In vizor

VIDEO INTERVIU Adriana Băban, profesor specializat în Psihologia Sănătății: ”Este în tendințe ca pentru orice problemă să apelăm la psiholog. S-a ajuns aproape la un abuz”

Ziar de Cluj a stat de vorbă cu doamna Adriana Băban, profesor specializat în Psihologia Sănătății, Medicină Comportamentală & Psihosomatică și Metode de Cercetare Calitativă în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul UBB. Interesele de cercetare vizează: comportamente de risc, abuz și traumă, vaccinare, screening, sănătatea reproducerii, calitatea îngrijirii medicale și satisfacția pacientului. Doamna profesor ne-a purtat de-a lungul carierei sale profesionale de peste 35 de ani, care i-a adus atât de multe satisfacții, dar și despre decizia sa de a urma o carieră academică și de a împărtăși cunoștințele sale tinerilor studenți viitori psihologi. 

De asemenea, ne-a împărtășit opiniile dânsei despre situația epidemiologică actuală, despre modul diferit în care se raportează oamenii la ea, dar și despre efectele negative pe care restricțiile impuse de acest virus le au asupra populației. 

REPORTER: Pentru început povestiți-ne de ce ați ales să urmați pshologia și de ce v-ați specializat pe psihologia sănătății?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Trebuie să mă gândesc cu mulți ani în urmă și de fapt, alegerea unei facultăți de către un tânăr are de multe ori niște factori conjuncturali, niște factori care nu întotdeauna urmăresc vocația sau alte lucruri. În cazul meu cred că a fost o întâlnire norocoasă cu două cărți, și acum îmi aduc aminte de ele. Personalități accentuate a lui Karl Leonhard, carte care astăzi nu mai stă în picioare din punct de vedere științific, dar atunci era fascinantă și m- fascinat și pe mine la cei 16-17 ani și Orizonturi noi în psihologie care aducea și perspectiva științifică asupra psihologiei. Psihologia este o știință, o știință care încearcă să descifreze tainele personalității, a comportamentului uman, a relaționării inter-sociale după toate rigorile științelor. Spre psihologia clinică, nu de la început a fost exact această orientare, deși orice student care merge la psihologie asta dorește, pentru că asta este imaginea care se oferă și în filme și seriale. Am avut noroc pentru că generația mea a prins și desființarea pregătirii în psihologie și o bună parte dintre colegii mei au ajuns să predea istorie și filozofia și școli sau licee, eu am avut șansa de la lucra la Spitalul Județean din Zalău în psihiatrie. Unde din nou am avut șansa să întâlnesc o echipă de psihiatri deosebită care putea să meargă dincolo de simptome, de semne în relaționarea cu pacientul. După primul an de lucru la Spitalul Județean Zalău, secția de Psihiatrie, am spus atunci că am învățat mai mult decât în cei patru ani de facultate. Nu vreau să spun că Facultatea nu ne-a format, dar să nu uităm anii în care psihologia s-a desființat și era destul de rigidă în pregătirea care ni se oferea. Am ajuns să lucrez cinci ani în psihiatrie și odată cu mutarea la Cluj, contextul a  făcut să ajung la catedra de Fiziologie, departamentul de Fiziologie din cadrul Facultății de Medicină, afiliat Institutului de Sănătate Publică. Trebuie să recunosc că la început am fost foarte dezamăgită că am ajuns să lucrez acolo. Aveam sentimentul că mi-am descoperit vocația, dar lucram doar cu pacienți cu patologie psihiatrică. Practic prin acea abordare pe care am descoperit-o și spre care am fost îndrumată de către colegii de la Fiziologie și aș aminti numele doctorului Derevenco, care a avut un rol foarte important în formarea mea. Mi-a arătat că de fapt psihologia nu înseamnă doar psihoze, depresii, anxietate. Psihologia înseamnă o participare generoasă, importantă atât în păstrarea sănătății, în creșterea stării de bine, dar și în înțelegerea și în intervenția pacienților cu diverse patologii somatice. După anul 1983 mi-am început activitatea de psiholog, de cercetare,  și de practician pe această parte, de a-i ajuta, de a-i consola pentru a le ajuta suferința provocată de boala somatică la pacienții cu boli cardiovasculare, cu boli gastro-intestinale, cu boli maligne. Am avut colaborări foarte importante și aș aminti colaborarea cu profesorul Bârsan care atunci era directorul Institutului Inimii care m-an angajat pentru a face pregătire pre-operatorie acestor pacienți care aveau nevoie de operații pe cord deschis. Aceste activități mi-au permis să îmbin activitatea de psiholog clinician care lucrează 1 la 1 cu pacientul cu activitatea de cercetare. În activitatea de cercetare am fost îndrumată de profesorul Derevenco și am ajuns să avem articole publicate încă dinainte de 90. 

