Reportaj

Viitorul Doctor House de Cluj: crescut fara parinti, student stralucit la medicina, aspirant la titlul de cercetator

Francisco Velichi este student in anul 3 la Medicina Generala. Vrea sa se specializeze pe cardiologie vasculara. Este un tanar cu ochii tristi care nu se deosebeste prea mult de studentii care misuna incolo si incoace prin campusul Hasdeu, insa povestea lui este extraordinara. Nu a cunoscut iubirea calda a mamei, nici pe cea ocrotitoare si puternica a tatalui si are doua certificate de nastere. Doua nume si doua identitati care se contopesc intr-un destin care demonstreaza ca se poate sa ajungi sus chiar daca soarta te-a „rasfatat” cu incercari in loc de bucurii.

Intre o pauza petrecuta in camin si un curs ”la microbi” in care urma sa sustina o prezentare despre Ebola, Francisco a relatat cu naturalete povestea sa dramatica, de copil fara parinti, dar si cea exemplara, de tanar student la medicina, cu note mari, bursier al Fundatiei „Mitropolitul Bartolomeu” si aspirant la titlul de cercetator in Germania sau Franta.

„Totul a inceput cand eram in clasa a 8-a, cand am inceput sa ma axez mai mult pe Stiintele naturii. Atunci ma uitam la Anatomia lui Grey, la Doctor House. Mi s-au parut niste lucruri foarte interesante si am decis ca asta vreau sa fac. In plus, este o opinie generala ca medicii sunt vazuti mai bine si isi gasesc mereu de munca. Am stiut ca din punctul acesta de vedere imi va fi mai usor decat, de exemplu, unui actor care trebuie sa aiba talent si mult noroc”, a marturisit el.

„Trebuie sa iti peste de oameni ca sa ii ajuti”

Primele luni la Universitatea de Medicina si Farmacie (UMF) „Iuliu Hatieganu” nu au fost deloc usoare, dimpotriva.

„A fost un adevarat soc, atat pentru mine, cat si pentru colegii mei. Mi-am revenit, din fericire in semestrul doi. Nu stiu cat de relevante sunt notele fata de cunostintele cu care ramai dupa un an universitar si ce faci mai departe cu ele. Fiecare medic trebuie sa faca cercetare, o lucrare de licenta si e vorba mai mult de inovatie, cat de chirurgie de rutina spre exemplu. Poate ca e mai greu de realizat, dar suntem aici ca sa progresam, nu ca sa batem pasul pe loc”, a explicat el.

A pornit cu gandul sa isi ajute semenii.

„Trebuie sa iti pese de oameni ca sa ii ajuti. Ajungi in clinica si trebuie sa castigi increderea pacientului si sa il convingi ca iti pasa, sa il faci sa povesteasca tot ca sa ii iei o anamneza corecta, sa se deschida cumva”, este el de parere.

A ales cea mai buna scoala de medicina si a intrat din prima

A ales Clujul nu doar pentru ca este aproape de Zalau, orasul sau natal, ci si pentru ca stia ca aici este cea mai buna scoala medicala.

„In clasa a 12-a, toti imi ziceau sa nu dau la UMF Cluj ca nu intru. Nu e vorba ca nu invatam bine, daca nu aveam 9 la sport as fi fost sef de promotie, dar am inceput foarte bine clasa a 9-a, dupa care, intr-a 10-a am avut un cutremur emotional, a fost momentul in care am parasit casa bunicii”, marturiseste el.

Doua nume si o mama care nu il mai recunoaste

Parintii sai au divortat cand eram foarte mic, astfel ca amintirile lui incep in casa bunicii care l-a crescut cu sacrificii si greutati.

„Mama a avut probleme multe. A facut meningita dupa divortul bunicilor, a fost diagnosticata cu schizofrenie. Am vazut-o saptamana trecuta in Cluj, dupa ani de zile si va spunca imi era frica sa o intreb daca e ea. Era ea, mama mea, dar nu m-a mai recunoscut…”, a marturisit baiatul.

Dezamagita de divortul fiicei sale, bunica lui Francisco i-a schimbat acesta numele cand era mic.

„Eu am doua certificate de nastere. A spus ca nu ii trebuie numele tatalui meu si natia lui, pentru ca e ungur. Eu nu pot sa spun ca am o problema cu asta. Primul meu nume e Elekes Francisc, iar cel de-al doilea Francisco Ioan Velichi, dupa numele familiei bunicii. Imi place acest nume, nu imi pare rau ca l-a schimbat”, a apreciat acesta.

Bunicul lui Francis, erou al gazetariei zalauane

Bunica a facut mari sacrificii pentru a-si creste nepotul. A renuntat la slujba ei de educatoare si, cand acesta a ajuns in clasa a 7-a, a intrat la datorii ca sa ii cumpere baiatului un calculator. Sotul ei a fost ziarist, foarte cunoscut in Zalau. Se numea Adrian Velichi si multi de acolo i-au amintit nepotului de el, chiar si dupa 20 de ani de cand nu mai era in viata.

Francisco a mai avut si un unchi.

„A fost un om foarte de treaba, probabil cel mai normal din familia asta in care totul e haotic. A murit dupa o infectie nosocomiala, o pneumonie contractata in spitalele din Cluj”, si-a amintit el.

