Dacă rămânem la discuția pro sau contra despre un nume de artist și prestația sa, ratăm dezbaterea despre Untold, ca parte a economiei-căpușă a spațiului public.
Despre fenomenul Untold nu e niciodată ușor de scris. Există un întreg trend de Untold-izare a spațiilor publice. Asistăm la Untold-izarea parcurilor din Bucureşti. De ce nu putem accepta transformarea parcurilor în hipermarketuri?
Se folosesc resursele publice ale unui oraș și se privatizează veniturile
Acest model, practic, ia captivă o infrastructură publică, un oraș, cu public cu tot: e o formă de a căpușa masiv. Și asta se face cu suportul primăriei, instituțiilor locale etc. Investiții minime – profituri maxime.
Sigur că există și un efect pozitiv. Crește fluxul de turiști. Sporește reputația. Crește vibrația afacerilor locale. Dar, pe termen mediu și lung, orașul are mai mult de pierdut decât de câștigat, pentru că îl sufocă și îl stoarce de energii. Astfel de mari evenimente sunt, în Vest, de obicei scoase în afara orașelor.
Mai ales că un oraș precum Cluj-Napoca nu dispune de spații largi, mari, ofertante: Cluj-Napoca este un oraș, din punct de vedere urban, destul de înghesuit. Despre etica și șirul de ilegalități ale organizatorilor a explicat pe larg un bun cunoscător al fenomenului, Doru Șupeală.
Avertismentul lui Șupeală
Iată ce spune el. „Sunt trei motive principale care susțin afirmația că Untold (va) face victime:
1. O tragedie de proporții era gata să se întâmple deja la ediția din acest an, în seara concertului Imagine Dragons.
2. Șirul de abuzuri și ilegalități comise de organizatori va continua să se amplifice și să se multiplice de la an la an, ca și până acum, pe fondul lăcomiei fără margini, singura valoare supremă care ghidează comportamentul și activitatea Untold ca organizație.
3. De fapt, Untold ucide deja de ani de zile, dar într-o manieră silențioasă și discretă, realitatea fiind mușamalizată în complicitate cu autoritățile, mass-media și celebritățile care girează festivalul”.
E comod să faci business semnând un contract de închiriere a parcului central din Cluj, pe o suprafață de 28.100 de metri pătrați, folosind o suprafață efectivă din domeniul public de peste 106.000 de metri pătrați, să semnezi un contract pe doar patru zile, folosind și ocupând parcul o lună, la un preț de 0,4 lei pe zi. Care e prețul real? În mod normal este de cel puțin o sută de ori mai mare, cum ne arată Doru Șupeală și care pe bună dreptate se întreabă: unde au dispărut aproape 78.000 de metri pătrați? De ce Primăria Cluj-Napoca dă găuri bugetului local cu astfel de contracte?
Nevoia de evenimente, dar și nevoia de investiții
Nu sunt împotriva unor astfel de evenimente, însă e nevoie de mai multă responsabilitate socială și de o stopare a canibalizării și căpușării spațiului public, a exploatării cinice a infrastructurii publice etc. Cine organizează, să investească.
Deloc întâmplător că acest tip de model este în expansiune spre București și parcurile lui. E o sursă facilă de profit prin coruperea, sau „lobby” cum se spune acum, a primăriilor și instituțiilor publice.
Fenomenul Gheboasă – oglinda care arată fața hâdă a realității
Gheboasă a explodat în toate direcțiile – dreapta, stânga, sus, jos: ca o oglindă a societății noastre. Bravo lui.
Știți ce a zis Iahve lui Osea într-o vreme de criză? Erau vremurile altor untoalde… Dar pe rând. Gheboasă e mai degrabă interesant ca fenomen din jurul lui – social-politic decât cultural-muzical. Eu am aflat de la copii de el acum un an și toți cei de peste 9 ani știu de el. Eu trag cu urechea ca să aflu.
Când am fost la Dinescu la emisiune acum 3 luni, Sașa i-a pus Gheboasă când Dinescu a întrebat ce ascultă tinerii, chiar dacă el are alte obsesii muzicale. Adică eu l-am rugat să pună Gheboasă – mi se pare produsul perfect al vremurilor noastre: un băiat de jos bagă marfă la comandă socială, că e pe bani și like-uri.
Partea cea mai interesantă este felul în care a explodat și a lovit în toate direcțiile: lucrurile slabe ale lumii care le fac de rușine pe cele tari.
Mâna invizibilă a pieței a aranjat totul la locul său în ierarhia perfectă a capitalului: produsul suprem a ajuns sus de tot. Că doar valoare caută drumul scurt și sigur. Cei care au investit știu asta – cu cinism, sex, vulgaritate și praf alb se face bancnota mai verde: „In God We Trust” – valoarea supremă a învins precum un idol din vremurile vechi. Nu asta ni se predică de 30 de ani? Banii vorbesc…
Fainoșag de România reală
Elitiștii tip Untold de fițe de Ardeal au primit un sudism autentic de popor: vulgul a făcut de râs tot fainoșagul cu sclipici de doi bani ultraprovincial à la Cluj tipologia Boc.
Fițele și-au dat ochii peste cap. Elita cu bani care și-a trimis copiii la marea cultură scumpă „de clasă” specială a primit ce merită din plin: linii albe pe un jet de marginalitate care i-a speriat. Vai, copiii noștri – investiția noastă supremă e în pericol. Nu e niciun pericol – altul e pericolul: a-i trata ca pe investiții, nu ca pe oameni.
Gheboasă a lovit crâncen acolo – foarte bine. Stânga nu a rămas pe lângă: clasismul la pachet cu rasism și machism, misoginism & co – salvezi una, explodează alta. Dialectica ne doare.
Gheboasă înjură ca popa
Gheboasă s-a declarat creștin ortodox practicant și a arătat că știe să înjure precum un popă autentic: cu toți sfinții și mamele morților veșnice. Perfect ortodox, de au leșinat frații conservatori.
Toate valorile au explodat brusc la presiunea profitului precum praful alb suflat de vânt. Și partea cea mai faină la Gheboasă – scoate la suprafață tot rahatul social, politic, economic și cultural local și o mare de ipocrizie în care ne scăldăm cu toții, fără să încercăm să înțelegem ce ni se întâmplă.
Gheboasă – un copil ieșit de tare jos – se răzbună pe marea de nedreptate și ipocrizie din jur: cu armele pe care nu le-a avut și care l-au făcut să sufere. Și explodează în brațele tuturor: răzbunarea periferiei, mahalalei pe centru.
Și asta e doar partea de sclipici a problemei: grosul încă nu se lasă văzut direct. Dar va veni. Gheboasă – precum numele – ne pune oglinda în față pentru a vedea chipul hâd al lumii noastre strâmbe și nedrepte în care ne bălăcim.
Şi a grăit Domnul către Osea: „Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel…”.
Adică istoria e veche de când lumea – și din când în când ni se întâmplă și nouă.
Noroc că prin jurul nostru avem și oaze de normalitate – ce-o mai fi însemnând asta – sunt destule încă. Dacă nu vom fi atenți, le vom pierde și pe acestea.
Iar ca ipocrizia și impostura să fie totale, Gheboasă primește amendă.
Nu ne deranjează ilegalitățile organizatorilor, abuzul și lipsa de responsabilitate, ci versurile?
Vsile Ernu- Libertatea