Din oras

Vasile Cipcigan, primul alpinist clujean care a urcat la peste 8.000 de metri

Vasile Cipcigan a atins la începutul lunii octombrie vârful Manaslu, care are o altitudine de 8.156 de metri. Fără oxigen şi fără ajutorul şerpaşilor, a ajuns pe cel de-al optulea cel mai înalt vârf de pe planetă, ascensiunea fiind o premieră pentru alpinismul clujean.

A fost numit erou, însă Vasile susţine că nu merită acest apelativ.

„Eroii sunt cei care ne-au ajutat. În spatele nostru avem o echipă care ne-a susţinut foarte mult, oameni care ne-au susţinut financiar, care ne-au susţinut moral, oameni care ne-au îmbrăcat, care ne-au pregătit fizic”, a precizat Vasile Cipcigan. „Noi suntem doar cei din faţa echipei, cei care-au avut bucuria să urce pe un munte superb, extraordinar, un munte care ne-a pus şi greutăţi, care ne-a arătat şi lucruri frumoase. A cuceri un munte e impropriu spus, noi îl urcăm, muntele ne-a cucerit pe noi şi, cu siguranţă, va rămâne în inimile noastre foarte mult timp de-acum înainte”, a completat Vasile Cipcigan.

Alpinistul care a ajuns pe unul dintre acoperişurile lumii a recunoscut că o astfel de expediţie nu este ieftină. În ceea ce priveşte costurile expediţiei, Cipcigan a aproximat la 17.000 de euro ieşirea, cu echipament împrumutat. „Dacă pui şi echipamentul, ajungeam până la 25.000 de euro.” Însă Manaslu nu este unul dintre vârfurile scumpe, pentru că nu este atât de comercial precum Everestul, a cărui ascensiune ar costa cam 40.000 de euro de persoană. Deşi şi Everestul se află pe lista oricărui alpinist, Cipcigan nu vrea să anunţe următorul vârf, înainte de a le mulţumi tuturor celor care au făcut posibilă atingerea Manaslului.

Iar unul dintre principalii contributori a fost NTT Data, prin intermediul lui Daniel Metz.

„Vreau să îmi exprim admiraţia. Printr-un efort extraordinar, au reuşit să ajungă atât de departe. Spiritul pe care îl avem în Cluj, în Cetatea Cluj-Napoca, un spirit care ţine de performanţă, de orientare spre viitor, de a-şi depăşi limitele, de a încerca să facem lucruri noi pentru a încerca să ieşim din mediocritatea pe care ne-am obişnuit s-o acceptăm ca şi valoare mai mult sau mai puţin fundamentală a societăţii în care trăim. M-aş bucura foarte mult să existe mai multe iniţiative de acest gen. Am fost mândru că am avut ocazia să-i sprijinim, pentru faptul că performanţa unor astfel de oameni ne face să ne mândrim. Ar trebui să duceţi mai departe, în rândul concetăţenilor, acest spirit de a ieşi din zona de mediocritate şi de a arată că la nivel de Cluj, de România, chiar putem mai mult. Şi nu suntem o ţară aşa cum o prezintă mulţi, o ţară mediocră. De aceea doresc să le mulţumesc încă o data pentru cee ce au făcut şi doresc să le urez, pentru viitor, să aibă astfel de năzuinţe, poate şi mai înalte”, a declarat Daniel Metz, CEO NTT Data.

 

Daniel Metz şi-a anunţat deja sprijinul pentru temerarii care au idei şi aspiraţii măreţe şi a primit în dar de la alpinistul clujean Vasile Cipcigan şi de la camaradul său steguleţe tibetane de rugăciune.

Ascensiune la -25 de grade

Cei care nu au practicat alpinism şi nu au trăit temperaturi scăzute extreme nu îşi pot da seama ce înseamnă o ascensiune la -25 de grade Celsius, temperatura resimţită fiind şi mai scăzută, din cauza vântului.

În tabăra 3, Cipcigan s-a luptat cu sine însuşi pentru a trece peste efectele acestor temperaturi scăzute. Aclimatizarea din tabăra de bază, care a durat aproape 3 săptămâni, l-a ajutat să se odihnească şi să-şi pregătească organismul pentru ceea ce avea să urmeze, însă fiecare sută de metri în plus, în altitudine însemna oxigen mai rarefiat şi temperaturi mai scăzute.

