Editorial

Vasile Dîncu, mesaj de candidatură la Primăria Clujului?

„Mesajul ciudat al lui Vasile Dîncu”, susţine colegul jurnalist Liviu Alexa într-un material de opinie publicat pe strictsecret.ro.

Fiind zi de gratuite la news-letter-ul lui Alexa (chiar vă sfătuiesc să vă abonaţi pentru a citi ce scrie, pentru că aveţi de-a face cu un jurnalist cum nu se mai fac: atent la detalii şi nuanţe), am să reproduc partea despre posibila candidatură a lui Vasile Dîncu la Primăria Cluj-Napoca. Mai ales că vine mănuşă la ce opinie am eu cu privire la subiect. Un subiect care merită dezbătut din toate punctele de vedere, din mai multe unghiuri.

Auto-alungat din demnitatea de Ministru al Apărării, Vasile Dîncu a intrat într-un con de umbră politică. Spuneam eu la acel moment ce a avut loc acum câteva săptămâni că e sfârșitul carierei politice a lui Dîncu la nivel mare. În lipsa altor orizonturi naționale de preamărire, pare-se că Dîncu ar apela la ultima posibilitate de a mai conta: să candideze la Primăria Cluj-Napoca.

Cum am deținut, chiar și pentru câteva luni, șefia PSD Cluj, dar și pentru că am o înțelegere mai profundă ca a multora a Clujului real din ultimii 25 de ani, a personajelor locale și a conexiunilor lor cu Bucureștiul, vreau să notez aici câteva opinii despre o eventuală candidatură a acestui personaj la primăria celui mai important și bogat municipiu din România (după Bucureșți, of course).

Să citim mai întâi mesajul postat de politician pe pagina să de Facebook cu prilejul zilei de 24 ianuarie. Ideea că va candida a fost lansată de jurnalistul clujean Ionel Lespuc acum câteva ore și, deși mi-a dat și mie aceeași impresie, și anume că e un mesaj de teasing politic, se cuvine să menționez cine are paternitatea ideii, nu de alta, dar nu sunt ciorditor.

E important de observat în mesajul de mai jos o anumită îndrăzneală în comunicare. Lui Dîncu începe să îi revină eleganța discursului, dar și unicitatea lui, ceea ce îl făcea “iubibil” acum mulți ani, când nu se “domnise” cu funcții ministeriale.

Cum îmi permit să zic că îl cunosc pe Dîncu și cu bune, și cu rele, lăudându-l și criticându-l dur în ultimii ani, o să vă spun că e primul mesaj din îndelungata-i carieră de politician care face referiri atât de critice la situația REALĂ a Clujului, “orașul lui Boc”. Din afară, Clujul pare un soi de Barcelona, la asta contribuind și banii dați de Boc presei naționale pentru publicitate mascată.

În realitate, ochii raționali văd de ani de zile că Cluj-Napoca este un oraș rămas fără idei, care afișează un patriotism local ce dă în ignoranță, un oraș “explodat” în viziuni diferite, cu petele trecutului încă prezente pe tastatura modernă a orașului IT pe care se scrie viitorul comunității: Pata Rât, groapa de gunoi unde sălășluiesc în mizerie 3000 de etnici rromi este doar un exemplu.

Mesajul lui Dîncu este o “indirectă directă” la adresa rateurilor lui Boc, cel care aniversează în 2024 nu mai puțin de 20 de ani de când conduce Clujul.

Este un mesaj perfect construit pentru o viitoare candidatură:

Încă stau și mă gândesc dacă nu cumva acesta e doar un mesaj prin care Dîncu să își asume oficial șefia filialei PSD Cluj, după ani de zile în care a evitat asta. Chiar și acest pas ar fi oarecum de dorit, căci perspectivele ca șefia filialei locale să fie acaparată de idioți sunt mari. Dîncu ar putea primi rapid girul conducerii centrale a partidului (din care face parte) să candideze la primele alegeri interne din filiala asta nenorocită care are de ani de zile doar președinți interimari, fără putere. Înscăunarea lui Dîncu ar închide și gura  primarilor clujeni, niște neghiobi rebeli și fără orizont care mereu au făcut scandal în filială: cu Dîncu nu le-ar mai merge.

Dar dacă mesajul lui “dom’ Profesor” înseamnă anunțul subtil că se pregătește pe bune de candidatura la primăria Cluj-Napoca, atunci lucrurile capătă altă substanță.

Deși târziu, Vasile Dîncu ar face, în sfârșit, pasul corect din punct de vedere al baronilor pesediști din Sud și Moldova, care sunt de părere că un adevărat lider politic câștigă tot în județul său și abia după aia emite păreri la București despre ce oameni vrea să își pună în funcții din partea filialei.

Pe acest standard, Lia Olguța Vasilescu, Marcel Ciolacu, Paul Stănescu, Dumitru Buzatu au ce pune pe masă. Clujul, nu are. Este ciuca bătăilor politice, rușinea istorică a PSD.

