Tudor Micu e un tânăr de 29 de ani, care și-a descoperit pasiunea pentru muzică din adolescență, când a văzut prima oară într-un club un DJ care mixa pe viniluri. Atunci, la 14 ani, foarte încântat de armonia sunetului, s-a decis că asta își dorește să facă și el în viață. A ajuns să mixeze în marile cluburi din București, și-a desăvârșit pasiunea în Ibiza, după care s-a hotărât să se stabilească la Cluj pentru că, fire deschisă și prietenoasă, rezonează cel mai bine cu oamenii din acest oraș, pe care îi consideră mai relaxați, mai de viață, mai bine-crescuți și mai dezghețați la minte decât locuitorii Capitalei.
DJ rezident la marile cluburi din București
La 14 ani, Tudor Micu se juca mixând acasă pe o combină cu casete duble, ulterior au apărut programele pe calculator care i-au facilitat „joaca” și, la 16 ani, a început să mixeze în cluburile din Piatra Neamț. Originar din Cluj, Tudor se mutase la 11 ani cu familia în Piatra Neamț, unde a rămas până la terminarea liceului, după care a plecat la București, pentru a urma Facultatea Româno-Americană, secția Turism. Ulterior a aflat că se poate da licența și în disc jockey, și-a făcut și prieteni la București în acest domeniu și a început să colaboreze cu clubul Twice, unde a rămas rezident, în urma unui concurs:
„Lucram cu băieții de la Hi-Q, mă filmau cei de la Atomic, cam un an și jumătate am rămas acolo rezident, am devenit destul de cunoscut. Apoi am început să primesc oferte de la alte cluburi, am acceptat să mixez în Maxx, Raymondʼs, Dumars, apoi au început să explodeze ofertele și am plecat în Silver Afterhours, unde era un alt nivel de muzică, underground, și atunci am început să devin pasionat de muzica electronică. În paralel, mai mergeam ca invitat și la alte cluburi studențești din Regie.”
După un an de mixat în Silver Afterhours, Tudor s-a decis să plece în Ibiza, pentru a-și desăvârși pasiunea de DJ:
„Voiam de mult să fac chestia asta, să ajung în vârf, și pur și simplu am plecat! Nu îmi ajungea ce era la București, așa că mi-am luat bagajul și m-am dus în Ibiza, unde aveam o cunoștință, un DJ din Amsterdam, și un pont la un club. Numai că s-a dovedit a nu fi pont, a picat toată faza, m-am trezit pe cont propriu și m-am angajat ajutor de barman, pentru că e scumpă stațiunea, aveam nevoie de bani. După 3 luni mi-am găsit un club pe plajă, lângă Bora Bora, și astfel am ajuns să îmi îndeplinesc visul și să pun muzică într-un club din Ibiza.”
În Ibiza, Tudor Micu a mixat 6 luni, după care s-a întors în Piatra Neamț, ca rezident în The Society, club care, într-o duminică, a luat foc și astfel i-au ars toate echipamentele și CD-urile; a trebuit să înceapă totul din nou, de la zero:
„A trebuit să îmi fac altă muzică și asta a presupus mult efort, pentru că în spatele unui DJ e foarte multă muncă acasă, trebuie să alegi piesele, să îți cumperi muzică de calitate; eu toată muzica pe care o am e cumpărată, așa că sunt și niște costuri.”
Viața de DJ presupune și disponibilitatea de a călători foarte mult; Tudor a mixat și în Vama Veche, în orașe din Moldova, mergea și în cluburile din Piatra Neamț și venea și în Obsession, la Cluj.
„La Cluj oamenii sunt relaxați, se distrează, nu sunt răutăcioși, sunt mai bine-crescuți, mai dezghețați la minte!”
După ce a mixat în București, în majoritatea cluburilor unde își dorea, Tudor Micu s-a decis să își reînceapă viața și cariera muzicală în Cluj, pentru oportunitățile pe care considera că i le oferă acest oraș și pentru oamenii mai calzi și mai cu bun-simț:
„La Cluj oamenii sunt mai relaxați, se distrează, nu sunt răutăcioși, sunt mai zâmbăreți, mai bine-crescuți, mai dezghețați la minte. La București m-am adaptat mai greu, e un oraș dificil de digerat, dar am avut acolo un prieten foarte bun, primul meu ucenic, Groovetique, care acum a ajuns producător de muzică în Top Beatport.”