În dimineaţa ascensiunii în cadrul căreia a atacat vârful a fost un moment în care a simţit că i-au îngheţat degetele. Atunci a fost adevărată cumpănă a escaladei. Însă Cipcigan a analizat „la rece” situaţia, s-a oprit pentru o jumătate de ora, timp în care şi-a încălzit mâinile, apoi nu s-a mai oprit, până în vârf.

Ajuns la 8.156 de metri, alpinistul nu a avut gânduri măreţe. „M-am gândit la cei dragi”, răspunde simplu Vasile. Vântul i-a zburat foile cu care ar fi vrut să facă poze. I-au rămas doar drapelul şi un banner micuţ cu sponsorii. „Mi-au zburat foile cu sponsorii, din cauza vântului. Am vrut să sun acasă, dar nu mai avea telefonul prin satelit baterie”.

Încă poartă aparatul cu care şi-a făcut poză atunci când a ajuns în vârf, şi nici nu se gândeşte să o şteargă de acolo, deşi această a făcut deja înconjurul ţării.

Românii, printre cei mai apreciaţi alpinişti

Doar 10% din cei care urcă pe Manaslu nu folosesc oxigen. Iar clujeanul a fost unul dintre ei. Din cei care au reuşit să ajungă în vârf, din grupul plecat să atace vârful, doar 3 alpinişti nu au folosit gazul preţios.

„Cu oxigen, la peste 8.000 de metri e ca la 7.000. Simţi că zburzi. Îmi povestea unul dintre cei care şi-a pus masca că s-a încălzit dintr-o dată, că îi venea să se dezbrace”, mărturiseşte Cipcigan, dar care nu regretă nicio secundă că a avut o escalada curată, deşi mult mai grea.

În general, românii preferă să îşi afle adevăratul potenţial, neutilizând butelii de oxigen în ascensiunile lor. „Avem oameni foarte bine pregătiţi, dar care nu au curaj”, a punctat alpinistul despre cei care se mulumesc cu varfuri mai mici, desi le-ar putea atinge pe cele mai inalte.

Cipcigan, şef de echipa

Şeful salvamontiştilor clujeni a fost ales lider de echipa şi de alpiniştii independenţi care au atacat vârful în aceeaşi perioada, fiind măcar moral răspunzător pentru fiecare dintre ei. Deşi a fost îngropat în birocraţie, scriind un raport de peste 20 de pagini şi consemnând activitatea fiecărui alpinist, dacă a reuşit să atingă vârful, cu sau fără oxigen, şi această experienţă i-a prins bine.

Deşi a fost dificil, per total, nu s-a gândit nicio clipă că va rămâne acolo. A trecut peste poduri, peste crevase, zone foarte periculoase, scări de 4-5 metri, deasupra crevaselor. A avut o expediţie foarte bine organizată şi planificată, nu a fost nevoit să stea la coadă după alţi temerari.

Nu se ştie în ce măsură i se vor recupera degetele

Adevăratul preţ pe care Vasile Cipcigan l-a plătit pentru această reuşită nu este unul mic, ţinând cont de degerăturile suferite.

Degetul mare de la unul dintre picioare şi toate degetele de la celălalt au fost afectate, fiind nevoie de evacuarea sa cu elicopterul. Abia în 3 luni va afla cum s-au recuperat picioarele, în momentul de faţă fiind tratat în Cluj, însă monitorizat şi de medicii din Katmandu, specializaţi în degerături.

A două tentativă de cucerire a vârfului Manaslu a fost cu noroc pentru alpinistul clujean şi consideră că s-a datorat în oarece măsură şi experienţei anterioare. Deşi nu mai trecuse de 7.000 de metri, Vasile Cipcigan a avut multe de învăţat din depăşirea barierei de 8.100 de metri, mai ales că a trecut-o fără oxigen şi fără şerpaşi.

Deocamdată, Vasile Cipcigan are interdicţie de la medici. A promis că va face doar plimbări pe munte, nu se va avânta la proiecte măreţe. Însă pentru anul viitor se gândeşte deja la un vârf mai înalt. Nu a confirmat dacă e Everestul, însă nici nu a infirmat această posibilitate.

Deşi ar fi mult mai scumpă ascensiunea, Vasile Cipcigan a găsit în Daniel Metz un om care apreciază curajul şi pe cei care luptă să iasă din mediocritate, din zona de confort, care au ţeluri măreţe şi pe care îi poate da exemplu angajaţilor săi.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *