Actualul primar al Clujului, Emil Boc, a fost prim-ministrul care a trecut România prin precedenta criză economică, o perioadă de tristă amintire în care Guvernul și președintele Băsescu au decis să scoată țara din criză prin tăierea veniturilor populației.
Măsurile de austeritate de atunci, cureaua strânsă, dar pentru mulți nu peste burtă, ci peste gât, mai au încă reverberații și acum în mintea celor care, acum un deceniu, au ajuns să trăiască, grație statului salvator, în cruntă mizerie.
Întrebat astăzi la radio dacă criza economică gravă ce se întrevede la orizont ne-ar putea aduce din nou în scenariul din 2009-2010, Emil Boc a răspuns:
„Mi-aș dori să nu se întâmple acest lucru. Semne de criză și eu am primit pe toate palierele, dar, spre deosebire de 2010, diferența majoră e că atunci nu erau lichidități pe piață, nu erau bani! Pur și simplu nu te împrumuta nimeni, nu existau resurse financiare, îți spuneau: ori îți restructurezi cheltuielile statului, cât să devii frecventabil, să poți să-ți acoperi, ori nu primești niciun ban! Și de aceea atunci am fost nevoiți să restructurăm cheltuielile statului, să ne încadrăm într-o sumă de bani pe care o aveam la dispoziție.
Acuma vedeți că bani sunt pe piață, vedeți că Uniunea Europeană a mai dublat un exercițiu financiar cu încă aproape 1000 de miliarde, sau cât este, 783 de miliarde, cât este programul acesta, Next Generation EU, unde e și Planul de Reziliență și celelalte. Bani există de data asta pe piață, numai că sunt scumpi! Adică, costurile de împrumut sunt mult mai mari decât în trecut și aici trebuie să vezi până la ce nivel poți să mergi cu nivelul de împrumuturi încât să nu ajungi la datorii pe care să nu le mai poți apoi plăti, care te apropie apoi din nou de criza din 2009-2010, criza datoriilor suverane ale statelor.
E o criză a materiilor prime, e o criză a forței de muncă! (…) Până se reglează mecanismul acesta de piață cu ce a fost înainte de pandemie, vor fi multe lucruri care se vor reașeza. Și, repet, criza materialelor, mai ales în construcții, unde creșterile sunt de 30-40% uneori, și care își pun un impact mare și asupra bugetelor noastre, pentru că un proiect pe care l-ai avut de 10 lei, acuma e 14 lei. Și trebuie să suportăm noi diferența asta de preț pentru ca proiectul să putem să-l finalizăm, cu bani pe care nu i-am avut în buget inițial, că nu am prevăzut noi că vor crește toate materialele cu 40%.
(La mâncare – n.r.) statul trebuie în primul rând să-i ajute pe cei care sunt cei mai loviți de soartă, cei care sunt la baza societății și trăiesc cel mai greu. Cu aceia trebuie să începi. (…)
În vremuri grele, statul trebuie să fie mai activ ca niciodată. Pe de o parte, pentru a-i proteja pe cei care o duc cel mai greu, pe de altă parte, de a asigura culoare în continuare să producă prosperitate mediul de afaceri, pentru că prima dată trebuie să produci ca să ai ce împărți, trebuie să ai grijă să dezvolți această țară și aici spuneam, avem nevoie acuma de câteva planuri foarte coerente pentru această perioadă de timp, pentru că bani pentru proiecte de modernizare există, vedeți proiectele acestea și din fondul de reziliență, și din fonduri europene, acuma e momentul ca țara să facă saltul calitativ. Numai să prioritizăm ceea ce finanțăm. (…)
A doua chestiune este să investești în educație pentru că aia îți aduce rezultate pe termen mediu și lung. O societate educată, o națiune educată, un oraș educat, un popor educat are cele mai mari șanse și să aibă salarii mai bune, și un climat de democrație și de toleranță, și să nu fie război și să fie o atmosferă de pace, dar pentru asta trebuie să ai o investiție a la long în educație, ca viziune.
