Primarul Emil Boc este de părere că statul ar trebui să adopte politici de toleranță zero pentru consumul de droguri în rândul elevilor, arătând că substanțele interzise pot distruge viitorul tinerilor consumatori. Deci să ne prăvălim cu peste măsură peste victime, nu peste călăi. Să nu luăm măsuri împotriva celor care aduc și răspândesc flagelul, ci să-i hărțuim cu testul pe elevi. Că, după cum s-a văzut, chiar organele statului vând, la adăpostul uniformei, droguri.
Până și în problema drogurilor, despre a căror existență în oraș știa încă de la intrarea în primul său mandat, mandat în care a avut la dispoziție un proiect anti-drog pe care l-a lăsat să prindă mucegai, lui Emil Boc îi iese prin toți porii educația de comunistoid reșapat: statul să suspecteze pe oricine că ar fi consumator, de la cele mai fragede vârste șisă-i hărțuiască pe elevi cu testul anti-drog.
Nu care cumva statul să se apuce temeinic de treabă: să ofere alternatice (dar sportul de masă a fost distrus, ce alternative să ofere statul?), să facă centre de tratament adecvate pentru victimele drogurilor, să introducă pedepse deosebit de aspre pentru cei cu adevărat responsabili de răspândirea acestui flagel: dealerii de droguri, rețelele de cărăuși! Nu cumva statul să eradicheze cauzele, ci să se cantoneze pe efecte. Că s-a văzut, statul este în linia întâi la cauzele consumului de droguri: organele sale sunt implicate în trafic de droguri, organele sale nu au viziunea necesară combaterii fenomenului, judecătorii statului dau dovadă de o clemență suspectă față de dealeri, prăvălindu-se peste consumatori cu supra de măsură.
Ce zice Boc de la microfonul emisiunii sale personale de chitanțier? Că:
”Poliția Locală, împreună cu celelalte autorități ale statului din sistemul de ordine și siguranță publică supraveghează, monitorizează tot ceea ce se întâmplă în preajma școlilor. Lupta împotriva drogurilor categoric trebuie dusă până la capăt și aici eu susțin propunerile formulate de ministrul de Interne, care sunt radicale, dure, dar aici nu avem cale de întoarcere, nu avem de ales între droguri și urcatul la volan, între droguri și violență. Educația este foarte importantă aici, pentru că un copil care este în școală este clar că nu va fi prins în asemenea activități. Familia este foarte importantă, să comunice cu copilul, să știe ce se întâmplă, să știe unde este copilul în fiecare moment, în ce anturaj se află, doar împreună ca și comunitate putem reuși: școala, autoritățile statului, familia”.
Și copilul consumator este vinovat, nu dealerul de droguri, cel care l-a pus în contact, poate și fără știința copilului (cum s-au mai văzut cazuri): Pe copil trebuie să-l depistăm și să-l scoatem din societatea cu orih=gini sănătoase dib capul primarului. Nu mai sunt ”burjuii”, acum suunt drogații – să-i depistăm și să-i ostracizăm!
N-am cuvinte să-mi exprim dezamăgirea cu privire la ce am crezut că este acest individ și ce se dovedește în fapt a fi!
”Un copil care intră sub incidența drogurilor nu numai că își distruge viitorul personal – în materie de sănătate – dar și profesional. Acel copil nu va mai reuși să își împlinească pe deplin potențialul pe care i l-a dat natura, i l-a dat Dumnezeu: să fie un bun profesor, un bun medic, un bun inginer, un bun instalator, un bun ospătar, un bun bucătar. Fiecare e bun la ceva în lumea asta și noi trebuie să le maximizăm șansele să își atingă acel potențial pe care îl are, or prinderea în activitățile de droguri, de violență, de găști de cartier îți stopează acest drum, te trimite în decor și îți complică viața: dacă te îmbolnăvești, creezi presiune pe sistemul de sănătate, dacă nu vei avea școală, nu vei avea slujbă și vei depinde de șomaj, dacă nu vei avea slujbă, nu vei avea pensie și vei fi iarăși o povară pentru sistemul statului. Toate aceste lucruri se leagă, de aceea, din acest punct de vedere, un regim riguros îl susțin, evident, cu respectarea vieții intime și de familie, dar controlul statului trebuie să fie riguros pentru a ne asigura că acești copii care pot fi la un moment dat tentați să nu cadă pe panta greșită, pentru că, uneori, consecințele sunt iremediabile”.
Și nu mă luați pe mine că aș fi pentru consumul de droguri, că nu sunt. Eu i-am pus lui Boc la dispoziție un proiect anti-drog de care și-a bătiut joc prin omitere.
CITEȘTE ȘI:
HOBBY-ul ca luptă împotriva drogurilor (CAMPANIA HOBBY – ANTIDROG, o campanie antidrog/anti-plictiseală în rândul elevilor)