REPORTER: Cum ați luat decizia să urmați o carieră academică?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Încerc să găsesc un sens în ceea ce fac și mă trezesc că îmi place foarte mult. La un moment dat când am fost invitată de către profesorul Radu să mă afiliez grupului care redeschidea formarea în psihologie, al început am fost ușor ezitantă, deși eu eram invitată să predau la Universitate și în perioada în care psihologia nu exista, exista doar domeniul psihologiei pentru alte facultăți, în ideea pregătirii profesorilor. Îmi amintesc că am predat la Matematică, la Bilogie, la Filosofie. Chiar dacă la început am fost puțin ezitantă pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam, la un moment dat am realizat că am acumulat foarte multe și că poate ar fi timpul să împărtășesc nu doar prin articole. Deja începusem să fiu invitată foarte mult în străinătate în 90-91 și am dorit să împărtășesc această experiență. În 92 am decis să accept postul de lector universitar la acea perioadă și am început și acolo să dezvolt acest domeniu al psihologiei sănătății. Datorită colaborărilor pe care le-am avut s-a dezvoltat tot mai mult acest domeniu. Am realizat și un program de masterat numit psihologia sănătății publice și clinice, popular care spunem că pregătește viitori specialiști buni. În același timp colaborez și cu Universitatea de Medicină pe masteratul de psihosomatică care se adresează personalului medical. Conduc deja de 15 ani doctorate. Este o plăcere să lucrăm cu studenții, învățăm unii de la alții, cel puțin eu întotdeauna încerc să învăț de la studenți multe lucruri. Este o bucurie să lucrezi cu studenții și cu cât înaintează la masterat, al doctorat, efectul muncii tale este mai vizibil.  

REPORTER: Sunteți coordonatorul Laboratorului de cercetare în Psihologia Sănătății, care este principala sa activitate?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Laboratorul l-am conceput ca să fie un laborator cu ușile deschise către persoane interesate de acest domeniu. N-aș spune că vrem să ne ocupăm doar de sănătatea reproducerii, cum la început am avut foarte multe cercetări. Tot ceea ce înseamnă factor emoțional, factor comportamental, factor cognitiv, pentru riscul de boală, pentru manifestarea acestor boli somatice, fac parte din aria noastră de cercetare. Am avut și continuăm să avem proiecte naționale și internaționale pe domeniul: prevenția cancerului de col uterin unde factorul comportamental este fundamental, promovarea vaccinării, intervenții psihologice în incontinența urinară, copiii cu diabet insulino-dependenți. Arai este largă, astfel încât fiecare membru din colectiv sau doctoranzi noi să-și poată găsi locul și să contribuie la activitatea laboratorului.  

REPORTER: Facultatea de Psihologie se află în ultimii ani în topul preferințelor viitorilor studenți. De ce credeți că există un interes atât de mare?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Facultatea de Psihologie a atras studenți dintotdeauna. În momentul în care m-am decis, da vreau să dau admitere la Facultatea de Psihologie era una dintre cele mai solicitate facultăți, erau 24 de candidați pe un loc, era foarte competitivă, iar acum e la fel, deși numărul de locuri a crescut foarte mult. Trebuie să specificăm că sunt câteva lucruri care pot să ne încurce și pe noi și pe candidații deveniți studenți. O parte dintre candidați vin cu ideea că dacă vor învăța psihologie vor știi să intuiască, să anticipeze aspecte de la late persoane și ce mari specialiști vor deveni ei în aspectele emoționale ale altor persoane. O altă parte dintre candidați au chiar ei probleme, probabil emoționale și se gândesc că dacă vor veni și vor citi vor învăța, vor știi să le gestioneze. Lucru care e adevărat, se poate întâmpla, dar nu la modul Evrika. Este de fapt o cutie a Pandorei pe care trebuie să o stăpânești bine. Nu din acești candidați și din acești studenți îi identificăm pe cei care vor deveni colegii noștri și nu doar colegii noștri, tinerii pe care noi ajungem să ne bazăm. Psihologia de la UBB Cluj este clar cea mai bună din țară. Nu am decis noi, au decis comisii naționale și internaționale de evaluare și așa suntem recunoscuți și în plan internațional. Un alt motiv pentru numărul acesta mare de candidați este dat și de aparenta ușurință a disciplinei. Mai demult ca să intri la Psihologie aveai nevoie să știi foarte bine, la nivel de examen de medicină, anatomia și fiziologia umană. Astăzi s-a schimbat modul de intrare, e un mod mai lejer. Dacă s-ar schimba această admitere și am introduce discipline puțin mai riguroase care înseamnă o mai mare capacitate de a înțelege, de a nu rămâne la nivel de simț comun, de discuții, de intuiție s-ar mai reduce numărul. Scopul este să vină candidați mulți, iar noi mai apoi să facem selecția. Se cunoaște foarte bine că mai apoi de multe ori sunt discipline unde au promovat doar 50% din cei intrați. Scopul este să avem un eșantion mare și de acolo să îi putem selecta pe cei mai buni, iar de acolo să luăm vârfurile pentru masterat și pentru doctorat doar cei excepționali. 

REPORTER: Credeți că s-a schimbat percepția românilor despre psihologi în ultimii ani? Credeți că apelează la ei cu mai multă încredere?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Aș spune că s-a ajuns de de la un refuz al psihologiei ca știință și de la o stigmatizare a persoanelor care aveau nevoie de servicii psihologice, știu și eu când lucram în cabinete, fie la Zalău, fie la Cluj veneau persoane cu nevoi și spuneau, da mi-aș dori să nu se știe, s-a ajuns încet, încet la afla ce este psihologia, la faptul că a avea nevoie de un psiholog nu înseamnă că ai probleme mari mentale, s-a ajuns aproape la un abuz. Poate nu toți psihologii vor agrea ceea ce spun eu acuma, pentru că mulți contribuie la acest abuz al psihologiei. Acum este foarte ”la modă” ca pentru orice problemă, părintele să-și ducă copilul, persoana să meargă la psiholog. Am ajuns să mă gândesc că atâtea secole oamenii au rezistat fără psihologie. Nu spun că trebuie să treacă din nou spre acele timpuri mai dificile, dar acuma psihologia este uneori abuzată de psihologi care nu înțeleg că pregătirea trebuie să fie foarte serioasă. Își obțin diploma de licență și deși nu ar avea voie să practice, prin aceste practici online, prin afilieri, ajung și oferă tot felul de servicii. Din partea populației este clar că s-a schimbat, se consideră că ești un om modern, emancipat, cu resurse, pentru că aproape toate serviciile trebuie plătite pentru că Casele de Asigurări nu acoperă. Este în tendințe să apelăm la psiholog, să nu încercăm și noi să avem momente de reflexie, momente de maturizare. Este cu părți pozitive această schimbare și cu părți negative.  

REPORTER: Suntem în plină pandemie, de ce credeți că există percepții atât de diferite? Unii se protejează excesiv iar alții neagă existența bolii?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Psihologia este să înțelegem de ce oamenii nu vor să înțeleagă mesajul specialiștilor de sănătate publică, vizavi de acest virus, de fumat sau de expunerea la soare. Psihologia înseamnă să înțelegem de ce cancerul de col uterin probabil este singura formă de cancer care poate fi prevenită cu 10-15 ani înainte și cu toate acestea România este pe primul loc în Europa la această patologie pentru că femeile nu se duc să își facă acel screening. Să înțelegem de ce avem o rată de vaccinare scăzută și tot mai scăzută. Cred că ceea ce ni se întâmplă acum tuturor, săun tuturor pentru că în aprilie și în mai tot mapamondul a fost închis și totuși un segment de populație consideră că sunt scenarii construite, că există o conspirație. Unii oameni capacitatea intelectuală nu le permite să proceseze, să înțeleagă, în special când situația nu este una plăcută. Nu ne-a plăcut și nu ne place să nu mai putem călători. Trebuie să recunoaștem, chiar urâm acest lucru, care ne afectează identitatea profesională, cum suntem noi cei care lucrăm în cercetare și ar fi trebuit să interacționăm în acele rețele internaționale. În această categorie intră multe alte profesii: actori, muzicieni. Este îngrozitor ceea ce ni se întâmplă, parcă nu ne vine să credem, este un scenariu de science-fiction, dar odată ce recunoaștem modul în care percepem această situație trebuie să încercăm să înțelegem rațional. Cel mai simplu este să spunem că acest virus nu există, sunt și medici care susțin acest lucru, medici care nu au experiență epidemiologică. Atunci să nu ne mirăm că avem un segment de populație care așa spune: nu este nicio problemă, putem să ne comportăm exact ca înainte. Cu toții am vrea, și eu spun că aș vrea să mă comport exact ca și anul trecut pe vremea aceasta, dar știu că nu pot.  