În al treilea rând, să investești în natura umană, să-ți rămână acasă, pentru că degeaba ai locuri de muncă, dacă nu are cine să ți le ocupe”, a declarat Emil Boc.
În ciuda declarațiilor sale de acum, în urmă cu un deceniu, premierul Boc a tăiat și salariile profesorilor, care deja erau plătiți scandalos și rușinos de puțin. În urma tăierilor operate de Guvernul de atunci, profesorii au ajuns, mulți dintre ei, la propriu, muritori de foame, iar cei mai buni au ales să părăsească sistemul de învățământ pentru joburi mai bine plătite, în privat, în țară și în străinătate. Culesul de căpșuni în Spania, de pildă, era de preferat în anul 2010 activității educaționale, fiindcă asigura venituri mai consistente.
Întrebat dacă vom ajunge din nou în situația tăierii salariilor, din precedenta criză prin care ne-a trecut actualul edil, Emil Boc a răspuns:
„Nu! Acuma este invers! Atunci, nu aveai bani și a trebuit să te restructurezi. Acuma sunt bani și este inflație! E același lucru! Acuma, de fapt, tăierea aia de 15%, 25%, cât a fost, temporară, acuma s-a majorat prin inflație. Și noi puteam să facem asta în 2010, să majorăm prin inflație, dar obiectivul nostru era ca în 2013 să intrăm în anticamera zonei euro și în 2015 să intrăm în euro. Și atunci am spus, trebuie să avem o economie sănătoasă, construită pe bază, și nu am avut inflație deloc, vă amintiți, nu a fost nici zero, adică inflație absolut derizorie, nu am avut deloc!
Și noi puteam să nu luăm nicio măsură dură, să lăsăm inflația să zburde și poate ar fi fost… nici atât de mare cât este acuma și ne-am fi salvat politic, dar am preferat să luăm măsuri corecte cu România, corecte cu economia, și să tăiem acolo unde era cangrena, acolo unde era problema mare și să salvăm sectorul productiv care producea, repet, prosperitate. A fost curaj politic! Nu curaj politic… a fost, pur și simplu, sinucidere politică, dar iată că România a ieșit, în 2 ani de zile a trecut de pe minus pe plus! Noi în 2012 am avut deja buget pe plus, pe creștere economică și pe abordare pozitivă, în timp ce Grecia a stat 10 ani în criză, până în 2018, cu măsuri din-acestea prin care nu au reușit să iasă din criză! România a trecut și nici nu am trecut printr-o inflație, așa cum trecem acuma! Repet, asta e o chestiune de asumare, la un moment dat, între cele două tipuri de politici: noi am avut atunci viziunea aceasta de a ne asuma o politică riguroasă cu statul român, am redus cheltuielile, am desființat prin lege pensiile speciale, că îi tot aud pe ăștia că se tot chinuie să desființeze pensiile speciale și nu știu cum. Simplu: îți asumi răspunderea în Parlament pe proiect de lege și le-ai desființat! Le-am desființat și noi! Acuma nu se întâmplă pentru că nu este curaj politic! E realitate! Pentru că noi ce am făcut atunci a fost o chestiune de a pune statul pe liniile de justiție socială: adică, am tăiat pensiile speciale pentru că ni se păreau absolut incorecte și pentru că în societate trebuie să existe climatul ăla de dreptate, adică, când vezi că la muncă egală nu ai salariu egal și când vezi că unii-s mai șmecheri decât alții, evident că societatea zice: bine, mă, atunci ce rost are să stau în țară, când lucrurile sunt făcute numai pentru șmecheri? Și atunci noi ne-am luat această seriozitate și am zis: reclădim sistemul pe bază de contributivitate și fiecare cât contribuie, atâta să primească pensie!”, a declarat primarul Boc.