Pandemie. Anul 2020. Orașul ”smart” Cluj-Napoca. Iris, un cartier aflat la 25 de minute de mers pe jos până în buricul târgului. Un magazin de cartier, aflat într-o nouă zonă rezidențială, cu zeci de blocuri. În mijlocul unui furnicar.
Magazinul e strâmt. În mijlocul spațiului se află un raft lung plin cu produse, în stânga, la intrare, e casa. Intri pe o ușă îngustă, în zona căreia se înghesuie și cei care vor să iasă, plus oamenii care stau la coadă să plătească. O iei în dreapta, să-ți cauți produsele de care ai nevoie. Nu este suficient loc să treacă doi oameni unul pe lângă celălalt. Așa că te împingi în cel din față să înaintezi. Îți alegi cumpărăturile, te îndrepți spre casă, înghesuindu-te printre doi-trei oameni care se uitau gură-cască la rafturi.
La casă, un individ la vreo 55-65 de ani, cu o sticluță de coniac ieftin într-o mână, se caută în buzunare cu mâna cealaltă. Nu își găsește banii. Vânzătoarea, exasperată, începe să își piardă răbdarea: „Haide, domnule, că stau și alții la rând! Dacă nu ai bani să plătești, dă sticla încoa și du-te!” Și îi smulge sticla din mână, prin fanta paravanului de plexiglass, improvizat de vreo lună, așa, ca de pandemie!
Bărbatul se irită. „Stai, doamnă, că am bani!”, bodogănește cu picături de salivă sărindu-i din gura însetată, neacoperită de masca purtată sub bărbie. Se caută frenetic în buzunare, de această dată cu ambele mâini. Trec secundele. 5, apoi 10, 15, 20. Evrika! Banii erau într-unul dintre buzunare. Un teanc cu multe bancnote de un leu și de 10. Bărbatul scuipă gros în degete și începe să aleagă din teanc bancnotele potrivite, pe care le umezește bine, numărându-le.
„Păi nu așa, domnule!”, exclamă vânzătoarea, cu o expresie desfigurată de spaimă. „Nu scuipa în ele, că e pandemie!”
Ia totuși banii soioși, așezați de bătrân pe cântar, prin fanta din plexiglass, îi numără cu o greață monumentală și îi introduce, cu o și mai mare scârbă, în sertarul casei de marcat. Bărbatul își ia alcoolul ieftin și se duce. Vânzătoarea scoate o sticluță cu dezinfectant și se unge pe mâini cu gesturi rapide, furibunde.
Îți vine rândul la coadă. Cumpărăturile, pentru a le plăti, trebuie așezate pe același cântar salivat. Plătești cu cardul, măcar nu primești rest bancnotele infecte.
La ieșire, în gangul întunecat, dai de același bărbat, însoțit de un altul, care scuipă pe jos. Amândoi fără mască împart sticla cumpărată adineaori. Mai aveau puțin, și-ți scuipau pe picioare!
Ajungi acasă, te speli pe mâini, scoți mâncarea din ambalajele atinse de cântar, te speli iarăși pe mâini, mănânci fără poftă.
Respectați măsurile de protecție, când puteți. Măcar atunci când nu vă scuipă alții-n freză!