Unul din doi indivizi, indiferent de sex, moare din cauza afectiunilor cardiace. De pilda in Marea Britanie, aproximativ 300000 de oameni isi pierd viata inainte de vreme din cauza unui accident vascular cerebral sau a aunui infarct miocardic inainte de varsta pensionarii, iar din totalul deceselor, un sfert se inregistreaza la persoane sub 65 de ani. La femeile cu varste cuprinse intre 35 si 54 de ani, afectiunile cardiace si accidentele vasculare cerebrale se situeaza pe un plan secundar, principala cauza a decesului constituind-o cancerul.
Cu toate ca boala cardiaca se manifesta in principal dupa varsta de 45 de ani, depozitele de grasimi (care marcheaza inceputul suferintei arteriale) sunt prezente, in majoritatea cazurilor, inca de la varsta de 10 ani. Aceasta “epidemie moderna” a devenit atat de raspandita incat aproape ca am ajuns s-o consideram ca ceva de la sine inteles. Noi insine nu reusim sa ne ferim de boala cu o etiologie bine cunoscuta, pentru ca exista tratament. Aceasta afectiune secera mai multe vieti omenesti chiar decat SIDA.
Conform datelor furnizate de Uniunea Generala a Chirurgilor din SUA, din cei 2,2 milioane de americani ce mor in fiecare an, la numai putin de 1,6 milioane cauza decesului este reprezentata de boli influentata de dieta, in principal afectiuni cardiace si arteriale.
Decesul ca urmare a unei boli cardiace nu reprezinta un sfarsit firesc. La unele popoare nu s-a remarcat o frecventa prea mare a accidentelor vasculare cerebrale si a infarctului de miocard. La britanicii de varsta medie, spre exemplu, incidenta bolilor cardiace este de patru ori mai mare fata de japonezi. Autopsiile efectuate pe mumiile egiptene (imbalsamate in anul 3000 i.Hr.) au relevat prezenta de depozite pe peretele arterial, dar acestea nu blocau lumenul intr-o masura incat sa provoace un accident vascular cerebral (cunoscut in limbaj popular drept congestie cerebrala) sau un infarct de miocard.
In ciuda faptului ca infarctul miocardicacut se manifesta extrem de zgomotos (durere toracica severa, transpiratii reci, greturi, prabusirea tensiunii arteriale si puls aproape imperceptibil), in anii 1930 atacurile de cord aveau o incidenta atat de mica incat pentru stabilirea diagnosticului era necesara consultarea unui medic specialist.
Conform statisticilor americane de sanatate din anul 1890, incidenta infarctului miocardic raportata la 100000 de locuitori era egala cu zero. Pana in 1970 a ajuns la 340. Cu toate ca decesele au survenit pe fondul altor tipuri de boala cardiaca (inclusiv calcificari valvulare, cardiopatii reumatismale si diferite malformatii congenitale), incidenta obstructiei arteriale semnificative, ce sta la baza infarctului miocardic si a accidentului vascular cerebral, era foarte redusa.
Mai mult decat atat, este ingrijorator faptul ca boala cardiaca afecteaza persoane din ce in ce mai tinere. Autopsiile efectuate in Vietnam au demonstrat ca unul din soldatii ucisi pe campul de lupta, cu o medie de 22 de ani, aveau deja ateroscleroza (depozite in peretele arterial). Dupa toate probabilitatile, majoritatea adolescentilor din ziua de azi prezinta semne de ateroscleroza, care marcheaza debutul afectiunii cardiace. Este din ce in ce mai evident ca ceva anume, legat de stilul de viata, de alimentatie sau de conditiile de mediu s-a modificat radiacal in ultimii 60 de ani, favorizand declansarea acestei “epidemii” moderne.
Orice afectiune cardiaca scurteaza viata cu aproximativ 20 de ani. Cu toate ca speranta de viata in cazul unei populatii sanatoase este de cel putin 100 de ani, marea majoritate a oamenilor mor inainte de vreme, din cauza bolilor cardiovasculare sau a cancerului. Adesea, chiar cei care ating varsta de 90 de ani nu sunt in stare de deplina sanatate, ei suferind fie de boala Alzheimer, fie de artrita reumatoida (deformata). Nici nu e de mirare ca adesea ne intrebam: “In fond, cine-si doreste sa traiasca atat de mult?”
Dar puteti fi si dvs. sanatos si la varsta de 100 de ani. Ganditi-va la cazurile a patru precursori in domeniul alimentatiei optime:
– Dr. Linus Pauling, dublu castigator al premiului Nobel, a descoperit valoarea vitaminei C pe cand avea 65 de ani. El a murit la 93 de ani, dar a aelaborat cateva din cele mai importante lucrari ale sale dupa ce a depasit varsta de 90 de ani.
– Dr. Roger Williams, care a descoperit vitamina B5 si acidul folic,a fost un cercetator si un dascal deosebit de activ pana la varsta de 95 de ani; el a murit la 96 de ani.
– Dr. Carl Pfeiffer, primul care a experimentat schemele nutritionale ca tratament al bolilor mentale, a suferit un infarct miocardic masiv la varsta de 51 de ani. I s-a spus ca nu va supravietui daca nu i se implanteaza un pace-maker (aparat automat ce genereaza impulsuri electrice cu rol in activarea miocardului), si chiar in aceste conditii nu va trai mai mult de 10 ani. El si-a modificat deprinderile alimentare si a trait pana la 80 de ani, fiind o persoana activa pana in ultima zi a vietii sale.
– Dr. Abram Hoffer, un alt promotor al alimentatiei optime, a descoperit pe cand avea 35 de ani, valoarea vitaminei B3 si pana la 83 de ani, s-a bucurat de o sanatate perfecta, scriind, cercetand si consultand diferiti pacienti.
Toti acesti oameni se aflau la jumatatea vietii in momentul in care si-au schimbat radiacal deprinderile alimentare si stilul de viata.