A pornit pe drumul lui de la 16 ani

Despre momentul cand a plecat de acasa, la 16 ani, Francisco povesteste ca nu se mai intelegea cu ea, in mare parte din cauza diferentei foarte mari de varsta. Era in clasa a 10-a  la Colegiul National Silvania si de atunci a stat la internat.

„La sfarsitul clasei a 12-a , relatia cu bunica a revenit iar la normal, m-am mutat la ea si m-am pregatit pentru medicina. Sincer, nu ma asteptam sa intru din prima, nimeni nu se astepta. I-am suprins pe multi, chiar si pe diriginta, care m-a sfatuit sa dau Oradea unde e mai usor. Eu aveam alta alternativa: am fost la o bursa de matematica aplicata la olimpiada pentru stiintele naturii, am ajuns in faza nationala si aveam o diploma cu care puteam intrat direct la o facultate din Iasi”, isi aminteste studentul.

Cat de mult i-au lipsit parintii?

„M-au intrebat multi asta. Probabil mi-au lipsit. E ca si cum cineva m-ar intreba daca imi lipseste ciocolata, dar, daca eu nu am gustat niciodata ciocolata, nu am de unde sa ii stiu gustul si ce imi lipseste”, a marturisit el.

Daca pe mama nu a vazut-o ani in sir, tatal sau ii plateste o pensie alimentara de 170 de lei si se mai intalnesc uneori.

„Ne-am vazut saptamana trecuta, dar nu cred ca ne-am intalnit de mai mult de cinci ori toata viata. E recasatorit, are un copil din a doua casatorie, e in clasa a 9-a, l-a adus la intalnire, ca sa il cunosc oficial”, a marturisit studentul.

Legat de fratele sau, medicinistul are si un episod tulburator, de foileton dramatic.

„Cand eram mai mic am facut o greseala: il stiam din vedere si m-am dus la el sa ii spun ca sunt fratele lui. A fost un soc, era doar un copil si nu stia nimic, nu trebuia sa fac asta, am fost iresponsabil”, povesteste Francisco.

Baiatul spune ca nu s-a simtit niciodata desconsiderat de colegii sai in legatura cu situatia sa familiala, ba chiar au fost colegi care l-au ajutat sa se pregateasca pentru facultatea.

Bucuriile studentiei, gustate doar la inceput

A decoperit Clujul cu frenezia tineretii si a noilor inceputuri.

„Am avut cateva saptamani in care am descoperit cluburile, Janisul, poate un pic ca excesiv. In prima seara am fost in La Gazzete. Cand zic distrus, vreau sa spun ca mi-am pierdut noptile, nu am ajuns la droguri, de exemplu. Nici nu fumez, desi cei mai buni prieteni ai mei sunt fumatori. Nu-mi place si, acum, stiu si la ce riscuri m-as expune”, a punctat el.

La facultate se afla in momentul in care invata sa puna in practica cele invatate in anii de facultate de pana acum.

„Semiologia, stiinta semnelor si a diagnosticului, pe care o invat acum, e baza medicinei. Trebuie sa ne dezvoltam o gandire care nu mai merge pe toceala. Ni se daou 10-20 de semne pe care trebuie sa le punem cap la cap si sa dam un diagnostic”, explica el.

Bursier Tenaris

Bunica sa nu ii mai poate da bani acum, insa mai primeste o bursa de la Tenaris Silcotub, primita datorita notelor sale bune de la examene. Locuieste intr-un camin din campusul Hasdeu. Il mai ajuta si o matusa din Turda.

Francisco a luat prima data bursa de la Fundatia Mitropolitul Bartolomeu inca de cand era in anul I.

„Era o conditie sa am media de minim 8,50 si apoi am avut doar putin peste 8, asa ca o vreme nu m-am mai incadrat. Chiar la inceput a fost foarte greu, socat, pentru multi dintre noi. Era o diferenta uriasa fata de felul in care eram obisnuit sa invatam la scoala. A fost un sindrom de Burn Out. Eram epuizati si apoi organismele noastre nu isi mai refaceau resursele energetice”, a explicat baiatul.

„O sa caut predicile mitropolitului Bartolomeu pe Internet ”

Studentul s-a inscris fara prea mari sperante in acest an, insa a ajuns pe lista celor admisi.

Despre regretatul mitropolit Bartolomeu stie ca a fost un om carismatic si nonconformist, insa nu i-a cercetat prea mult activitatea.

„Nu stiam ca predicile sale sunt pe Interne, o sa le caut. Faptul ca bursa asta se aplica la toate religiile mi se pare extraordinar in cadrul bisericii ortodoxe care, totusi, e mai dogmatica si mai stricta.

Francisco Velichi viseaza sa faca cercetare si nu ascunde ca isi doreste, la fel ca mai toti colegii sai, sa plece in strainatate, in Anglia sau Germania.

„Tot sistemul de la noi e putred. Toti ne gandim la asta”, puncteaza el.

Totusi, nu a lipsit ieri de la vot.

Desi traieste cu mai putin de 1.000 de lei pe luna, studentul spune ca nu se simte complexat sau nedreptatit de soarta.

„Sunt convins ca sunt multi care se descurca mult mai greu decat mine”, crede el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *