Ca o reactie la campania Ziar de Cluj din ultimele zile, menita sa atraga atentia ca numarul cersetorilor din oras a crescut alarmant, Politia Locala a tinut sa demonstreze ca se fac actiuni pentru descurajarea cersitului. De cele mai multe ori, insa, interventiile se dovedesc a fi inutile – cersetorii reapar a doua zi. “Vedeta” interventiei de azi este Viorica, o clienta veche a dubei Politiei Locale.
Statea in Piata Mihai Viteazu, cu o plasa si o galeata si cerea bani de la trecatorii milosi. A strans aproape 40 de lei pana politistii au ridicat-o si au bagat-o in duba, cu destinatia Campia Turzii. Cand se deschide usa din spate a dubei, din interior razbeste un miros de toaleta publica ce-ti taie respiratia si iti umezeste ochii. In spatele masinii, in intuneric, o femeie cu fusta si batic colorate plange pe podea.
Viorica are 45 de ani si e paralizata de la brau in jos. Mainile, desi le poate misca, nu le poate folosi nici pentru a prinde o hartie intre ele. I se misca aleatoriu, in timp ce vorbeste, iar din cand in cand reuseste sa dea cu pumnul in banca de lemn din duba intunecata. Picioarele ii sunt bandajate cu tifon de un alb imaculat. In iarna, doctorii au fost nevoiti sa-i amputeze toate degetele, degerate din cauza frigului.
Viorica sta intr-un colt, in fund, cu picioarele intinse si mana sprijinita de banca lemn. In stanga ei e parcat „Mercedes-ul”, un scaun cu rotile rudimentar. Alaturi de ea sta un politist in picioare.
„E datoria noastra sa stam cu ei pe tot parcursul calatoriei, sa ne asiguram ca nu patesc nimic si sunt supravegheati cum trebuie”, spune politistul local, in timp ce inchide usa din spate a masinii si inca una de grilaj dupa ea.
Nu este singura care ridicata, zilnic sunt cativa trimisi catre locurile de bastina, de cele mai multe ori cu trenul. Metoda e relativ ineficienta: cersetorii coboara la prima statie si se intorc tacticos in centru.
Cersetoarea cu dinti din aur
In intunericul din duba politiei, doar dintii ei de aur ies in evidenta. Stralucesc aproape mai puternic decat becul din plafonul masinii, care nu face decat sa contureze forma obiectelor si oamenilor.
In total, are 14 dinti de aur – 8 sus si 6 jos.
„Daca mor aici, faci puscarie?!?”, urla Viorica din spate. „Zi, ma, zi! Faci puscarie? Degeaba ma duci, ca maine ma urc in masina si vin inapoi. Na, si ce-ai facut?!”
E suparata si nervoasa – nu vrea sa mearga acasa. Plange si se trage de haine, urla ca in Campia Turzii nu o asteapta decat o mama si un frate care nu vor sa auda nimic de ea. In iarna, din cauza lor i-au degerat picioarele. Au scos-o afara si au lastat-o acolo pana a inghetat. Cel putin asta sustine ea.
„Nu vreau sa ma duc acasa, ca aia nu ma vor acolo. In Cluj, am noroc cu studentii, ma mai ajuta cu bani, ma ajuta sa ma spal si sa ma imbrac, acolo cine ma ajuta?”, plange iar.
Masina nu goneste prea tare, dar grilajul din interior face zgomot la fiecare groapa din asfalt. Viorica vorbeste incontinuu despre familia ei care n-o vrea si despre centrul de noapte pentru oamenii strazii din Cluj, unde nu i-a placut mancarea “cu toti vagabonzii si criminalii la un loc”.
“Eu sunt foarte scarboasa, eu nu mananc de la inmormantare, parastase si cantine. Mi-e scarba, imi cumpar eu ce sa mananc”, spune femeia.
Se plange si de caminele din Campia si cel din Luna de Jos, unde in ultimii ani a fost cazata si tinuta in mizerie.
„Mi-au taiat parul!”, striga femeia, in timp ce se trage de baticul colorat. „Mi-au luat banii. Si politistul asta mi-a luat banii, cand m-au dus pe Oasului. Am avut 400 de mii, ma! Unde-s? Mi-a smuls banii din buzunar, sa stiti”, spune ea, aratand acuzator cu mana catre politistul care sta, tacut, in picioare. Pentru Viorica toti politistii sunt la fel. „Am cazut si m-am dat cu spatele de ‘Mercedes’, m-am lovit, ma doare”, urla ea.
Pe dealurile Feleacului, masina trage pe dreapta. Politistul din duba vrea sa facem o pauza, mirosul din spate e deja prea puternic. Se deschide larg usa, iar omul legii apare cu un spray de camera, cu miros de piersici, pe care-l agita prin aer. Degeaba, nu se simte nimic. Inchidem grilajul si plecam mai departe.
„Acum e doar una singura, dar se intampla sa mergem cu care 3-4, dintre care nu stii care miroase mai tare. De fiecare data cand ii urcam aici, ii verificam, sa nu aiba la ei vreun cutit sau o arma. Telefoanele mobile le confiscam si le dam inapoi doar cand ajungem la destinatie”, explica politistul local.
Si Viorica are telefon. Acum are doar cartela, dar isi face rost cand vrea ea si de aparatul mobil.
“Sa-mi dai numarul tau de celular, sa te sun si sa iti povestest toate pedepsele mele si sa ma dai la ziar. Sa scrii acolo ca de ce m-au luat, ca nu am furat nimica!”, insista femeia.
In Turda, oprim iar. Viorica urla si se trage de par, o doare spatele, a facut pe ea de durere. Cel putin asa sustine. Politistii isi aprind cate o tigara, linistiti; sunt obisnuiti deja. Nu e pentru prima data cand o duc pe femeie acasa.
Repatriere de scurta durata
Ajunsi la Campia Turzii, usile dubei se deschid din nou si aerul proaspat patrunde timid in atmosfera ingreunata de mirosul de urina si de nespalat din interior. Asa cum a facut probabil si la urcare, Viorica negociaza modul in care este coborata din duba. Nu vrea sa se urce in “Mercedes”, ci sa fie tarata pana la usa si abia apoi asezata in carucior.
“Asculta-ma, ca e mai bine cum zic io. Ma tragi pe cartoane pana acolo si dupa aia ma urci”, negociaza ea cu inspectorii politiei locale.
Afara, in fata Primariei, s-a strans un grup mic de gura-casca. Viorica e faimoasa si in localitatea de bastina, nu doar la Cluj o “stie toata lumea”.
“Ce faceti? Ati repatriat-o iara? Sau acum o duceti?”, spune un barbat. “O stiu, cum sa nu. Se spala in arteziana de la Gara. Nu bea numa’ Alexandrion”, a completat acesta.
Viorica a fost dusa la Primarie, la asistentul social care se ocupa de ea de mai bine de sapte ani. Toata lumea o stie si aici.
“Ioana, hai ca te cauta Viorica”, o anunta prin telefon o colega pe Ioana Sas, asistentul social al Vioricai. Ea si seful Serviciului de Asistenta Sociala, Floriana Prahoveanu, completeaza golurile din povestea Vioricai dezvaluita in duba.
Provine dintr-o familie de romi traditionalisti din Campia Turzii, care, din cauza handicapului ei, refuza orice contact cu ea si nu vor s-o ingrijeasca. Viorica sufera din nastere de mai multe boli, care o impiedica sa isi foloseasca mainile in mod normal si de mai multi ani o tintuiesc in caruciorul cu rotile, botezat cu atat fast „Mercedes”.
“Decat la camin, mai bine mor!”
Are un venit de peste 800 de lei din ajutor social si pensia de handicap, suplimentat consistent din banii cersiti, in asa masura incat si-a permis sa isi puna cei 14 dinti din aur. Viorica a avut si o Dacie, pe care a radiat-o, totusi, anul trecut.
“A fost in mai multe centre si adaposturi si din fiecare a iesit la cerere, pentru ca nu se adapteaza regulilor. Din 2010 pana in vara anului 2012 a stat in Complexul de Servicii pentru Persoane Adulte din Campia Turzii, in conditii de vesnice nemultumiri, pentru ca nu se integreaza, consuma alcool”, ne explica Floriana Prahoveanu la umbra din curtea primariei.
“Sa stau la camin? Mai bine sa mor! Mi-au taiat parul! Mi-au taiat hainele cu foarfeca, m-au lasat sa stau numai intr-o camasa de noapte! Aia nu acopera picioarele”, protesteaza Viorica vehement.
Aflam ca, in perioada in care a stat “la camin”, asistentii sociali i-au facilitat accesul la stomatolog.
“Am ajutat-o sa isi faca dantura, in sensul ca am gasit un dentist si am dus-o. Dintii ei sunt din aur, ea a platit pentru ei”, spune Ioana Sas.
Avand in vedere ca Viorica nu se acomoda in complexul din Campia Turzii si ca acesta o poate adaposti oricum doar pe o perioada limitata, s-a incercat integrarea ei in Centrul Rezidential Permanent din Luna de Jos. Viorica a plecat si de acolo, nu-i placea ca venitul de 800 de lei ajungea la Centru si nu in buzunarele ei. Femeia a fost testata si din punct de vedere psihologic si are discernamant, astfel ca nu poate fi internata in vreun centru fara consimtamantul ei.
“Acum suntem fara solutii. Este un circuit fara finalitate. O vom duce acasa, ca de fiecare data, dar maine poate va lua din nou un taxi si va merge la Cluj. Vom mai incerca sa o convingem sa se interneze la un centru. Cand vine frigul si nu mai poate sta pe strada probabil va accepta, dupa care vine din nou sezonul de cersit”, spune Prahoveanu.
“Nu! Decat la camin mai bine sa mor!”, se vaita Viorica.
O lasam pe Viorica nemultumita in curtea Primariei, de unde niste gardieni o vor duce acasa la familia care o reneaga. Mai devreme sau mai tarziu Viorica, „Mercedesul” si dintii ei de aur vor putea fi vazuti din nou in Centrul Clujului. Pentru ea “repatrierea” a fost un simplu transport gratuit si nedorit.