Cu o experiență de peste 20 de ani în sălile de judecată din România, avocatul Mihai Neamț a acceptat invitația noastră de a vorbi într-un interviu despre cum a afectat pandemia profesiile ce constituie sfera penală. Cele mai importante aspecte explicate de avocatul Neamț fac referire la o problemă actuală: digitalizarea! Specialistul în penal explică avantajele și dezavantajele expunerii unui proces penal, aflat în faza de judecată în ședință publică, dar și modul în care transmiterea online a procedurii i-ar responsabiliza pe judecători și procurori.
Avocatul susține că perioada în care românii au fost obligați să stea în casă a avut un impact puternic asupra modului în care analizăm timpul: „M-am tot gândit când a început pandemia acesta și ne-au pus să stăm în case la judecătorii care dau măsuri preventive”.
Ziar de Cluj vă propune să urmăriți un interviu SPECIAL în care s-a vorbit fără perdea despre impactul pe care digitalizarea îl are pe plan profesional și cum sunt influențați cei filmați în timpul unui proces penal.
Rep. Cât de greu este acum, în luna iunie, sau cât de greu a fost când s-a declanșat această pandemie?
Av. Neamț: Cu certitudine nimeni nu avea un know-how de ”gestionare al gestionării”, în pandemie și de acasă, mai ales al penalului, unde participare și prezența este foarte importantă. Lucrurile tind să se așeze acum spre normal, cu unele noutăți. Aspecte inedite: participarea în online, multe dintre cauzele care umpleau sălile sunt fără spectatori, că păstram distanța socială, din punctul meu de vedere ar putea fi o problemă modul în care se mai garantează publicitatea procesului penal ca și garanție procesuală pentru o persoană acuzată. În esență, publicitatea procesului vizează participarea cetățenilor care nu sunt părți în proces la procese și garanțiile care le oferă unei persoane inculpate că ceea ce se desfășoară în ședință publică este corect. Din punctul acesta de vedere schimbările nu poți să zici neapărat că au fost extrem de impactante, mai degrabă cred că spaima: ce o să se întâmple, ce va fi și toate acele neliniști cu privire la încasările de bani.
Marea majoritate a avocaților au fost puțin bulversați financiar de această perioadă, dar până la urmă, cum le spun și multor colegi tineri „iulie-august” e o semi vacanță. Se pare că am avut un iulie-august mai devreme un pic, din perspectiva încasărilor. Lucrurile tind să se așeze în normalitate și cred că au apărut aspecte pozitive, inclusiv faptul că învățăm să folosim mai bine și mai eficient online-ul și tehnica în general în procesul penal.
Rep. Procesele penale durează foarte mult în România, faptul că în această perioadă termenele de fond au fost amânate, la fel și audierile, s-au judecat doar măsurile preventive, iar avocații își stabilesc o strategie, credeți că au fost afectați de acest aspect?
