Un bebeluș a murit la începutul acestei săptămâni, după ce mama sa a decis să nască acasă, în apă, în propria baie. Pentru că în timpul nașterii au intervenit complicații, femeia a sunat la 112 și a fost transportată, împreună cu bebelușul, la Clinica Ginecologie 1 din Cluj-Napoca, scrie StiriMed.
Șefa secției de Neonatologie din spital, prof. Gabriela Zaharia, care l-a primit pe micuțul născut acasă, spune că acesta nu a mai avut șanse de supraviețuire. Medicul atrage atenția că nașterile acasă pot pune în pericol atât viața mamei, cât și a fătului.
Ca urmare a acestei tragedii, Ziar de Cluj și-a propus o dezbatere publică în care să implice diverse categorii socio-profesionale pe tema nașterii la domiciliu. Camelia Iusco, un avocat pledant cu o experiență extrem de diversificată care include, printre altele, și reprezentarea în cauze civile și penale, având ca obiect domeniul dreptului sănătății, a explicat, din perspectivă juridică, această speță:
„Din punct de vedere juridic, din primele săptămâni de viață, copilul nenăscut, dar care există și se dezvoltă în burta mamei, are chiar și dreptul la moștenire. Are toate drepturile unui copil născut.
După părerea mea, pentru că nu am toate datele și întotdeauna într-o speță trebuie analizat contextul mai larg, am putea discuta de două infracțiuni: o dată de pruncucidere, dacă se dovedește că a avut intenție. Intenție, în ce sens? Poate să existe și intenție indirectă: să nu îmi doresc, dar să fiu conștient de rezultatul care se poate întâmpla și să-l accept. Sau, ucidere din culpă. Adică, nu am putut să prevăd, deși trebuia să prevăd că s-ar putea întâmpla și asta și s-a întâmplat rezultatul, în speță, a murit copilul. Deci, aici trebuie analizat din punctul de vedere al vinovăției. Dar vinovăția nu se poate analiza așa, doar din două argumente. Trebuie contextual analizat. Orice gravidă care trebuie să nască ar trebui să-și ia toate măsurile de precauție. Dar, dacă nu putem să demonstrăm în speță că ea ar fi dorit să facă asta, ca urmarea să fie moartea, cred că totuși discutăm de ucidere din culpă. Adică, ea putea să prevadă că dacă nu e asistată medical de cineva, s-ar putea să se întâmple și asta, nu a făcut-o în mod nejustificat și culpabil și s-a produs urmarea.”
Avocatul Mihai Neamțu consideră că speța bebelușului care a murit după ce mama sa a decis să nască acasă poate fi încadrată juridic la ucidere din culpă:
„Ar putea fi ucidere din culpă. În mod cert, nu există intenție. Asta e clar. Dar pruncucidere nu ar putea fi. Nerespectare de norme legale e iarăși discutabil. Foarte importante vor fi opiniile medicale, din punctul meu de vedere. Nu există, din câte țin eu minte, o normă legală care să oblige mama, în momentul în care i se rupe apa, să meargă la spital. E important momentul în care a chemat Salvarea, în care s-a constatat decesul, dacă copilul a ajuns la spital și apoi a murit, multe ar putea fi luate în considerare pentru o încadrare juridică corectă. Dar, eu spun că e ucidere din culpă aici.
Copilul începe să aibă drepturi legale în momentul nașterii viu. În momentul acela dobândește cele două capacități: de exercițiu și de folosință. Una se dobândește la momentul nașterii și una se dobândește în momentul împlinirii vârstei de 14 ani, când ai capacitate limitată și, după aceea, la 18 ani, deplină. Se recunoaște dreptul copilului nenăscut, care are și drepturi succesorale proprii. Există o virtualitate de drepturi, dar ele devin active în momentul în care copilul se naște viu. El este protejat de dreptul la viață din luna în care este interzis avortul. Și orice exercițiu asupra lui ar putea fi calificat în zona acestor infracțiuni care tind la suprimarea vieții sau a sănătății.”
Avocat Ramona Prunaș, din cadrul Societății civile profesionale de avocatură Câmpan & Țimonea, a explicat pentru Ziar de Cluj:
„Este de notorietate faptul că legislația noastră nu impune mamelor să nască în cadrul unităților medicale specializate și nici să apeleze la un medic sau o persoană autorizată să asiste nașterea la domiciliu. Mai mult decât atât, moașele sunt autorizate să asiste nașterea naturală și la domiciliul mamei, nu doar în unitățile spitalicești. Cu toate acestea, dacă mama optează pentru a fi asistată de o doula, acasă, trebuie specificat faptul că în accepțiunea legii, acestea nu au calitatea de personal medical autorizat, astfel că vătămarea copilului săvârșită de aceasta în timpul nașterii, chiar dacă este comisă din culpă, intră sub incidența Codului penal, dacă întrunește toate celelalte elemente constitutive ale infracțiunii de vătămare a fătului. Art. 202 Cod penal prevede faptul că vătămarea fătului, în timpul nașterii, care a condus la moartea copilului este pedepsită de la 2 la 7 ani de închisoare, iar fapta săvârșită din culpă este sancționată de la 1 la 3 ani și jumătate. Sunt fundamentale circumstanțele producerii decesului nou-născutului, pentru că în absența unei intenții a mamei de a vătăma copilul anterior, în timpul sau ulterior nașterii și în ipoteza în care aceasta și-a luat toate măsurile de prevedere pentru o naștere naturală acasă, inclusiv în ceea ce privește verificarea stării de sănătate a fătului înaintea nașterii, aceasta nu este pasibilă de răspundere penală.”
Conform articolului 200 din Noul Cod Penal, „uciderea copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârşită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Dacă faptele prevăzute în art. 193-195 sunt săvârşite asupra copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună şi, respectiv, 3 ani.”
Articolele 193-195 prevăd infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății (lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte).
Conform articolului 192 din Noul Cod Penal, „uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”.