Reportaj

Votanții de dincolo de dealuri și păduri. „În termen de 5-6 ani nu o să mai rămână nimeni” – VIDEOREPORTAJ

Alegerile pentru președintele României nu au loc doar în marile orașe și în diaspora, spre care își îndreaptă toată lumea atenția. Și în satele uitate de lume, oamenii votează. NCN a fost astăzi în Măgura Ierii din județul Cluj, un sat izolat, peste dealuri și păduri. Aici se ajunge foarte greu, pe drumuri pline cu noroi și gropi. Dacă nu îți face față mașina, nu ai de ales decât să mergi pe jos sau cu tractorul.

Și dacă te lași ghidat de Google Maps drumul până în sat este o adevărată aventură. Am fost atacați de dulăii unei turme de oi, am fost la un pas să rămânem cu mașina împotmolită în noroi și am mers o bucată bună de drum pe jos, pe poteci bătătorite doar de ciobani și oi. Dar întocmai ca în poveștile cu final fericit, am ajuns cu bine în sat. Aici am aflat de la săteni că Google Maps ne-a jucat o festă și că de fapt drumul spre sat era mult mai simplu și trebuia să folosim altă rută. Ne-am consolat când am aflat că și celălalt drum este aproape la fel de rău.

Pentru că scopul principal al vizitei au fost alegerile prezidențiale, am mers direct la secția de votare. 11 membri numără comisia. 20 de oameni sunt înscriși pe listele permanente din satul Măgura Ierii, ceea ce face ca aceasta să fie secția cu cel mai mic număr de votanți din județul Cluj. Dintre aceștia, jumătate sunt plecați din țară, mutați la oraș sau bolnavi, internați prin spitale. Cei rămași sunt bătrâni, dar cu toate acestea pentru ei votul este important și nu ar lipsi nici în ruptul capului de la alegeri.

Alexandru Giurgiu are 73 de ani și este unul dintre cei mai tineri locuitori ai acestui sat. A fost primul din sat care a votat în turul doi al alegerilor prezidențiale. Spune că a mers la vot cu plăcere, la fel cum a făcut și în primul tur.

Alexandru Giurgiu locuiește în Măgura Ierii de când se știe, împreună cu soția. Are o casă și la oraș, dar sufletul lui este aici, departe de civilizație, în liniștea dintre dealuri. Îi place să se ocupe de animalele din gospodărie și să își muncească pământurile.

„Eu aici m-am născut și aici îmi place să trăiesc. Știți că este un vierme care stă la rădăcina hireanului și nu mere la sfecla de zahăr. Acolo stă și mănâncă. Am lucrat 32 de ani și la oraș și pe teren și acum sunt la pensie, nevastă-mea la fel și până suntem amândoi stăm aci”, spune Alexandru Giurgiu.

Soția lui Alexandru Giurgiu nu a fost atât de harnică. La orele amiezei încă nu reușise să meargă la vot.

„Mă duc mai târziu o țâră că până la 9 am vreme, nu mă silesc”, afirmă Ruxanda Giurgiu.

Alte două doamne în vârstă au așteptat să se încheie slujba de la biserică pentru a merge la vot. Ziua alegerilor a coincis cu singura zi din lună când preotul merge în sat să slujească.

„În comunitatea greco-catolică din Măgura Ierii, în momentul de față avem trei credincioși. Din păcate, astăzi doar doi, unul din ei fiind la copii la Mihai Viteazu pe perioada sezonului rece”, declară Gabriel Man, preotul din Măgura Ierii.

Biserica satului este monument istoric și are o poveste foarte interesantă.

„Biserica este monument istoric, ctitorită la 1756, biserică din lemn, foarte frumos pictată. Se pot vedea pe ea urmele timpului, dar totodată se poate vedea și amprenta mâinii omului, fiind făcută manual, din lemn, exact cum se făcea în timpurile vechi. În sat se povestește cum că această biserică ar fi fost zidită undeva pe dealul de lângă Măgura Ierii, fiind un așezământ monastic, iar după ce nu au mai fost oameni în acea mănăstire, biserica ar fi fost adusă în sat”, mai spune preotul.

Veronica Bia și Maria Bia sunt cele două enoriașe care au participat la slujba de duminică. Au așteptat până părintele și-a încheiat cuvântarea, apoi au mers împreună spre urne. Au ieșit de la vot optimiste și încrezătoare în viitorul României.

„Aștept să fie pace în lume și să ne poată conduce țara”, punctează Veronica Bia.

Maria Bia este mai tranșantă în declarații.

„-Ce așteptați de la politicieni?

-Să se înțeleagă, să fie bine, să nu se mai certe, să fie bine pentru copii că noi amu azi mâine merem de pe aicea.

-Și de ce e important să meargă lumea la vot?

-Da păi așa trebuie, să iasă unu că doi nu pot fi”

Veronica Bia și Maria Bia locuiesc în sat de când se știu. Nu își pot imagina viața în altă parte, chiar dacă acum când se apropie de 80 de ani, bolile le dau bătăi de cap.

„Eu am 78 de ani și din 1958 sunt căsătorită aici. Am copilu’ în Turda, dar eu locuiesc aici că aici mi-e casa și locu’ și am muncit 61 de ani. Când dau de un năcaz vine băiatu și mă duce și mă duc și eu și stau la ei”, afirmă Veronica Bia.

„Eu aici m-am născut în 1939 și m-am căsătorit tot aici cu un băiat din sat. Am făcut o familie și avem patru copii. Doi s-or dus în Spania, unu’ îi Cluj și unu’ în Teiuș și eu am rămas singură. Până acum m-am putut descurca că am mai lucrat în grădină, am mai ținut o găină, da’ de acuma îi mai greu că îs bătrână și slabă”, declară Maria Bia.

Ziua alegerilor a animat puțin viața bătrânilor din sat. S-au bucurat că au avut vizitatori, că au avut văzut oameni noi cu care să mai schimbe o vorbă. De mâine, viața intră iar în ritmul ei monoton. Puținii săteni care mai trăiesc în Măgura Ierii își fac griji nu pentru ziua de mâine, ci pentru soarta satului de peste câțiva ani.

„În termen de 5-6 ani nu o să mai rămâie nimeni. Eu îs cel mai tânăr din sat, mai sunt doi-trei copii care vin numa așa câteodată. Dacă plecăm o să râmâie satu pustiu”, declară Alexandru Giurgiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *