E timpul meciului cu CFR si nici nu-mi vine sa cred ca acest derby local nu mai aduce cu sine si tambalaul de rigoare. Toti par resemnati. Nici CFR, nici „U” nu au obiective. Cum s-a ajuns aici?
Incerc de foarte multe zile sa-mi dau seama. Sa gasesc momentul perfect incadrabil in timp al alunecarii in prapastie a Simbolului. Textul asta nu-i despre exclusivitati, n-o sa aiba vreo tema la care sa nu va fi gandit si dumneavoastra. Dar pentru ca imi plac exercitiile de reconstituire, o sa consemnez aici momentul, sa ramana pentru viitor.
E un text despre Toni Dobos, cel care a pus mana primul pe harlet sa sape groapa Universitatii. Chiar si fara sfertul de creier ramas intre fiarele masinii, Toni Dobos ramane la fel de vinovat, fie ca isi aduce aminte sau mimeaza uitarea. Il acuz public de situatia in care astazi este Universitatea. Langa el stau, desigur, alti vinovati. Dar domnul Dobos iese in evidenta.
Rechizitoriul meu insa are nevoie si de un pic de context istoric. Este perioada in care domnul Emil Boc si onor consiliu local erau omniprezenti in viata echipei, fie ca asta insemna decizia de cumparare a vitaminelor sau achizitia de jucatori. Emil Boc era informat si isi dadea cu parerea despre tot, ba, mai mult, sedintele lui „U” Cluj se tineau la primarie. Este perioada in care incompetenta politicului nu a putut sa valorizeze minunea promovarii lui Falub, bajbaind cu solutii temporare de genul Multescu sau Tise pana sa ia decizia cea mai proasta posibil: Toni Dobos.
Acesta e momentul, dragii mei, acesta e omul care a pregatit esecurile de peste ani, care a bagat in pamant primele seminte ale buruienilor rele din care au crescut Walter si florile rusinii. Dobos a venit la Cluj cerand mana libera si primind mana libera chiar de la Boc. Iar Dobos a pregatit esafodul cu meticulozitate. A adus jucatori pe bani multi, pe salarii mari, a adus jucatori murdari. Stim acum ca sunt murdari, asa cum murdarit era si Dobos. Ne-o spune razand in fata prostul de oier. Ne dovedeste acelasi oier ranjind din stenogramele cu Mititelu. Ei sunt baietii care „faceau sa fie bine”, care rezolvau condusi de liderul spiritual al ciordelii, prietenul Toni. Este anul in care s-au creat acele datorii care l-au facut pe Walter sa ia echipa pe nimic. Dar si anul in care domnul Dobos a dus inapoi Universitatea la matineu.
Cand Universitatea n-a mai avut nici un fel de farmec, Toni Dobos a plecat, caci nu mai avea ce sa stoarca de acolo. Pana si rochia de mireasa a Universitatii era patata de interceptari si matrapazlacuri de mitici.
Cum insa viata n-a facut studii de regie la Hollywood, am aflat intr-o seara ca Toni Dobos a adormit la volan in mercedesul sau mare si scump si ne-am gandit pe data ca l-a batut Dumnezeu pentru tot raul facut lui „U”.
Ca sa ne rada in fata, viata a mai schimbat inca o data deznodamantul acestui film si l-a lasat sa traiasca, lasandu-i drept amintire un gol fizic in creier si niste cicatrici.
Nu stim daca asta inseamna ca Dobos a platit cumva, in vreun fel, pentru prostiile comise. Si n-o sa stim niciodata daca in bucata de creier de pe asfalt au ramas faptele rele sau constiinta acestui om.
Stim sigur insa ca acela a fost momentul. Momentul care poate dovedi ca „U” Cluj are un destin special si, cand spun asta, ma gandesc la glorie si pierdere, la tradari si demnitate, la esecurile si luminile din istoria acestei echipe.