La Cluj, Tudor a mixat mai întâi în Obsession, după care a urmat Bermudas și Ring. După o perioadă, a plecat în Piatra Neamț, unde a fost angajat manager de evenimente într-un pub unde organiza seri de stand-up comedy, de muzică rock, live rock, folk și teatru. După 6 luni a reînceput să activeze și ca DJ, să pună muzică în diferite localuri și să organizeze evenimente cu o astfel de tematică, renunțând treptat la muzica comercială, în favoarea celei underground, techno, minimal, deep house, funky.
Ulterior, Tudor a primit o ofertă pentru a fi rezident la un club în Cipru, o experiență neplăcută, la care a renunțat după numai o lună, pentru că i s-a cerut să pună muzică de la 7 seara până la 7 dimineața, fără nicio zi liberă, întregul sezon, aproape 6 luni de zile:
„După o ceartă cruntă cu patronul de acolo am decis să plec, în miez de noapte, spre aeroport; m-am întors în țară și m-am hotărât să mă stabilesc în Cluj, de această dată definitiv.”
În Cluj, DJ-ul a încercat să revină din nou la muzica comercială, foarte populară printre studenți, și a primit oferte de la mai multe localuri, precum Euphoria, Zaza sau Revolution. După ce a mixat, pentru o scurtă perioadă, în aceste locații, Tudor s-a decis să renunțe la rezidențiat și să înceapă o serie de evenimente cu alți DJ, cum ar fi Mathei, rezidentul din Midi.
”Donʼt let the bedbugs bite”
Seria evenimentelor, cărora acum Tudor Micu li se dedică, se numește ”Donʼt let the bedbugs bite”, evenimente de muzică electronică, cu un stil aparte:
”Pe Mathei l-am ales pentru că, la fel ca mine, are un anumit stil de a comunica cu publicul; muzica noastră transmite ceva, nu e zgomot. Eu interacționez cu oamenii, dansez când pun muzică și, în funcție de cum îi simt, îmi dau seama cum să continui, cu ce piesă. Programul nu mi-l fac niciodată acasă, tot timpul mixez în funcție de cum mă simt, de atmosferă, de cum se simte lumea.
În 2016 o să urmeze un party la Bușteni, și altele, după care o să facem o ședință cu Mathei și o să decidem restul evenimentelor «Donʼt let the bedbugs bite», vrem să devină cât mai populare, să ne umplem agenda.”
Pe lângă ocupația de DJ, Tudor Micu are și un job „normal”, în industria hotelieră, dar timpul liber și-l dedică muzicii, pe care o ascultă cam 4 ore pe zi, o sortează, o modifică, pentru a deveni tot mai bun:
„Cred că ascultând în continuu îmi dau seama unde greșesc și vreau să mă perfecționez în permanență. Îmi fac un plan cum trebuie să sune muzica mea, apoi fac un set din câteva selecții, după care las criticii mei, prietenii, care nu mă dezamăgesc niciodată, să își spună părerea, care pentru mine contează foarte mult.”
Tudor e un perfecționist care lucrează foarte mult pentru ca muzica sa să sune „perfect” și fără greșeală. E un tânăr sociabil, tot timpul în mijlocul prietenilor, mereu cu zâmbetul pe buze și întotdeauna în priză:
„Trebuie să am mereu activitate, tot timpul trebuie să fac câte ceva. Dacă nu lucrez la muzică, lucrez pentru serviciu, dacă nu, ies cu prietenii, sau iarna mă dau cu placa sau mă duc la patinoar. Fac foarte multe lucruri într-o zi, umblu peste tot, mă duc la un prieten la studio, unde încercăm să creăm ceva, după care mă întâlnesc cu alți prieteni ca să gândim un eveniment, ne împărtășim ideile, după care ieșim în oraș și ne distrăm. Eu m-am ocupat și de producție, mai produc ocazional. În București mergeam la studioul lui Liviu Vârciu și așa îmi petreceam nopțile libere; când nu puneam muzică, mergeam în studio și m-am obișnuit cu viața asta, în care să am mereu activitate!”, încheie, cu zâmbetul pe buze și cu sufletul deschis, Tudor Micu.
Foto: Tudor Micu Facebook; Video: Alexandra Koszeghi, YouTube