Cred că tăcerea dinspre Palatul Cotroceni devenise asurzitoare la câtă gălăgie făcea de câteva zile pe aproape toate căile de comunicare directorul SRI George Maior, cum că el vrea Legea Big Brother și basta. Mai lipsea doar să dea cu un judecător al Curții Constituționale de pământ, că din picior bătuse de multă vreme.
Modul brutal de-a dreptul în care Maior și-a ieșit din rolul de băiat finuț și discret făcând declarații neconforme scopului și duratei fișei postului, criticând deciziile Curții Constituționale și amenințând că va vedea România pe dracu’ când au să se explodeze islamiștii pe străzi, mă face să cred că i s-a cerut să lepede haina de șef de serviciu de informații și să îmbrace pufoaica de politician. Mai mult ca sigur lui Victor Ponta i s-a găsit un înlocuitor.
Altfel nu-mi explic graba de a da cu mucii în fasole după ce, nu mai departe decât sâmbăta care abia ce a trecut, a declarat într-un interviu pentru Evz și B1 tv că președintele Klaus Iohannis nu i-a cerut să-și dea demisia. La întrebarea dacă Iohannis l-a reconfirmat mandatul în fruntea SRI, Maior și-a permis o mică aroganță: „Asta puteți să o spuneți dumneavoastră”. De altfel, pe 7 ianuarie, într-un interviu pentru “Adevărul”, la întrebarea dacă George Maior trebuie schimbat de la ședia SRI, Klaus Iohannis a răspuns: „E o discuție puțin artificială, SRI funcționează în parametri buni. Nu simt nevoia de a face din asta o temă”.
Uite că a năvălit tema peste om și acum Maior se poate duce fie să stea lângă, fie să-l înlocuiască pe Ponta – să facă un partid mai curat, mai reformat. Tot îl dorea Ponta ca premier, în eventualitatea că ar fi câștigat alegerile prezidențiale. Și, după cum se știe, la PSD șeful de partid se vrea premier (sau invers, că nu mai știu).
Cert este că așa zisul Grup de la Cluj, așa pe cale de dispariție cum pare a fi, ar mai da un tun în PSD schimbând încă o dată șeful. Prima dată au schimbat o Fosilă (Iliescu) cu un Arogant (Năstase), a doua oară poate-l schimbă pe un Ultra-Arogant (Ponta) cu o clonă de-a lui FosIliescu – una mai modernă, dar tot clonă.
Să-și ia și Istoria partea ei de meandră a concretului.