Asta va fi mereu straniu la Universitatea – faptul ca nici unul dintre suporteri nu poate lamuri de ce cand porti Simbolul, fericirea are mereu gust de tristete, iar tristetea te umple de fericire.
BECALI GEORGE : Da, nenea ADRIANE!
ADRIAN : Ia uite mă, că n-a murit! [râde – n.n.]
BECALI GEORGE : Ce faci mă, nenea ADRIANE?
ADRIAN : Ce să fac domnu’ preşedinte, ce să fac? Stau şi mă întreb ce… dacă ai fost în stare să rezolvi problema la CLUJ?
BECALI GEORGE : Păi auzi? Păi normal că am rezolvat-o, nu?
ADRIAN : Vezi că dădui şi eu telefoane pe acolo, făcui şi eu nişte „lobby”! Şi cu TONI şi cu VĂDANA … şi cu ăştia!
BECALI GEORGE : Păi da, păi da! „Lobby” e geanta mâine!
ADRIAN : [râde –n.n.] Auzi, să fie geantă ca lumea că ăia, ăia de la CLUJ nu poate să facă faţă …(neinteligibil)…
BECALI GEORGE : Dacă, dacă, dacă-ţi spun, acum cazi jos dacă-ţi spun ce geantă! Înţelegi? Ştii cât geanta? Cât, cât aveai tu de la, de la C.F.R.!
ADRIAN : Păi eu n-am avut nimic!
BECALI GEORGE : Nu tu, cât a avut ăla, cum îl cheamă, cum îl cheamă, BALACI, BALACI!
ADRIAN : Păi nu ştiu cât a avut BALACI!
BECALI GEORGE : Un milion jumate’!
ADRIAN : Păi ce bă, e puţin, pe cuvânt dacă nu-i puţin, dă-le două!
BECALI GEORGE : Păi două, două!
ADRIAN : Auzi, dă-i unu’ lu’ TONI, numai pentru TONI, ca să…
BECALI GEORGE : Nu mă, nu, nu! Unu’ jumate’ la echipă şi cinci lu’, lu’ TONI!
ADRIAN : Da’ e bine şi aşa, că ei nu dă banii ăştia niciodată!
………………………………………
BECALI GEORGE : Păi da’ atâta luau ei, nu că le-am dat eu, atâta luau ei dacă luau două sute de mii, pentru că dacă câştiga campionatu’ el şi ei lua’ două sute de mii de campionat, m-ai înţeles?
ADRIAN : Da’ vezi acolo ăsta, SORIN …(neinteligibil)… omu’ lu’ VICTOR, ăla BUNDEA, iar e un băiat care-ţi place să stai cu el de vorbă!
BECALI GEORGE : Am vorbit, s-a vorbit şi cu, acum am…
ADRIAN : SILVĂŞAN, ăştia!
BECALI GEORGE : Acum am vorbit, mă!
ADRIAN : Eu îţi spun o chestiune: Poa’ să le spună BOC orice le-ar spune, că ăia când intră în teren, îi doare în p… şi de BOC şi de partid şi de PDL şi de toate astea!
BECALI GEORGE : Nu, păi da’ le-a spus TONI DOBOŞ direct! Le-a spus TONI DOBOŞ mă, direct! Ai înţeles?
ADRIAN : E…
BECALI GEORGE : Am vorbit şi eu cu băieţii, m-ai înţeles?
ADRIAN : Nu bă, încearcă două variante, ia sună de control şi să vezi dacă se spune treaba, să nu fie vrăjeală!
BECALI GEORGE : Păi s-a spus, păi da’ după ce am vorbit cu TONI, azi am, am luat legătura, un… cu impresaru’ lu’, lu’ ăla lu’, ZENO BUNDEA!
ADRIAN : Ăhă!
BECALI GEORGE : Şi ce faceţi, cutare, dom’ne trebuie să jucăm, că cutare, cutare ni s-a promis prima, adică le-a promis ă, preşedintele lor, primă un milion jumate’! ….. (filele 132, 133, 135, vol.4).