REPORTER: Cum vor fi afectați studenții și profesorii de lipsa interacțiunii față în față, mai ales dacă din toamnă cursurile vor avea loc tot în online?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Va fi greu. Din păcate pe măsură ce trec săptămânile se pare că se conturează tot mai clar, concret și cu probabilitate mai mare că vom începe tot așa, chiar dacă va fi o formă combinată. Nu este deloc ușor. Nu este același lucru a te vedea pe un ecran comparativ cu a te vedea față în față. În momentul în care tu predai un curs la 350 de studenți deja este o mare problemă. La un moment dat nu mai știi dacă studentul este acolo, ei nu pot să stea toți cu camerele pornite pentru că nu mai funcționează site-ul. Este dificil. Nu este vorba numai despre interacțiunea profesor-student. Este vorba și despre interacțiunea student-student. Este dureros să te gândești că masteranzii de acuma din anul I vor intra în această pregătire academică care nu înseamnă numai informației științifică, înseamnă discuții între ei, realizarea unor relații de colegialitate. Va fi o mare pierdere. Nu este suficient să ne exprimăm nemulțumirea, ci să vedem ce se poate face în acest sens pentru a reduce efectele negative ale acestei predări online. Pentru noi, multă lumea a spus că este ușor, voi lucrați de acasă. Poate la început o săptămâna am avut și noi senzația de muncă de acasă care poate este mai ușoară, dar rapid am învățat ce înseamnă epuizare profesională de tip zoom. Este o stare de alienare. Spre sfârșit nu mai suportam eu să mă văd. Nu te mai suporți să te vezi pe ecran, scopul este să vezi fețele nedumerite, interogative, încântate că au întrebat ceva sau au învățat ceva. Aceasta este învățarea autentică.  

REPORTER: Credeți că urmează o pandemie psihologică, având în vedere că viețile tuturor se desfășoară diferit față de cum eram obișnuiți până acum?

PROF. UNIV. DR. ADRIANA BĂBAN: Deja începem să analizăm niște date dintr-un studiu internațional, deja datele preliminare le-am trimis deja la OMS România și deja avem un manuscris în publicare împreună cu colaboratori internaționali. Când ne-am uitat la datele din România am zis că nu stăm chiar așa rău. Când ne-am uitat la toate cele 17 țări care au participat la studiu. Eșantionul a fost format din 10.000 de participanți și s-a putut identifica pattern-ul comun. România intră în acel pattern comun în sensul bun al cuvântului. Reactivitatea emoțională negativă de tipul fricii, anxietății, depresiei, furia, plictiseala în sensul că nu te mai simți recompensat de stimuli, însingurarea. Toate aceste emoții negative accentuate, rezultatul a fost împărțit pe accentuat, moderat și puțin manifeste, au apărut într-un proces de 10-14% și se încadrează în normele internaționale. La moderat intră jumătate din populație. 30%, depinde de emoția negativă și de nivelul stresului,  declară că nu au avut o problemă cu aceste emoții negative. Nu trebuie să ne așteptăm și să spunem că jumate din populație are nevoie de consiliere psihologică. Așa ceva nu există când te uiți la nivel populațional ci când te duci cu metodologie validă. Acești 10-14% ne arată că trebuie în alte situații să ne uităm la această populație vulnerabilă. Când ne-am uitat la intersecția dintre factori ne-am dat seama ce caracteristici au aceste persoane: sunt persoane care au relații familiale tensionate, care sunt însingurate, care au probleme de venit economic, care și-au pierdut statusul socio-profesional. Dacă va persista această pandemie la acest nivel trebuie identificați din timp pentru a preveni tulburările la aceste persoane. Și din categoria persoanelor care raportează reacții emoționale negative la nivel moderat oricând mai poate apărea 10% poate chiar mai mult, care se miște înspre reactivitatea accentuată.

  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *