Boris Romancenko, fost prizonier în lagărele de concentrare ale naziştilor, a fost ucis la Harkov. Avea 96 de ani. Încercaţi să vă imaginaţi viaţa acestui om care a trecut prin atâtea încercări din cauza unor deşeuri cu chip de om care au crezut că pot dicta şi impune lumii vremelnicia întunecată din minţile lor bolnave de putere.
A supravieţuit lagărelor de exterminare: Buchenwald, Dora-Mittelbau, Peenemunde şi Bergen-Belsen. Şi a fost ucis luni de un proiectil rusesc care a lovit o clădire civilă din Harkov! Cu fiecare zi ce trece, războiul lui Putin ne arată din ce în ce mai clar ce este „denazificarea” acestui criminal de război.
Noi ar trebui să știm mai bine cum este ca niște neterminați în uniformă să ucidă, fără discernământ, că ”așa au primit ordin”. În fond, în 21 decembrie 1989, neterminații îmbrăcați în uniforma Armatei române l-au ucis în Piața Libertății (actualmente a Unirii) din Cluj-Napoca pe veteranul de război Marin Vergică. Acesta stătea în mulțimea de gură cască de pe trotuarul din fața Librăriei Universității și se uita cu mirare la soldații români înarmați până în dinți veniți să se joace de-a milițienii, împotriva prevederilor legale în vigoare, în centrul municipiului Cluj-Napoca. Când soldații au primit ordin să tragă, contrar prevederilor legii care spuneau clar că nu au voie să facă uz de armă împotriva ”femeilor gravide, bătrânilor și copiilor, precum și în situațiile în care ar pune în pericol viața și integritatea altor persoane decât cele vizate”, adică fix ce reprezenta acea mulțime, l-au ucis și pe veteranul care supraviețuise la două fronturi: odată până la Stalingrad, apoi, retur, până în Cehoslovacia.
De aceea, indiferent de cât au încercat să se disculpe ulterior de faptele lor capii Armatei române, ei sunt vinovați (iar vinovăția merge către crime de război, numai că avem noi o Justiție de toată jena): NU AVEAU CE CĂUTA ÎN INTERIORUL ORAȘELOR – așa prevedea legea. Prima talpă de soldat pusă pe asfaltul din Piața Libertății i-a aruncat direct în ilegalitate.
Așa e și cu Rusia lui Putin. Primul bocanc de soldat rus mânjit cu tină ucraineană i-a aruncat în afara legilor și tratatelor internaționale. Restul sunt povești cu și despre neterminați care au să se miorlăie în fața instanțelor internaționale că ”au executat ordine”.
”Ordine” în urma cărora avem: copii ucişi (117 copii au murit și 155 au fost răniți până la 22 martie), civili mitraliaţi la coadă la pâine, ţinte civile pe care scrie „COPII”, bombardate cu sălbăticie, oraşe întregi puse la pământ, civili spulberaţi cu obuzul tancurilor în maşinile lor civile (de la începutul războiului cu Rusia, în Ucraina au fost înregistrate 2.421 de victime civile, dintre care 925 de morți), coridoare „umanitare” mitraliate şi deturnate banditeşte pe teritoriul Rusiei, că orcii au nevoie de ostatici, sute de mii de civili fără apă şi curent, fără mâncare, omorâţi sistematic în Mariupol, milioane de ucraineni în exod peste hotare – dintre care peste un milion şi jumătate sunt copii.
Avem faptul că, în ciuda Tratatelor internaționale și a convențiilor de la Geneva, neterminații din Armata rusă îi tratează pe jurnaliști ca pe beligeranți. Mai mult, răpesc jurnaliști și-i torturează atât fizic, cât și psihic, deși tortura (de orice fel) este interzisă.
”Povestea lui Nikita (un colaborator ucrainean al Radio France), este tulburătoare: soldații ruși i-au mitraliat mașina, l-au torturat cu un cuțit și electricitate, l-au bătut în mod repetat cu tocul puștii și bare de fier, nu i-au dat să mănânce timp de două zile și l-au supus unei execuții false. Calvarul său a durat 9 zile. (…) O examinare medicală a ucraineanului a confirmat torturile la care a fost supus, el fiind plin de vânătăi și alte răni în locurile în care a fost torturat cu electroșocuri. (…) Întrebat de ce crede că au fost eliberați în loc să fie executați, el a răspuns: „Nu cred că au avut curajul să sape gropile”. (…) Oleg Baturin, un jurnalist ucrainean care a fost eliberat pe 20 martie după ce a fost ținut prizonier timp de 8 zile de armata rusă și supus la torturi similare a relatat la rândul său că: „Au vrut să mă zdrobească, să mă calce în picioare, să arate ce se va întâmpla cu fiecare jurnalist, că voi fi ucis”. (…) Presa ucraineană a scris sâmbătă și despre cazul jurnalistei Victoria Roșchina, care a fost dată dispărută și despre care se crede că ar fi fost răpită de FSB, serviciul de informații al Rusiei. (…) La toate aceste cazuri se adaugă cele ale jurnaliștilor asupra cărora s-a deschis focul și au fost răniți și, din păcate, chiar omorâți. Cu bună știință, cu sânge rece”.
