Oare cărțile în format digital și în format audio au prioritate printre cei care încă mai pun preț pe lectură? Sau mai există pofta de a ţine în mână Cartea, de a-i mai simţi mirosul, înainte de a-i citi povestea? Ceea ce nu se va schimba vreodată, este experiența cărții fizice în mână, începând cu momentul în care o vezi pe raft într-o librărie sau într-un anticariat și îți face cu ochiul. O scanezi puțin și îți spui „îmi place, ar merge”.
- O aduci acasă, mândru și nerăbdător să guști din ea, ca un tânăr înfocat ce nu-și mai încape în haine. Te așezi comod și o lași să-și faca magia, o lași să se joace cu mintea ta în timp ce îi mângâi fiecare pagină, absorbit de frumusețea ei. Cartea, așa cum o știm noi, nu va pieri niciodată.
Acesta este motivul pentru care, într-o zi mohorâtă, o zi din aceea în care te uiți pe geam și zici „mai bine rămân în casă”, am decis totuși să dăm o raită pe la anticariatele Clujului.
Am început cu Consiganția Anticariat Ernest, pe strada Horea 22. Poarta era închisă, așa că am sunat la interfon, la codul afișat, sau mai mult ascuns, după fierul forjat. Din păcate, interfonul suna, dar nu a deschis nimeni. Așa că am mers mai departe.
În Centrul Vechi, vizavi de un steakhouse, o portiță mică neagră, semnaliza calea deschisă către un subsol plin de cărți, de sus până jos. Este Anticariatul de pe strada Virgil Fulea numărul 1. Nu are un nume. Am intrat să discutăm cu domnul ce se ocupa, la momentul acela, de niște cărți aflate pe biroul dânsului, însă acesta nu a dorit să vorbească cu noi. I-am mulțumit însă și am luat-o, din nou, la pas, spre următorul refugiu al Cărţii.
Vântul ne-a suflat chiar în Piața Unirii, unde într-un gang, dacă te mai uiți prin prejur în timp ce te plimbi, se pot observa câteva lăzi de fructe ce improvizează niște măsuțe, suporturi, cum vreți să le spuneți. Carțile se sprijină de zidurile gangului de la începutul străzii Episcop Ioan Bob și pe fierul ce îngrădește intrarea spre un alt subsol. Afară, un domn se afla la laptop, la un birou simplu, și acela umplut cu cărți. L-am întrebat și pe acesta dacă dorește să răspundă la câteva întrebări. Ne-a refuzat frumos, am acceptat și ne-am văzut de drum.
Nu prea sunt vorbăreţi aceşi Paznici ai Cărţilor. Sau i-a făcut Pandemia şi lockdownul maie reţinuţi, mai reticenţi, mai necomunicativi.
Am continuat să fim optimiști, chiar dacă sorții păreau împotriva noastră. Ploaia se înteţise și ea, pe străzi șiroiau apele. Am „vâslit” puțin pe strada I.C. Brătianu; am ajuns în dreptul numărului 8. Vântul bălăngănea o tăbliță înscrisă „Anricariat Academic Cart”. Am intrat pe poarta de tablă, mai apoi, pe ușa propriu-zisă. Aici, din momentul în care am făcut primul pas în interior, am pășit parcă, într-un alt univers.
Locul era ticsit de cărți, din toate felurile. Domnul Radu Clichici, cel care deține anticariatul, a fost destul de amabil să ne prezinte întregul labirint (nu îl putem denumi altfel) construit din cărți. Un om pasionat, ce a însumat în acel spațiu un număr de 450 de mii de volume! Și nu orice, domnul se ocupă cu cele mai bune cărți din toate domeniile, nu „umpluturi”. Erau atât de multe, încât nu mai era loc pentru multe dintre ele în nicuna dintre cele 7 camere (200 mp), erau adunate în saci de rafie, astfel încât să se poată forma un culoar înugst, pe care să se poată circula. (Pe lângă aceste camere, domnul Clichici mai ține cărți și în alte 3 depozite).
Academic Cart propune printre cele mai deosebite exemplare, cum ar fi ediții bibliofile ale Pleiadelor Românești, pe foi de țigară, precum și opere din Cartea Veche. Pentru comparație, o carte obișnuită, tipărită pe foaie normală, ce conține în jurul a 400 de pagini, este echivalentă cu grosimea unui volum de opere a lui Octavian Goga, cu peste 1333 de pagini (tipărite pe aceste foiţe de țigară – să tot „fumezi” Cultură)! Acestea ajung la dânsul direct de la Academia Română.
Am pus câteva întrebări despre anticariatul în sine, despre funcționare acestuia. Domnul Clichici ne-a menționat că, zilnic, acesta alege 20-25-30 de bucăți dintr-un număr de 8000 de cărți, pe care să le aducă în „muzeul” personal. Numărul de persoane care intră fluctuează și nu există o anumită categorie de vârstă cu o apetență mai mare pentru lectură. Tinerii încă citesc, chiar și dânsul este surprins de unele persoane care intră și cer o carte mai deosebită. Într-o zi, se poate vinde o singură carte sau 50. Oricum, pandemia a cam „omorât studenții”. Dânsul nu își face reclamă în vreo formă, este cel mai mare anticariat din Cluj, iar vorba umblă. Au călcat în anticariat și personalități cunoscute – Horațiu Mălăele sau Cristi Puiu, cu care s-a împrietenit chiar aici, încântat fiind de colecția de care dispune. Au fost și oameni care au încercat să profite si au făcut „șmecherii” și retururi, însă ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Sunt și librării online care doresc doar să facă „bișniță” cu cărți, dar acesta consideră că sunt mârșave și fac un deserviciu anticarilor.