Dacă e real că Vasile Dîncu s-ar fi decis să candideze împotriva lui Boc, ei bine, lucrul asta îi convine de minune și lui Marcel Ciolacu, cel care, pe ascuns, a căutat în ultimii doi ani soluții viabile de candidat clujean de stânga împotriva lui Boc. În acest moment, nu există un mai bun candidat ca Dîncu, ceva mai sus ca el pe care filiala să îl dea.

Are șanse de câștig? Greu de spus. Chiar și dacă nu câștigă primăria, cu el va crește filiala și, implicit, scorul electoral. Și va crește de o manieră semnificativă (ok, e și foarte jos PSD la Cluj, deci are de unde).

Poate să se folosească Dîncu de “sinergii”, de exemplu de candidatura lui Mircea Geoană la Cotroceni, care va fi susținută big time, după toate aparențele, chiar de PSD? Da, Dîncu cu Geoană se înțeleg foarte bine, au profiluri asemănătoare, va conta pentru electoratul clujean “adormit” un posibil fir direct al Clujului cu viitorul președinte, asta, of course, dacă amândoi vor câștiga.

Are bazin electoral pe care să pună mâna? Are căcălău: fanii CFR Cluj, universitarii, propriii săi fani, electoratul de stânga local (cât a mai rămas). Poate profita de nemulțumiți și de electoratul “tăcut”, poate specula pe multe zone. Va avea și bani de campanie, căci mulți oameni de afaceri locali îl vor susține, ei sunt deja prezenți în siajul echipei de fotbal CFR Cluj.

Dar eu mă mai gândesc la altceva. La modalitatea sigură prin care Dîncu ar putea câștigă. Să îl convingă pe Boc să o lase moale.

În fapt, sunt foarte multe surse din aproprierea primarului clujean care indică faptul că nu ar mai candida în 2024 și că și-ar căuta un os elitist de ros, o poziție bună la Bruxelles sau un post de ambasador într-o țară minunată. Pe aceste premise, dacă se încoarda, Boc poate să îl pună primar și pe un mecanic de locomotivă, atât de influent e și atât de bine își controlează electroratul.

Dar dacă… în urma unor negocieri perverse, cum doar clujenii știu să facă, Boc ar alege să elibereze fără luptă prea mare scaunul de primar în favoarea lui Dîncu? Până la urmă, grupul de la Cluj e partenerul sau de blat de două decenii… cu ei a colaborat foarte bine și nu și-au făcut probleme atâția ani…

Mai jos, o amintire…

Dar dacă… Boc ar “achiesa” la o rotativă/rocadă și ceea ce se întâmplă deja la București, adică exact coaliția PSD-PNL din ultimul an, s-ar transpune în practică în administrația locală clujeană?

Păi, vă zic eu de ce i-ar conveni lui Boc așa ceva. Pentru că Dîncu ar fi un primar de carton ce nu ar putea mișca fără voturile din Consiliul Local ale peneliștilor. Chiar și sperând la un scor bunicel pe partea de vot acordat listei de consilieri local ai PSD, Dîncu nu poate să spere că va obține o majoritate monocoloră, însă poate spera că va conduce liniștit orașul ȘI cu sprijinul consilierilor liberali. Asta i-ar lăsa lui Boc în mână o garanție reală că interesele sale și ale grupului său vor fi importante pentru Dîncu și după ce se vede primar…

Așa e, este un scenariu, dar e foarte posibil. Un viitor posibil, așa cum îi place lui Dîncu să spună în cărțile sale.

Nu de alta, dar nici Boc nu are un alt candidat intern cu prestigiu pe care să îl pună pe masă. În secret, se spune că l-ar pregăti pe un profesoraș ciocuș din UBB să candideze în locul lui (și cu sprijinul său). Dar acel om nu are notorietatea lui Dîncu, iar, în Cluj, notorietatea este esențială, la cât sunt de conservatori clujenii.

Pentru Boc, un jucător foarte bun de poker (pe bune, nu e banc, doar că puțini știu asta), este momentul unui “pas”, unul glorios. A fost inteligent mereu în cei 20 de ani, curvă politică, așa cum zicem noi, românii: a scăpat de DNA și frecușuri penale, a fost premierul României, nu s-a lăsat călcat pe gât de Băsescu, a condus 20 de ani cel mai important oraș al României, în afara Bucureștiului, va rămâne în Istorie și în mințile tuturor românilor, dar mai ales în mințile clujenilor. Poate închide ÎN LINIȘTE una dintre cele mai longevive cariere politice din istoria modernă a României și să se pensioneze la 56 de ani, bucurându-se de ceea ce nu s-a putut bucura pe vremea când trebuia să dea impresia că e modest și sărac.

Pentru Vasile Dîncu, la cei 61 de ani, e ultimul tren care îl mai poate duce înspre intrarea în Istorie, așa cum mereu și-a dorit când a plecat de acasă spre Cluj, din noroaiele dătătoare de ambiții ale satului Runcu Salvei. N-a reușit să ajungă premier, din cauza vicleniei lui Dragnea, n-a reușit să obțină candidatura PSD pentru Cotroceni, dar poate deveni “președintele” orașului ce este pe drept cuvânt Inima Transilvaniei, lucru care este, din punct de vedere emoțional, mai important că orice pentru Dîncu.

Liviu Alexa