Şi avem (degeaba avem) Protocolul Adiţional nr. 1 din 10 iunie 1977 la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale, şi alte acte cu care se şterge Putin la cur în aceste zile în Ucraina – stat pe care l-a atacat, încălcând toate tratatele şi convenţiile internaţionale pe care Rusia şi le-a asumat în ultimii 70 de ani.
Cu tupeu, cu nesmiţire, minţind evidenţa, călcând în picioare Adevărul şi desfăşurând atât pe mare, aer şi uscat, cât şi în mediul virtual o armată de orci şi trolli fără creier care bombardează şi distrug cu precădere ţinte civile, cât şi creiere slab dezvoltate, incapabile să treacă de utilitatea idioţeniei utilizatorilor lor.
Legea internaţională zice aşa: „orice stat are datoria, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, de a se abţine, în relaţiile sale internaţionale, de a recurge la amenintarea cu forţa sau la folosirea forţei, fie împotriva suveranităţii, integritătii teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat, fie în oricare alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite”…
Ce nu este clar în acest text pentru orcii şi trolli care fac propagandă putinistă? Care literă a acestui preambul al unei convenţii internaţionale nu a fost călcată în picioare de către Vladolf Putler când s-a repezit la Ucraina?
Iar dacă un bolnav mintal de putere, care ajunge să-şi târască Ţara în mocirla războiului şi în ruşine, consideră că nu mai „are datoria” „ de a se abţine” şi, totuşi, „recurge la amenintarea cu forţa sau la folosirea forţei” „împotriva suveranităţii, integritătii teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat”, măcar i se cere să aibă decenţa de a „proteja victimele conflictelor armate şi să completeze măsurile menite să întărească aplicarea lor”.
De reamintit şi faptul că (citez): „nici o dispoziţie a prezentului protocol sau a convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 nu poate fi interpretată ca legitimând sau autorizând vreun act de agresiune sau oricare altă folosire a forţei, incompatibilă cu Carta Naţiunilor Unite”.
Ce este greu de înţeles din CRIMA DE RĂZBOI generalizată făcută de orci la ordinul lui Putin în Ucraina? A fost o CRIMĂ de la primul bocanc de orc rus care a păşit pe teritoriul Ucrainei. Asta este legea, nu cea pe care o inventează din mers Putin şi transmite oricilor lui să o răspândească în teren, peste casele ucrainenilor, cu racheta, bomba, tancul şi trollilor peste minţile inutile cu argumentul tâmp din online.
Zice Legea: „prin termenii răniţi şi bolnavi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacităţi sau tulburări fizice sau mentale, au nevoie de îngrijiri medicale şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceşti termeni vizează, deopotrivă, lăuzele, nou-născuţii şi alte persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii şi femeile însărcinate, şi care se abţin de la orice act de ostilitate”.
Ori, de la începutul războiului aflăm de spitale distruse cu tiruri de rachete, de femei care au născut în subsoluri în bubuitul bombelor, de azil de bătrâni mitraliate şi cu supravieţuitorii luaţi ca ostatici, despre azilul de bolnavi psihic făcuţi scut uman de către oricile lui Kadîrov, despre oraşe debranşate de la curent, căldură, apă curentă şi hrană – locuri în care, cu predilecţie, primele victime sunt „răniţii, bolnavii, incapacitaţii de trulburări fizice sau mintale, lăuzele, nou născuţii”. Cum pot fi judecate ca fiind altceva decât crime de război aceste barbarii? Ce fel de specie de om sunt orcii lui Putin din teren şi trolii lui din online, ce fel de mame i-au putut hrăni la sân, i-au ţinut în braţe şi şi-au pus speranţa unui viitor cu ei?
Zice Legea (degeaba zice): „Unităţile sanitare vor fi, întotdeauna, respectate şi protejate şi nu vor face obiectul atacurilor”. Întotdeauna, fără excepţii şi derogări, fără bla-bla-uri, că „duşmanul şi-a mascat acolo trupele” şamd. Mai ales că aceeaşi lege prevede că: „În nici o imprejurare, unităţile sanitare nu trebuie să fie utilizate pentru a se încerca să se pună la adăpost, de atacuri, obiective militare. De fiecare data când aceasta va fi posibil, părţile la conflict vor veghea ca unităţile sanitare să fie situate în aşa fel încât atacurile împotriva obiectivelor militare să nu pună în pericol aceste unităţi sanitare”.
