Demiterea ministrului Vlad Voiculescu(USR PLUS) de către premierul liberal Florin Cîţu cu acordul preşedintelui Iohannis, dar fără consultarea celor de la USR PLUS, la doar 4 luni de la formarea coaliţiei PNL-USR PLUS-UDMR, este prima criză serioasă apărută între cele două partide principale ale coaliţiei de guvernare.
Aşa cum era de aşteptat la poporul nostru latin, s-a scris, s-a vorbit, s-a comentat s-a analizat mult, cu patimă, în aceste zile, pe marginea acestui eveniment. Unii l-au desfiinţat pe Vlad Voiculescu şi gafele lui din scurtul său mandat, alţii l-au criticat dur pe Cîţu, el şi liberalii fiind acuzaţi că fac jocul mafiei din sănătate care suge de ani buni bugetul acestui domeniu şi care l-ar fi vrut dus din funcţie pe ministrul PLUS-ist. Poate că au dreptate şi unii şi alţii într-o oarecare măsură.
Cred că acum cel mai important pentru noi pentru marele public este să vedem care va fi de aici încolo evoluţia coaliţiei, intrăm sau nu într-o criză politică mai adâncă, cum vor ieşi cele două partide protagoniste din acest moment delicat?
PNL, în primul rând – pentru că şefii liberali au fost cei care i-au cerut insistent lui Cîţu să-l dea afară din Guvern pe Voiculescu – şi Cîţu, în al doilea rând, au vrut să arate, şi au reuşit întrucâtva, că ei sunt cocoşii în coaliţie, că ei îl au pe Iohannis de partea lor şi postul de premier şi că pot să “taie şi să spânzure” în Palatul Victoria. Într-adevăr, aşa cum spunea şi Emil Boc în aceste zile, pe la toate radiourile din Cluj(e de urmărit cum l-a susţinut pe Florin Cîţu şi ce va ieşi din această mezalianţă), remanierea unui ministru de către prim-ministrul Guvernului este un act constituţional, ok aşa e, doar că cei care au redactat această Constituţie în 1991 nu au avut înţelepciunea să detalieze prevederile respective la situaţia mai complicată în care la conducerea ţării se află un guvern de coaliţie format din mai multe partide. Eu i-aş întreba doar atât pe domnul Boc şi pe distinşii domni liberali, dar acoperire în cutumele politice şi în moralitate a avut domnul Cîţu, atunci când nu şi-a consultat partenerul USR PLUS în momentul în care i-a dat brânci pe scări unui ministru de-al său?
Să-i lăsăm pe liberali să-şi savureze victoria de etapă, am înţeles care e politica lor faţă de parteneri şi care se traduce cam aşa: noi avem ghioaga cea mai mare şi vă pălim în moalele capului, dacă mai rămâneţi sau nu în picioare, nu e problema noastră! Liberalii au şi ei un of, conform sondajelor, se confruntă cu o cădere de cîteva procente – 21% conform sondaj CURS aprilie 2021 şi chestiunea scorului lor electoral devine una îngrijorătoare, chiar dacă alegerile sunt încă departe.
Dar să vedem cum scoate cămaşa USR PLUS? Aici s-a văzut că sunt începători în politică şi mai ales la guvernare, au făcut o greşeală strategică, au plusat cu cererea de a pleca Cîţu din funcţia de premier, fără a avea vreo variantă legală de a o impune. În faţa refuzului liberalilor de a-l retrage pe Cîţu, USR PLUS pur şi simplu nu are ce face, decât o chestie de frondă, să se supere ca prostul pe sat şi să iasă de la guvernare, dar asta ar fi o megaprostie din mai multe motive şi nici ei nu o iau serios în seamă. Dacă să zicem, la absurd, că ar lua totuşi această decizie, atunci oamenii lui Barna şi Cioloş ar putea vota o moţiune de cenzură depusă de PSD, dar nici atunci nu e sigur că Guvernul Cîţu ar pica – poate chiar mulţi pesedişti s-ar da loviţi şi n-ar vota, iar USR PLUS s-ar compromite definitiv şi ar rămâne şi fără fructele guvernării, iar liberalii ar defila cu un guvern minoritar o vreme.
În aceste condiţii, chiar dacă se urăsc şi se detestă, PNL şi USR PLUS par să fie condamnate să rămână împreună cel puţin o vreme. E mult prea devreme pentru ieşiri de la guvernare şi mimarea venirii din opoziţie la viitoarele alegeri – aici PSD-ul a fost specialist în 2015, când a plecat din fruntea bucatelor şi a revenit pe cai mari în 2016 – asta se poate face de-abia undeva peste vreo doi ani şi jumătate.