În week-end, a avut loc la Timișoara o întâlnire politică de rang major a USR, puțin băgată în seamă de presa națională. USR, ca și PNL, își ține în conturi banii de promovare politică de la Autoritatea Electorală Permanentă, băgând cheltuieli doar pe anacronicul outdoor și pe online, ingnorând din multă prostie puterea televiziunilor. De aia USR e slab in mediul periurban si rural, fiindca tine politica cu penseta. E nasol sa mergi la tara si sa dai mana cu oamenii simpli care n-au McDonalds, n-au Starbucks, e mai usor sa stai pe facebook si sa ragi.
Dacă am fi văzut relatate dezbaterile și luptele din USR din acest weekend, am fi avut imaginea completă, fără farafastâcuri, a cât de proști sunt USR-iștii. Să organizezi un asemenea congres cu o lună înainte de campania la Cotroceni, distrugându-ți președintele ales, pe Dan Barna, și candidat la președinție și dinamitându-i echipa propusă să conducă USR, ei bine, este un exemplu unic în istoria politicii românești.
Dan Barna a marcat puncte importante din ianuarie până în mai la Europarlamentare, reușind să imprime partidului pragmatism și o cvasidisciplină. Dar un partid de isterice activiste si de corporatisti virgini sexuali la 33 de ani nu poate fi disciplinat.
Negocierile cu Cioloș au fost dure, dar mereu în favoarea USR. Se părea ca USR nu va avea nicio problema in a lua nu numai Cotroceniul, dar si localele si parlamentarele din 2020.
După 26 mai, în mod inexplicabil, Dan Barna a devenit noul Dragnea al Facebook-ului, contestat atât de mijloacele de manipulare în masă ale securiștilor, dar și de propriul său partid.
Șarjele critice ale istericei Cosette Chichirău (nu o să înțeleg niciodată cretineala unor părinți care au un nume de familie precum Chichirău sau Lupuț și le pun copiilor nume gen Cosette sau Richard) ne-au arătat că acest partid nu e în stare pe termen mediu și lung să înțeleagă ce înseamnă pragmatismul politic și că își distruge liderii cu o furie corporatistă chiar când ei sunt pe cale să realizeze ceva.
În ultimele trei luni, am aflat despre partidul „curaților” de la USR că le plac banii publici, că se servesc din banii partidului pe propriile firme, că au pus în funcții de conducere copii de securiști sau de politruci sau traseiști, că democrația e clamată pe toate wallurile de Facebook, dar că interior nu e voie la libertate de opinie.
În general, am aflat că USR, deși partid nou, are metehne schizoide atat de periculoase incat pălesc în fața metehnelor osificate ale partidelor vechi. În loc să muncească ca disperații pentru dezideratul suprem al acestui an electoral, Cotroceniul, USR-iștii s-au apucat să-i dea lopeți în cap lui Barna, exact înainte de concursul de mima: cum sa facem frumos in fata Poporului.
Iar asta i-a diminuat lui Barna șansele enorm în această competiție. Asta va fi finala: Iohannis-Dăncila. Si si despre finala asta o sa mai discutăm, fiindcă Viorica Dăncilă joacă foarte interesant in ultima vreme.
Modul în care istericii de la USR s-au electrizat să nu legitimeze echipa din biroul național propusă de Barna ne arată cât de cretini sunt logofeții USR-iști. Alianțe regionale între ardelenii useristi? Nici vorbă. Strategie de campanie comuna pentru a-l duce pe Barna în turul doi? Nimic din toate acestea. Până și marele Cluj USR-ist s-a făcut de tot căcatul promovându-l într-o funcție importantă de partid, dar fără legimitatea votului, pe sinistrul Elek Levente, în defavoarea lui Emanuel Ungureanu, deputat care a luat un număr incredibil de voturi din toată țara USR-istă.
Cu ouțele finuțe de corporatiști umflați în pene după votul furiei din 26 mai, usr-iștii comit clasicul păcat al îngâmfării și pierd teren mai repede decât m-aș fi așteptat. Până în iunie 2020, din acest partid nu va mai rămâne nici rahat de analize dacă o sa continue cu acest autodafé politic.
Aș fi pariat pe asta chiar și acum câteva luni, aș fi pariat că USR o să-și rupă gâtul fiindcă ar fi fost culmea – și ar fi culmea – ca la guvernarea țării sau orașelor să ajungă niște tâmpiți isterici, imaturi și extremiști. Am și o explicație ezoterică pentru asta, pe bune, chiar cred că Dumnezeu are mereu grijă ca România să cadă mereu în picioare, scăpand-o chiar și în ceasul al 12-lea de dictatori, tirani bețivi și ficuși siniștri.