Deci nu bombardezi spitalul, apoi îţi găseşti scuze, fără să produci dovezi.
Zice Legea (degeaba zice): „Interzicerea represaliilor. Represaliile contra persoanelor şi bunurilor protejate de prezentul titlu sunt interzise”. De la vihecule civile, la populaţie civilă. Ori orcii lui Putin au trecut cu tancul peste maşini civile, au tras cu obuzul în acestea, au împuşcat protestatari paşnici în oraşele ocupate de ei. Deci, despre ce vorbim?
Ziceţi-mi ce anume au respectat până acum agresorii ruşi din Ucraina din aceaste convenţii de la Geneva? Cumva „regulile fundamentale ale războiului”?
Citez: „În orice conflict armat, dreptul părţilor la conflict de a alege metodele şi mijloacele de lupta nu este nelimitat. Este interzis să se întrebuinţeze arme, proiectile şi materiale, ca şi metode de luptă de natură să provoace suferinţe inutile. Este interzis să se utilizeze metode şi mijloace de lupta care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate aştepta că vor cauza pagube excesive, de durată şi grave mediului natural. (…) Este interzis să se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale părţilor adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, a favoriza, a proteja sau a împiedica operaţiunile militare. (…) Este interzis de a se ordona să nu existe supravieţuitori, de a ameninţa cu aceasta adversarul sau de a conduce ostilităţile în funcţie de aceasta decizie.” Şamd.
Toate acestea au fost încălcate, cu precădere este odios ultimatumul dat apărătorilor Mariupolului luni: “Facem apel la bandiţii odioşi, responsabili pentru sute de vieţi ale oamenilor nevinovaţi şi care acum se intitulează reprezentanţi ai autorităţilor oficiale locale ale acestui oraş unic Mariupol. Suntem conştienţi că în actuala situaţie puţine depind de voi, pentru că sunteţi sub controlul deplin al batalioanelor naţionaliste, însă sperăm foarte mult ca voi, inclusiv primarul oraşului, să aveţi cel puţin ceva uman rămas în voi, cel puţin compasiune pentru civilii care v-au acordat mandatul (…) Voi aveţi acum dreptul la o alegere istorică – dacă sunteţi cu poporul vostru sau cu bandiţii. În caz contrar, tribunalul militar care vă aşteaptă este doar un lucru mărunt pe care deja îl meritaţi din cauza atitudinii voastre josnice faţă de propriii cetăţeni, cât şi pentru crimele teribile şi provocările deja organizate de voi”.
Ruşii au avut şi tupeul să susţină că aproape 60.000 de cetăţeni din Mariupol sunt în Rusia, “în deplină siguranţă”. 60.000 de ostatici, că s-au deschis „coridoare umanitare” numai către teritoriul rusesc, în pofida voinţei celor care părăseau oraşul asediat.
„În ultima săptămână, câteva mii de locuitori din Mariupol au fost duşi pe teritoriul Rusiei. Ocupanţii au luat ilegal oameni din cartierul Livoberejni şi din adăpostul din clădirea clubului sportiv, unde se ascundeau peste o mie de oameni (majoritatea femei şi copii) de bombardamentele constante”, se arată într-un comunicat al Consiliului local din Mariupol.
Şi, aproape ca un ultim argument că avem de-a face cu nişte crime de război în Ucraina, invoc Articolul 54, unde scrie clar, fără drept de interpretare (citez): „Este interzisă înfometarea civililor ca metodă de război. Este interzis de a se ataca, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri indispensabile supravieţuirii populaţiei civile, cum ar fi proviziile alimentare şi zonele agricole în care acestea se produc, recoltele, vitele, instalaţiile şi rezervele de apă potabilă şi lucrările de irigaţii, în scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistenţă, populaţia civilă sau partea adversă, oricare ar fi motivaţia de la care se porneste, fie pentru a înfometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare alt motiv. (…) Aceste bunuri nu vor face obiectul represaliilor.”
Singurii care au dreptul de a-şi distruge holdele şi otrăvi fântânile, conform convenţiilor de la Geneva, sunt ce atacaţi, „pentru apărarea teritoriului său naţional împotriva invadării”.
Citiţi Legile şi convenţiile internaţionale care au ajuns hârtie de şters la cur pentru Putin, pentru a înţelege de ce acest individ s-a şters pe sine însuşi din partea bună a Istoriei (dacă o fi fost vreodată) şi de ce ruşii, câtă vreme persistă să-l servească pe acest mare bolnav de putere, se şterg pe ei înşişi din civilizaţie.
În Ucraina se comit crime de război. Nimic nu le justifică. Orcii din teren ai lui Putin şi trolii lui din online sunt la fel de vinovaţi – ar trebui să plătească pentru complicitate.