Av. Neamț: Spuneam mai devreme că am avut o vacanță judecătorească înainte de vacanța judecătorească. Evident că la marea majoritate ne-au bulversat agendele când s-au suspendat cauze și când s-au repus pe rol. Nu ne-a consultat nimeni cum să le repună pe rol și s-au generat suprapuneri, mai ales că s-a optat pentru acest sistem, care, din punctul meu de vedere, trebuia de mult implementat, de programare pe ore a cauzelor în așa manieră încât să te poți organiza între ele și să fii eficient. Înainte te programa la ora 8 și stăteai până la ora 13 în sală să citești ziarul. Nu a fost atât de tulburător, spuneam încă odată, prin raportare la o perioadă de vară, unde se dă termen din iunie în septembie sau octombrie și nu se judecă. Pe de altă parte, a încremenit și activitatea de urmărire penală. Pandemia și-a pus efectul nu doar asupra sălii de judecată sau a dezbaterilor în cauze, cât și asupra instrumentării de dosare. Marea majoritate a avocaților de penal au dosare care se află în faza urmării penale și participă la ancheta penală, audieri de martori, diferite proceduri și partea de procese care sunt pe faza de sală de judecată. Urmărirea penală se desfășoară, aș spune, ”zi la zi”, spre deosebire de instanțe unde ai termen odată la trei saptămâni sau o lună. Urmărirea penală înseamnă audieri luni, marți, miercuri, joi, în funcție de ritmul pe care îl propune procurorul sau organul de cercetare penală. Aici a fost impactul mai mare, pentru că existând restricțiile de deplasare și de participare la întruniri, inexistența unor spații adecvate pentru audieri, confruntări, erau patru polițiști în șase metri pătrați și trebuia loc și pentru avocat și inculpat. Practic, acea zonă a înghețat, urmând să vedem ce se întâmplă după. Pentru avocați, inevitabil, va genera o perioadă mai densă, momentul în care vor porni toate deodată. Așa e la noi. O vreme nu se face nimic, după care, când se face, se face cu heirupul. Cred totuși că pandemia și tot ce a adus ea în materia de socializare și restricții, a calmat un pic temperamentalismul în proceduri. Fiind un semnal cu privire la viață, existența unor incidente care pot să te lase fără ea, oamenii au devenit mai blânzi, mai înțelegători. Dacă înainte la o cerere de amânare te mai trezeai cu o amendă, acum lumea a înțeles mult mai bine că avem viețile noastre, toți: judecători, avocați sau polițiști, chiar inculpații au viața lor, iar atunci procedurile trebuie să se deruleze cu calm și înțelegere. Nu poți să fii în două locuri deodată.
Rep. În această perioadă, cu ajutorul digitalizării, persoanele arestate preventiv au fost audiate prin videoconferință. Mai este nevoie ca un inculpat să fie prezent în sala de judecată pentru a fi perceput în totalitate în timpul audierilor?
Av. Neamț: Eu nu ascund faptul că sunt total împotriva digitalizării procesului penal, în procedurile de audiere. Penalul este extrem de intens, extrem de intim. Ține de comunicarea non-verbală, care înseamnă o componentă extraordinară. Un judecător, având în fața martorul, inculpatul, în timpul testimoniului observă multe aspecte pe care o cameră de luat vederi nu le reține. De asemenea, spațiul în care se produce interacțiunea generează anumite rezerve emoționale sau anumite imposibilități de a percepe. În momentul în care e vorba despre un interogatoriu în timp real observi de la mâinile martorului, care poate strânge pumnii, sugerează că s-ar putea să insiști într-o anumită zonă, pentru că răspunsul nu este tocmai cel care corespunde realității respective, că prin răspuns el modelează acea realitate. De aceea spun că eu cred că penalul nu poate fi digitalizat. Dacă în materie civilă, comercială, în restul domeniilor peste 80 % dintr-o cauză se referă la probe scrise, la interpretări pe texte de lege, penalul este extrem de mult, în sistemul nostru, bazat pe testimoniu. Iar testimoniul în condițiile artificiale ale transmiterii online nu permite aceeași percepție și apreciere asupra probei sau integralității probei. Eu nu o susțin și cred că această digitalizare este un moment pozitiv, pentru că anumite momente ale procesului penal pot fi desfășurate în domeniul digital, dar natura penalului este live, este în prezență.
Evident, aceste procedee au existat și înainte de pandemie. Fie că discutăm de comisii rogatorii ca si proceduri la distanță, fie chiar situații de transmisie prin videoconferință din diferite țări din Europa, unde un inculpat are rezidență și nu vrea să participe la proces, în persoană, în România, dar acestea trebuie să prezinte o situație de excepționalitate.
Regula trebuie să rămână cu procesul public cu participare în probațiune. Cred că și pentru magistratul judecător este foarte important, pentru că personalizează procesul. Procesul penal, spre deosebire de alte tipuri de procese, are un caracter intim, personal, extraordinar de puternic, care se regăsește în sentință de foarte multe ori. Judecătorul când analizează pedeapsa are acolo o bucățică cu privire la modul în care empatizează cu situația juridică. Modul prin care crede că individului îi pare rău sau va face tot posibilul să îndrepte efectele acțiunii sale.
Rep. Cu toate acestea, o cameră video prin intermediul căreia să fie transmise procesele către public ar ajuta? Ar încurca procesele judecate în ședințe publice?
Av. Neamț: Acum, o componentă a publicității proceselor publice o reprezintă educarea populației. Practic, publicitatea transmite către cetățeanul participant la proces informații de natura faptelor prohibite, a pedepsirii sau sancționării, sau a modului de intervenție al autorităților. Eu nu sunt un mare fan al vieții în acvariu, pe care, din păcate, în ultimii 15 ani o ducem, acea expunere a persoanei noastre constant: camere de luat vederi pe străzi, în localuri, la birou, peste tot.
Această lume online în care trăim și din care aflăm în timp real care ce mănâncă și ce altceva mai face. De aceea procesul penal ar putea să abordeze modalitatea de transmitere online a procedurii. Ideea de a fi filmat este una care afecteză oamenii în mod diferit. Unele persoane sunt mult mai relaxate, dar acelea sunt puține. În general, lumea este mai stresată știind că e filmată și cred că efectul pozitiv care l-ar avea mediatizarea de acest tip ar fi mult mai inhibat de conștientizarea faptului că ești filmat, că se înregistrează. Oamenii nu ar mai avea acea relaxare care este necesară într-o interogare sau o desfășurare de procedură. Probabil că s-ar putea concepe un sistem de transmisie parțială sau educată populația până într-un moment în care nu o să mai băgăm în seamă camerele, știind că sunt acolo.
Părți pozitive cu certitudine ar exista. Una dintre ele ar fi creșterea obligației de răspundere a magistratului, care câteodată se mai inflameză, nefiind filmat. Chiar a eleganței actului de justiție, pentru că nu îți mai poți permite să faci orice în sală știind că ești filmat și s-ar permite o informare mai puțin subiectivă a publicului consumator de informație juridică. Lucrați în domeniu și știți că o știre poate fi prezentată în multe feluri, că de asta avem reportaj sau articol de opinie. Poți să spui o poveste de la o variantă absolut obiectivă până la o variantă care presupune o interpretare a ceea ce observi și prezinți concluzii proprii. Rezerva mea în această zonă ar fi în faptul că ar artificializa actul de justiție.
Se spune că diavolul se ascunde în lucruri mărunte. De multe ori într-un proces penal aici e diavolul, în lucrurile mărunte, în modul în care o persoană nu reușește să controleze emoțiile și îți transmite că e o zonă de insistat. De multe ori sunt situații în sala de judecată în care se răstoarnă situația. Ori aceste lucruri pot fi inhibate prin prezența și conștientizarea filmării.
Rep. În concluzie, în pandemie a fost o perioadă mai aparte. Era nevoie de ea pentru magistrați, pentru oamenii din spatele profesiei?
Av. Neamț: M-am tot gândit când a început pandemia acesta și ne-au pus să stăm în case, m-am gândit la judecătorii care dădeau măsuri preventive. Îmi ziceam fii atent că acum, dacă stau ăștia 30 de zile și nu pot ieși, o să aibă o altă percepție asupra timpului și zilele or să fie zile, orele or să fie ore, nu o să fie doi ani și șase luni, trei ani, ca și cum i-ai scoate din șapte. Cu certitudine pandemia, nu știu dacă a fost necesară, pentru cei care activează în zona penalului, cei care se pronunță pe o chestie artificial, fără a cunoaște situația efectivă, s-ar putea să le fi adus anumite reanalizări. Cred că orice eveniment de această natură poate fi văzut contructiv. Ne poate determina să evoluăm, să analizăm modul în care gestionăm situații dramatice.
Susține Ziar de Cluj!
Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.