Au carat mii de clujeni dintr-un capat in altul al orasului si au batut aceleasi strazi de nenumarate ori in cei peste 20 de ani de activitate. Le-am injurat cand intarziau si le asteptam in ploaie, le-am laudat si ne-am bucurat sa le vedem “coarnele” cand ne duceau spre casa dupa o zi istovitoare. 20 de ani inseamna mult in ani de troleu, e cat o viata de om, si vine momentul in care batranul Rocar ajunge cu adevarat la capat de linie.
„Cimitirul de troleibuze” e in capatul cartierului Gheorgheni. Aici, la baza Companiei de Transport Public (CTP) e ultima statie pentru batranele troleibuze.
In mijlocul platformei betonate stau insirate opt ROCAR. In fata sunt patru, oprite recent din circulatie. Arata la fel ca sora vopsita in portocaliu, care inca ii mai cara pe copiii zgomotosi si pe babele cu plasele pline la piata. Inca nu au murit, chiar daca “fusta” albastra sau gri le e mancata de timp. E ca si cum ar fi in coma: in orice moment pot fi trezite, readuse la viata – repuse in circulatie, daca e nevoie.
“Speram ca nu va fi nevoie. Speram ca troleibuzele ROCAR sa circule numai anul acesta, dupa aceea sa le inlocuim cu altele noi. Practic aceste troleibuze ROCAR sunt depasite in primul rand moral, chiar daca fizic sa spunem ca le-am mai putea prelungi viata. Acum sunt normele europene care impun ca mijloacele de transport in comun sa fie cu podea complet coborata ca sa poata fi utilizate de catre persoane cu dizabilitati, sa aiba sisteme de informare a calatorilor, sa aiba un sistem de incalzire cat de cat eficient avand in vedere ca din 2 in 2 minute se deschid patru usi. Se mai impune in limita posibilitatilor sa fie dotate cu aer conditionat”, arata inginerul Ioan Hoza, seful sectiei troleibuze a CTP.
In spatele lor, insa, stau patru schelete ruginite. Atat a ramas dupa dezmembrarea lor: patru cadavre de fier de cate opt tone. Au fost dezbracate de tot ce se putea: sticla securizata de la geamuri a fost pusa deoparte cu grija, cablurile si bobinajul de cupru stranse separat, cornierele de aluminiu izolate intr-un maldar distinct.
“Daca vrem sa le valorificam superior trebuie sa le sortam”, spune Hoza.
“Se face o evaluare tehnica e troleibuzului de catre o comisie, la cele care nu mai indeplinesc conditiile si sunt semnalate de catre sectie. Dupa evaluare se face o propunere de casare a autovehiculului, care se discuta in Consiliul de Administratie al societatii si pe urma se trece la dezmembrarea si valorificarea materialelor care rezulta”, explica inginerul procedura.
Materialele rezultate se vand companiilor care au castigat licitatia anuala organizata de CTP.
“Dintr-un troleu iese intre 5 si 8 tone de fier, depinde daca este scurt sau articulat. Dupa ce se demonteaza si se sorteaza piesele, vin cei de la Remat sau de la Remat Invest si duc carcasa, o taie in bucati aici si o duc pe platformele lor”, spune barbatul.
Asta asteapta si cele patru schelete din mijlocul platformei CTP din Gheorgheni. Viata lor ca troleibuze s-a terminat, e timpul sa se reincarneze in alte produse de metal.
“O sa ajunga in fundul unui vapor, transportat cine stie unde, sau in topitoriile din tara, care au mai ramas. Ajung sigur in cuptoarele de topire si se fac bare, tevi, table sau poate piese turnate din otel”, mai spune inginerul Hoza, care asista la sfarsitul troleibuzelor clujene deja de 15 ani.
Inca avem troleibuze din 1992 care circula pe strada. Nu peste mult timp vor ajunge si ele in cimitirul troleibuzelor din Gheorgheni, unde vor fi dezbracate, dezmembrate, desfacute si taiate. Locul lor va fi luat de troleele albe, moderne, cu aer conditionat si “fusta” din fibra de carbon.