Reportaj

„VIP-URI, DESPRE CLUJ” – Florin Chilian: „A fost cel mai frumos concert din viața mea!” (AUDIO)

Florin Chilian, artistul recunoscut pentru melodia „Zece”, ne-a vorbit astăzi despre cele mai frumoase amintiri pe care le are cu Cluj-Napoca, despre cum aici a susținut cel mai frumos concert din cariera sa, dar și despre cum pandemia l-a ajutat să redescopere cititul și florile.

Ascultă aici întregul interviu:

Reporter: Când ați vizitat pentru prima oară Cluj-Napoca?

Florin Chilian: Cred că prima, și prima oară eram încă un copil care făcea sport de performanță, la Campionatul Național de Ciclism. N-aș putea să îți spun anul. Ori era o etapă din turul României, ori, crede-mă că nu îmi amintesc. Se întâmpla în mileniul trecut.

Reporter: Și ce impresie v-a lăsat orașul?

Florin Chilian: Liniștit, un oraș liniștit, destul de relaxat, cu oameni care zâmbeau. Bine, toate lucrurile erau puțin diferite atunci. Nu erau ca acum, încrâncenați și urmăriți de toate problemele astea ale tranziției de 30 de ani.

Reporter: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți despre Cluj?

Florin Chilian: La un moment dat, am făcut multe drumuri acolo. Am rămas cu prieteni absolut fabuloși. Familia Corducași, Emeric Imre, artistul vostru care îmi e un prieten foarte drag. (…) Atunci când ne salutăm, luăm toate națiile care au trăit în România și în care ne regăsim o parte din sânge. În unul dintre locuri erau doi frați. Alături de Imi, aveau un club. Erau foarte multe cluburi în oraș și patronii erau puștani ca și noi și le permiteau copiilor să facă repetiții dimineața când nu erau clienți. Era o efervescență culturală și creativă absolut fabuloasă în Cluj și în Sibiu. Clubul pe care îl avea Relu se numea Autograf. Nu era uriaș, dar copiii erau lăsați să repete acolo pe curentul, pe cheltuielile patronului. Condiția era să cânte o dată pe lună pentru clienții cafenelei respective. La un moment dat, anunțasem un concert acolo și răcisem atât de rău că nu puteam articula nici măcar „s”. Gândindu-mă cu Imi și cu Relu ce putem face,  zice: „Florin, hai să nu anulăm așa, impersonal, cu un afiș pus la intrare, să mergem, totuși, până acolo”. Cu ocazia aceasta mi-a venit ideea: am scris pe o foaie: „îmi cer scuze, sunt extrem de răcit”. Nu puteam articula nici măcar vocalele. Le-am scris și mi-am cerut iertare. Le-am propus să ne întâlnim peste câteva zile, pentru că urma să mai rămân în Cluj câteva zile. Era cineva care citea de pe foaie, lângă mine, pe scenă, la microfon. Cineva, văzând că sunt cu chitara la mine mi-a spus: „dar chitara este bună?”. Și zic: „Da, chitara e ok”. Și atunci a venit propunerea din sală (erau oameni până în buza scenei): „Facem așa dacă vreți și puteți: Dumneavoastră cântați cu chitara și noi vă cântăm piesele”. Și acuma când îți povestesc mi se face pielea de găină. A fost, crede-mă, cel mai frumos concert din viața mea. După aceea a urmat concertul acela din București unde 110.000 de oameni au cântat „Zece”. Cum să spun, sunt niște momente în viață care se stabilizează ca niște marcaje foarte profunde. Dar acela, tot concertul au cântat toți acapela și eu îi acompaniam. La un moment dat, adrenalina a mai rezolvat din răceală și puteam să mai articulez și eu. Era o bucurie generală. Acesta este de departe cea mai frumoasă amintire a mea.(…) Am rămas cu foarte multe amintiri frumoase. Ajunsesem să stau atât de mult acolo, încât țin minte că aveam și un băiat care mă tundea. Avea pe strada aceea cu scuar din centru, de lângă Catedrală, avea o mică frizerie cu un scaun, era hairstyilist. Și am zis, decât să mergem la salon, mai bine îi ajutăm pe fiecare încet, să pornească. Au fost niște ani absolut fabuloși.

Reporter: Astăzi ce mai știți despre Cluj?

Florin Chilian: Sincer, că e foarte aglomerat. Am un prieten, eu îi spun „Pornoșagul de la Cluj”. L-am văzut o dată pe video și avea un tricou cu pornostar și de atunci are numele acesta. Oamenii, probabil s-au mai asprit puțin, pentru că nervii sunt alții, aglomerația e alta, greutățile sunt la fel, diferite. Prietenul acesta al meu, Iancu îl cheamă, acum a plecat în Franța, pentru că, din păcate, sistemul nostru medical nu îl poate ajuta. Are o problemă foarte gravă la ficat și nu din cauza alcoolului, ci de la o nenorocită de hepatită. Îi țin pumnii să îi iasă intervențiile din Franța. (…) Oamenii, am înțeles că se retrag pe lângă zonele din Cluj. (…) Au fost foarte multe lucruri. Cujul era un oraș extrem de efervescent din punct de vedere creativ și, din nefericire, la nivel național, tot ce ține de creativitate a trecut în planul doi. În plin plan este cine fură mai mult. Nu ne mai pasă de nimic.

Reporter: Cum ați reușit să treceți peste perioada de pandemie?

Florin Chilian: Eu sunt foarte confortabil la mine în cap. Nu am o problemă cu statul cu mine însumi. Mi-am amenajat balconul, am repus în funcțiune instalația de udat a plantelor. Mă certam cu un tâmpițel de mierloi care cântă la gagici și le face cuibul. Și vine și ia rădăcinile, îmi sapă prin ghivece, să își facă cuibul. Și la un moment dat m-am enervat și am zis: „Băi, ți-ai făcut societate de construcții turn”. Pentru că nu se mai oprea din construit cuibul. Și apoi am văzut că a mai venit un mierloi. Altfel nu am avut niciun fel de problemă. Am redescoperit un autor român despre care mi-a vorbit Vasile Moruțan prin 92, Vasile Moruțan fiind pilotul de bord al lui Ceaușescu, cel care l-a luat cu elicopterul de pe Casa Poporului. El mi-a spus: „Florin, uite, ia, te rog frumos, cartea asta și citește-o foarte atent.” Și mi-a dat atunci „Chinta Spartă”. Ei, de acolo, l-am redescoperi. (…) Și mi-am dat seama că cititul este cea mai bună cură de slăbire. așa că am făcut cură de slăbire citind. În rest, cu vecinii aici, prin curte.

Reporter: Planuri de viitor?

Florin Chilian: Roz! Roz, toate. Vreau să mă mut la curte, să îmi vând mașina, să îmi fac fundația. Vreau să mă mut undeva la țară, la „țărănoaia” cum îi zic eu. În locurile astea de bășinuțe, de pe lângă București. Am găsit o bucățică de teren și am cumpărat-o foarte avantajos. Și mă mut aici, la Corbeanca, să mă uit cum crește iarba. Și, evident, să îl termin de citit pe domnul Pavel Coruț.

Susține Ziar de Cluj!

Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *