Editorial

Vin ai noştri, pleacă ai noştri, noi rămânem tot ca proştii!

Alegerile locale s-au încheiat, e vremea concluziilor şi a analizelor. Politicienii şi analiştii privesc rezultatele alegerilor locale ca pe un barometru care oferă indicii serioase despre ce ar putea fi la parlamentare.

Toată lumea aşteaptă acum să vadă cine va prelua guvernarea ţării pentru următorii patru ani şi mai ales cum va fi această guvernare, într-o perioadă extrem de dificilă. Este destul de previzibil cine, doar dacă ne gândim că Klaus Iohannis este la Cotroceni, iar el îl desemnează pe viitorul premier . Dar să nu anticipăm şi să spunem, că, teoretic, ar fi doar două partide mari, PSD şi PNL, care au suficiente voturi ca să poată spera la o coagulare a unor forţe în jurul lor.

PSD a suferit o înfrângere evidentă la locale, cu un scor de circa 31% la votul politic, faţă de 33-34% cât a luat PNL, şi a pierdut poziţia de cel mai mare partid din România, cu care se împăuna ori de câte ori avea ocazia. Înfrângerea PSD a venit cumva logic după celelalte două eşecuri majore, la europarlamentare şi prezidenţiale. Dincolo de înfrângere, şi mai usturător mi se pare faptul că social democraţii au pierdut redute cu valoare simbolică, primăria generală a capitalei şi unele de sector sunt doar câteva exemple în acest sens. Şi, colac peste pupăză, a înfrânt şi cel care era considerat un baron indestructibil al PSD, Marian Oprişan, în Vrancea.

PSD încearcă acum să-şi lingă rănile şi să se replieze. Am văzut în presă că Vasile Dâncu anunţă figuri noi şi integre pe listele pentru parlament şi tragerea pe linie moartă a trântorilor din actualul parlament. S-o vedem şi pe asta… Până atunci, în aceste zile asistăm la o jelanie ridicolă a PSD, cea cu aşa-zisul furt de voturi de la Sectorul 1 al Bucureştiului, care nu-i face cinste deloc. Şi mai vedem o fumigenă cu amânarea alegerilor cu 3 luni, anunţată de Ciolacu şi pusă imediat într-un proiect de deputatul independent Adrian Dohotaru, fără şanse reale de izbândă, dar care mai arată o dată disperarea PSD-ului. E clar că social democraţii alunecă uşor spre o perioadă de opoziţie de, probabil, câţiva ani. Poate aşa vom asista la o reformare reală a acestui partid. Dacă nici după patru eşecuri la rând, atunci când…

PNL şi Ludovic Orban sunt câştigătorii momentului. Evident cu spijinul luceafărului lor de la Cotroceni, care a slăbit sistematic PSD în ultimii ani şi a susţinut pe faţă căruţa liberală, asta, cam aşa, în dispreţul Constituţiei. Pentru PNL e un salt uriaş, dacă ne gândim la înfrângerea ruşinoasă din 2016 în faţa PSD-ului condus atunci de Liviu Dragnea. Apropo, să nu uităm… Cred că vă mai aduceţi aminte de clipul jenant realizat de Alina Gorghiu, pe atunci şef suprem al liberalilor, în care vorbea cu un băieţel prin uşă despre cum îi fură Dragnea sandviciul băiatului…Ar fi fost de râs dacă n-ar fi fost de plâns!

Dar să ne întoarcem la prezentul măreţ al liberalilor şi să spunem că au prima şansă să continue guvernarea, dar contează şi cu ce scor o vor face. Ca să poată să guverneze confortabil, PNL are nevoie de o majoritate sigură ca să nu mai fie la cheremul PSD în parlament. Deocamdată cred că liberalii au început cu stângul negocierile pentru o majoritate de dreapta, anunţând ţâfnoşi că PMP-ul lui Băsescu este prima opţiune pentru o alianţă, lăsând în ofsaid USR-PLUS, considerat un concurent din ce în ce mai de luat în semă pe partea dreaptă a eşichierului politic. E drept că USR-PLUS le-a luat liberalilor primăriile Braşov, Timişoara şi Alba Iulia şi probabil că cei din urmă au resentimente.

Cred că ar fi o greşeală ca liberalii să ţină şi de data aceasta departe de guvernare USR-ul. Pentru că românii aşteaptă un guvern şi o majoritate parlamentară stabile care să poată să gestioneze criza covid şi efectele economice grave ale pandemiei. Iar un guvern minoritar, fără susţinere parlamentară şi-a arătat limitele de un an încoace. Legile justiţiei sunt tot cele lăsate de Dragnea,  sistemul bugetar românesc este la fel de încărcat şi ineficient, există inechităţi mari în sistemele de pensii şi salarii publice, iar de reformă administrativă nici nu poate fi vorba în condiţiile politice actuale. Cred că electoratul român vrea să dea uitării mesajul din titlul editorialului şi a dat semnalul că începe să se maturizeze şi devine din ce în ce mai exigent. Să vedem care dintre partide vor fi pregătite să răspundă acestui semnal, la alegerile din 6 decembrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *