de preluare sunt însă obligatorii: se dă sursa, se precizeaza întinderea pasajului preluat şi încă ceva esenţial: se face o prelucrare proprie autorului, cum ar fi o critică, o interpretare, o discuţie. De aici apare şi precizarea că întinderea este dictată de necesităţile prelucrării personale. 15-20 de rânduri? Mult, domnule, mult! În atâtea rânduri se doreşte să se preia şi apoi să se mascheze ceea ce autorul nu este în stare să gândeasca şi să creeze”, a afirmat profesorul Isoc.
Dogaru: „Înclină către plagiarism”
O altă opinie despre acest tip de încălcare a regulilor academice:
“Să îi spunem un «plagiat de calibru mai mic», pentru că sursa, până la urmă, este indicată, însă da, tot plagiat este, pentru ca nu se indică exact *care* şi *cât de lung* este fragmentul preluat. Persoana în discuţie sau nu ştie defel nişte reguli de bază în academe care se aplică în context sau, şi aş înclina mai degrabă către această alternativă – mai ales daca «tehnica» de care vorbim se repetă în lucrarea/ lucrările sale – doreşte să ascundă care este partea originală în raport cu partea preluată (…) Este, în orice caz, un caz de încălcare a eticii academice (…)”, a precizat Sebastian Buhai.
„Felul în care este prezentat nu indică foarte clar că textul e preluat cuvânt cu cuvânt. Ar fi trebuit să folosească ghilimele şi o formulare de genul «Frunzeti45 sugerează că «….. [textul citat]». Este deci o situaţie de mijloc, sursa este prezentată, dar un cititor nu ar şti dacă textul se atribuie aşa cum este sau este parafrazat. Este practică academică neglijentă şi înclină către plagiarism, pentru că dă de înţeles că autorul interpretează textul lui Frunzeti (contribuţie proprie), în loc de a-l reproduce pur şi simplu”, a afirmat lectorul Dogaru după ce a studiat exemple din acest articol.
Nici lui Tudorancea şi nici celor trei persoane care şi-au exprimat părerea despre fragmentele lui Nicolae nu li se spusese anterior că teza de doctorat îi aparţine acestuia.
Contactat în seara zilei de luni, 20 noiembrie, Şerban Nicolae s-a arătat contrariat de posibilitatea existenţei unor fragmente plagiate în teză:
„Lucrarea a fost prin mai multe comisii şi niciodată, nimeni nu a avut vreo obiecţie de acest gen”, a spus senatorul PSD, care urma să revină cu un punct de vedere după ce i se trimiteau exemple aferente acestui articol.
I s-au trimis în aceeaşi seară, pe mail, dar nu a mai transmis punctul de vedere până la ora publicării acestui material.
Nicolae ştie mai bine
Un eveniment particular din lucrarea lui Şerban Nicolae indică un posibil partizanat al acestuia, poziţie trădată de comportamentul său anterior, în paginile premergătoare. Începând cu pagina 117 a tezei, doctorandul a preluat, prin traducere aproape integrală, pagini întregi dintr-un articol din 1995 postat pe Internet de Steven Wesley Sowards. Articolul este intitulat „The failure of Balkan Communism and the causes of the Revolutions of 1989”. Dacă experienţele din Cehoslovacia, Polonia, Croaţia, Ungaria, Bulgaria au fost reproduse fidel, prin traducere literală, la România, când Sowards a scris că demonstraţiile din 1989 au fost folosite de rivali din partid ai lui Ceauşescu pentru o lovitură de stat, că Frontul Salvării Naţionale era o unealtă a foştilor comunişti şi securişti, că, în 1990, cei de la putere au adus 10.000 de mineri cu ciomege pentru a spulbera Opoziţia şi că politica românească a arătat puţine semne de pluralism şi reforme care să distrugă vechii centri de putere coruptă, Şerban Nicolae a intervenit şi nu a lăsat nimic din aceste afirmaţii. În loc, a scris despre perioada de la noi, de după 1989: „Primele măsuri, aidoma proceselor similare din celelalte ţări, au vizat pluripartidismul politic şi democratizarea, trecerea la economia de piaţă şi abandonarea politicii externe bazate pe concepte ideologice.”
În 2001, Şerban Nicolae a fost propulsat în linia întâi a politicii de cel vizat în principal de Sowards: fostul preşedinte Ion Iliescu. Acesta l-a numit pe viitorul doctorand consilier pe probleme juridice la Cotroceni. Politicianul neagă însă că eliminarea pasajelor lui Sowards are vreo legătură cu apropierea sa de Ion Iliescu. „Probabil că Sowards a cunoscut mai bine situaţia din celelalte ţări, dar în România lucrurile au stat altfel”, a declarat Nicolae, adăugând că a fost martor direct al evenimentelor din 1989 şi 1990.
A minţit că e lector universitar
Într-un text publicat în luna mai a acestui an, publicaţia România Liberă a dezvăluit că actualul senator este coautorul a două cărţi identice în proporţie de 99%, dar cu titluri diferite. Acestea sunt, de altfel, singurele volume publicate de politician, în 2003 şi 2004. În plus, deşi în CV se recomandă ca lector universitar, instituţia de învăţământ superior la care a predat, „Spiru Haret”, susţinea că Şerban Nicolae a fost doar asistent universitar.
Senatorul PSD a absolvit Facultatea de Drept în 1997, anterior fiind muncitor la Întreprinderea de Mecanică Fină. „Chiar de ziua mea, în 1992 am primit înştiinţarea de trimitere în şomaj. Activitatea se restrângea şi primii vizaţi erau cei tineri, pe motiv că îşi vor găsi mai uşor altceva de lucru. Eram deja student la drept aşa că nu am fost foarte afectat”, a scris Nicolae pe site-ul personal. El a declarat pentru CRJI că a făcut cursuri la fără frecvenţă, astfel explicându-se cei cinci ani de studii universitare.
Unul dintre politicienii din PSD cu cea mai mare notorietate în ultimii ani, Nicolae (49 de ani) este preşedintele uneia dintre cele mai importante comisii din Senat, cea Juridică. În această calitate a fost iniţiatorul sau susţinătorul mai multor proiecte care au stârnit dezbateri aprinse în spaţiul public. De-a lungul timpului a făcut diverse declaraţii controversate, cea mai recentă fiind aceea că partizanii anticomunişti din munţi au slăbit capacitatea de apărare a României.