FOTOGRAFILA

Utilaje, zac degeaba pe santierele investiţiilor Clujului. E soare, râd şi ele în soare, ruginii

Cum vedeţi în fotografiile de azi cele două şantiere din centrul municipiului, aşa le văd eu, zilnic, de câteva săptă-luni: statice. Natură moartă cu utilaje. Dar să ştiţi că aceaste sunt în grafic, e timp conform plan execuţie. Că s-ar putea termina mai iute, să nu mai distrugă nervii clujenilor, afacerile celor care au avut neşansa să-şi aibă afacerea pe zona „modernizării”, asta-i altceva. S-ar face, dar firmele de casă ale primăriei, cele care primesc cu toptanul lucrări, sunt ca firmele de deszăpezire care-şi iau mai mult decât pot duce. Că n-au utilaje, n-au oameni, dar au muuuult, muuult prea muuuult de lucru. Şi, ca meseriaşii care-ţi fac baia, sau orice lucrare în casă, se mută de la o lucrare la alta, în funcţie de „cum arde”. Cândva OSĂ fie gata.

Dar, să nu fim răi, cel puţin pe şantierul de pe Kogălniceanu lucrarea avansează, aşa cum îi place primarului Emil Boc, cu 0,0001% în funcţie de cum plouă, bate vântul sau, poate, are să vină un îngheţ-dezgheţ ceva. Natura ajută. Câte o pietricică cade din grămezile stivuite pe şantier şi se integrează în fundaţia pietonalului apăsată de paşii celor care au treabă prin zonă.

Iar pe Bolyai am observat că au reuşit să facă înm aşa fel încât aproape să dărâme casa de pe colţul intrării dinspre Eroilor. Pui un cablu sau o ţeavă, dar pică casa – realizaţi cam cum a fost cu studiul de prefezabilitate? Cam ca la drumul de acces la CREIC.

Dar măcar se vede că au de gând să avanseze cu lucrarea rapid. Atât de rapid încât s-a pus şi orar, să ştie clienţii între ce ore să-şi repare măcar telefoanele.