De asemenea, acesta nu crede în recomandări, fiindcă fiecare persoană e dfierită, iar dânsul nu poate ghici ce i-ar place unui citior și ce nu. Mai ales, când există șansa să vii înapoi morocănos și nemulțumit. Acesta consideră că plimbându-te printre rafturile pline-ochi, ținând o anumită carte în mână și răsfoind-o, ajungi să îți dai seama ce îți dorești să iei acasă și ce nu. „Ai tot timpul din lume aici”, spunea el.
Să deții un anticariat este una dintre cele mai proaste investiții, declară acesta, fiindcă, cu factori precum foc, apă, lumină proastă, insecte sau război, totul se pierde. Dar un anticariat oferă cea mai mare satisfacție, în viziunea acestuia.
Printre cele mai rare și valoroase înscrisuri pe care le are în posesie se numără Istoria Cărții Românești, manualul lui Eminescu cu 3 semnături „Eminovici” (dar aceasta nu este de vânzare) sau Biblia de București, ediția din 1688, a lui Șerban Cantacuzino (aflată în cutia de valori din motive de securitate).
Bine, acestea sunt doar câteva volume extrem de speciale, dar fiți liniștiți, cu siguranță găsiți cam orice vă poftește inima! Dacă treceți prin zonă, merită să intrați și doar să vă spălați ochii cu minunățiile de la Academic Cart. Cel mai probabil, veți reveni.
Între timp, soarele și-a făcut, din nou, apariția. Parcă a simțit cât de mult ne-a bucurat această vizită și discuție. Și numai bine, mai aveam puțin de mers. Pe Eroilor 18, în fața unui gang, un panou hand-made îndeamnă lumea către un alt anticariat. „Hașek”, pe nume.
În interior, l-am găsit pe Horea Rusu, un tânăr de data aceasta, pasionat de carte, care, pe lângă pasiune, a dorit să încerce o afacere personală, pe care el o conisderă rentabilă. Numele l-a ales după cartea sa preferată „Peripețiile bravului soldat Svejk”, de Jaroslav Hașek.
Aici, intră undeva la 5-10 persoane, în medie, pe zi, iar 80% dintre acestea, pleacă acasă cu un volum. El este de părere că mereu se va citi, indiferent de vârstă sau modalitate (electronic, sau pe „hârtie”).
O preferință personală a lui Horea este formatul digital pentru lecturile academice/universitare și formatul fizic pentru relxare și plăcere. Dar formatul digital poate să fie un beneficiu pentru zonele mai puțin favorabile, poate ajunge mai ușor la orice şi oricine.
Acesta își promovează afacerea pe rețelele sociale – Facebook și Instagram și are chiar și o pagină web.
În ceea ce privește cărți „mai speciale”, acesta nu consideră anumite scrieri mai presus decât altele, însă crede că totul depinde de cartea portivită la momentul potrivit – atunci devine ea specială, când tu, cititor, te legi de ea, pentru că aveai nevoie să „auzi” informația dinăuntrul ei. Un exemplu personal oferit de acesta este „Călătorie spre soare apune”, de U Ceng-En.
Nu în ultimul rând, după ce am colindat centrul Clujului, unde anticariatele sunt „grupate”, am ales să mergem și la unul dintre cele două mari centre comerciale ale orașului. În ambele găsim aceeaşi „marcă” de anticariat, „Socrate”.
La Iulius Mall nu i-am găsit pe cei ce deţin, efectiv, acest anticariat, dar o domnișoară simpatică a fost de acord să răspundă, totuși, la câteva întrebări. Fiind centru comercial, ne-am așteptat ca fluxul de oameni să fie ceva mai mare ca în celălalte locații, ceea ce ni s-a și confirmat. Din nou, numărul oamenilor care se interesează fluctuează, însă aici, există o medie de 30 de clienți pe zi.
Angajata anticariatului (tot pasionată de lectură) consideră că este rentabilă o astfel de afacere, mai ales că, de cele mai multe ori, cărțile sunt oferite la prețuri mai avantajoase ca cele noi nouțe luate din librării, se găsesc mai ușor volume vechi și needitate.
Ori în ceea ce privește anticariatele în sine, mereu va fi nevoie de un loc unde să te simți relaxat, tu cu tine și cu o carte.
Deși există mai mulți oameni care intră în anticariat într-un centru comercial, aceasta subliniează totuși, că atmosefera de „shopping” la care ești involuntar supus când pășești în mall, face ca magia aceasta, de a te pierde printre cărți (tu, cititorul, și chiar și timpul), să dispară într-o oarecare măsură.
Aceasta spune că la în acest anticariat există în stoc mai mereu, volume care au dedicații pe primele pagini, ediții greu de găsit, au avut chiar și o carte de (Juan) Gris – un artist complet, una dintre cele mai vechi cărți pe care le-au deținut. Cele mai multe de acest gen se dau repede, spune ea.
Și aceștia se promovează prin pagina web personală și au, la rândul lor, conturi pe Facebook și Instagram.
Cărțile în format fizic revin mereu, precum vinilurile. Este şi multă nostalgie aici.
Într-o lume în care pare că s-a uitat de ele, acestea ajung înapoi în casele oamenilor, care acum, scufundați în noi și noi tehnologii, pun preț și oferă o mai mare valoare „vintage-ului”.
Chiar dacă, să ții o carte în mână nu e chiar „vintage” în adevăratul sens al cuvântului.
Atât timp cât tot mai mulți scriu sau cumpără o carte, indiferent de motive, cultura lecturii nu va muri niciodată în fața tehnologiei, sub orice formă este sau va mai apărea.
(Text şi FOTOCREDIT: Diana Chisăliţă)