Dar dacă este adevărat ceea ce a declarat Sebastian Ghiță ieri, la B1 TV, după o nouă vizită la DNA Ploiești?
„Am cunoscut-o pe doamna Kovesi ca om de afaceri, în jurul domnilor Rus, Pușcaș, Dâncu, al grupului celor de la Cluj. Când a venit la mine acasă era și soția și avea o părere bună despre ea. Am camere de supraveghere peste tot. Și la vie, și acasă. Nu mai țin minte exact data când a fost la mine acasă. M-am întâlnit în tot felul de situații cu doamna Kovesi, au fost multe întâlniri”.
Mă refer la anturajul celebrului Grup de la Cluj…
Căci pentru mine, doamna Kovesi, până să devină doamnă este domnișoara Lascu, fetița tatălui ei, fost procuror ceaușist și fost consilier de-al lui Ion Iliescu – asta apropos de “recomandare” pentru voce și talent.
(Deschid o paranteză: acest material nu este un atac la instituția DNA și nici măcar la adresa șefului acestei instituții, Laura Codruța Kovesi. Încetați să mai puneți semnul egal între oameni și instituțiile în care lucrează – “dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine”. Numai borfașii își ascund faptele în spatele instituțiilor, am avut această tristă experiență pe când instrumentam crimele ofițerilor Armatei române din Decembroe 1989 și când fiecare borfaș care ulterior a făcut pârnaie, se credea una cu Armata română. Uite că Armata română există și este mai bună fără ei, sau cu ei la pârnaie!)
Revenind, ex-Procurorului General Laura Codruța Kovesi îi reproșez asasinarea Dosarelor Revoluției și Mineriadelor din anii 90-91. Cu beneficiar Ion Iliescu, șeful lui tătâne-su. Iar apropierea de “Grupul de la Cluj” mă face să-mi pun întrebări legitime cu privire la tona de de denunțuri penale cu privire la jefuirea bugetelor locale ale Clujului care zac în fișetele procurorilor DNA Structura Teritorială Cluj.
Căci, o știm, am mai demonstrat-o și am ami scris: Țara este condusă de clanuri – de politicieni, de afaceriști, de judecători, de polițiști, de procurori. Fiecare categorie socio-profesională care și-a creat o justiție paralelă (asemănătoare staborurilor țigănești, prin care se spală de păcate), este un clan distinct pus pe căpătuială și întărirea propriilor privilegii.
Vorba unui bun amic de discuții politice:
“Toate domeniile care au și o justiție paralelă (Parlamentul, CSM, Colegiul Medicilor, Consiliile de onoare din armată sau poliție, Consistoriile bisericești, Consiliile de onoare din învăîământ etc – nu știu dacă am nimerit denumirile la toate) sunt putrede din cauza corupției. Motivul principal este “solidaritatea de branșă” și consecința acesteia: mușamalizarea cazurilor depistate până acum. Aceste instituții autonome trebuie să dispară sau atribuțiile lor să fie minimalizate”.
Dacă vrem Justiție și egalitate în fața Legii, aceste “justiții paralele” trebuie să dispară. Căci toți suntem egali în fața legii! Și nimeni nu este mai presus de lege.
Atunci cât de constituționale (că de morale nu sunt deloc) sunt aceste mașini de spălat de păcate ale breslelor?
Și mai este un fir roșu care străbate această colcăială viermănoasă în care s-a transformat România capitalismului de cumetrie post-decembrist: când vorbim despre această nouă “crație”, CUMĂTROCRAȚIA, ori vorbim despre foști și actuali securiști (mai mult sau mai puțin sub acoperire), fie despre turnătorii de care aceștia s-au folosit și se mai folosesc. Suntem sub dictatura “foștilor”.
Cum am mai scris:
“Averea socialismului-multilateral-dezvoltat, „bunul întregului popor”, s-a dat cui trebuia să se dea prin așa-zisa „privatizare”. Aşa s-a tradus „redistribuirea bunurilor acumulate” în „circulaţie de capital” în capitalismul de cumetrie inventat de către veşnicii profitori politici aciuaţi azi în diverse partide „adverse”. Toată lumea cunoaște cam pe toată lumea – nu este neapărat nevoie să se și placă, scopul și durata distracției post-decembriste este acela de a se trăi bine, cu investiții/eforturi minime, exact ca pe vremea lui Ceaușescu”.
Ori o bună parte a băieților din Grupul de la Cluj au pornit de la vânzarea de pateuri din portbagajul “Daciilor 1300” repatriate din Polonia – cam ce era pe ei, era și în dulap; când se îmbrăcau, ziceai că se mută. Dar azi, în nici măcar o generație (Onassis, mori, mă! Rockefeller, crapă, bă!) sunt atât de prosperi că și Topurile de specialitate se gingășesc să mai scrie ceva.