In Romania inceputului de secol XXI se inregistreaza 70 de noi bolnavi si 7 decese in fiecare zi din cauza tuberculozei. Tratamentul bolii este lung si cere multa rabdare. Oricine se poate imbolnavi de tuberculoza!
Bacilul Koch
Tuberculoza este o boala contagioasa si este produsa de un microb numit bacilul Koch. Acesta convietuieste cu omul pentru ca iubeste oxigenul si produce cel mai frecvent tuberculoza pulmonara. In plamani, bacilii isi gasesc cele mai prielnice conditii de viata si aici se inmultesc cel mai usor, ajungand la colonii de milioane de bacterii. Dar bacilul Koch poate imbolnavi si alte organe cum ar fi rinichii, creierul, oasele, articulatiile si chiar ochii. El poate ajunge in aceste organe tot din plamani, pe calea sangelui.
Infectia cu bacilul tuberculozei se manifesta activ (persoana respectiva sufera de tuberculoza) sau poate fi sub forma latenta, care nu se manifesta clinic. Intotdeuna, sursa de bacili este un om bolnav de tuberculoza pulmonara care, atunci cand tuseste, imprastie in atmosfera mici picaturi de saliva si sputa incarcate cu bacilli proveniti din plamanii sai.
Daca rezistenta organismului este redusa – persoana sufera de o alta boala, este alcoolica, fumeaza sau suprasolicitata – si inhaleaza o cantitate mare de bacili, ea se va infecta si va manifesta boala imediat. Daca rezistenta organismului este buna, persoana nu se imbolnaveste, poarta bacilul fara semne de boala (infectie latenta). In acest caz, boala poate aparea imediat ce, din diverse motive, rezistenta organismului scade, chiar dupa luni sau ani.
Transmiterea bolii
Fiind multi bolnavi de tuberculoza, cresc si riscurile ca multi dintre noi sa fie purtatori ai unor bacilli Koch care “dorm iepureste”, deci suntem candidati la a ne imbolnavi de tuberculoza daca rezistenta imunitara a organismului scade. Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoza pulmonara care nu stie ca este infectat, nu stie ca este bolnav. Sau daca stie si are semne, nu se duce la doctor sa se trateze.
Fiecare dintre persoanele care are tuberculoza activa poate transmite boala mai departe catre alte 10-15 persoane cu care vine in contact; la cei pasivi, dar sanatosi, microbul ajuns in plamanii lor nu moare, ci “dormiteaza”, asteptand conditii prielnice sa se “reactiveze” sau sa se trezeasca in conditiile unei alimentatii deficitare prelungite, de oboseala excesiva, de alcoolism, de manifestare a unor boli cronice, cum este diabetul.
Semne
Boala apare treptat, pe nesimtite, putand trece saptamani si luni pana persoana infectata sa-si dea seama de simtomele ei trecatoare sau persistente: scaderea poftei de mancare, scaderea in greutate, cresterea temperaturii la 37,4-37,6, tuse (la inceput seaca, apoi cu expectoratie). Uneori, apar hemoptizii, adica expectoratii cu sange. Alteori, boala se manifesta acut, cu febra mare, junghi, tuse care nu trec la tratamentele obisnuite pentru raceala. Bolnavii se pot simti rau, nu au putere, au greutati in respiratie. Tusea indelungata (de peste trei saptamani) si expectoratia cu sange poate semnala boala, si in aceste cazuri, persoana in cauza ar trebui sa se prezinte cat mai repede la medic.
Investigatii si tratament
Tuberculoza nu se vindeca singura! Nu doare, dar ucide! Inainte de descoperirea antibioticelor antituberculoase, se murea din aceste boli. Bacilii se inmultesc, duc la formarea de cavitati in plamani (caverne), unde microbii traiesc cel mai bine si de unde se elimina cel mai usor prin expectoratie. Cu timpul cavitatile cresc si se inmultesc pana distrug portiuni mari din plamani.
Unui bolnav suspect de tuberculoza i se fac cateva investigatii: se analizeaza sputa, se face radiografie pulmonara, se fac analize de sange. Analiza sputei este cea mai importanta pentru stabilirea diagnosticului de tuberculoza. Daca se gasesc bacili Koch in sputa, diagnosticul de tuberculoza este sigur si bolnavul trebuie internat in spital.
Tuberculoza, tratata corect de la inceput si pe toata durata necesara se vindeca fara urme la majoritatea bolnavilor. Exista scheme de tratament indelung verificate si care sunt foarte eficiente. Tratamentul dureaza 6 luni.
Prima faza de “atac” este cand bolnavul primeste zilnic (cu pauza duminica) patru antibiotice: Hidrazida, Rifampicina (Sinerdol), Pirazinamida si Streptomicina sau Etambutol. Dozele se calculeaza in functie de greutate. Aceasta etapa dureaza doua luni, rareori trei luni. Bolnavul trebuie sa stea in spital.
Dupa cele doua luni, se repeta analiza sputei: daca este negativa (nu se gasesc bacilli in sputa), inseamna ca tratamentul a fost eficace, bolnavul poate fi externat si se poate trece la a doua faza, cea de continuare. Faza dureaza in general patru luni, rareori mai mult. Tratamentul se ia numai de trei ori pe saptamana si numai cu doua feluri de medicamente: Hidrazida si Rifampicina. In aceasta etapa, bolnavul poate sta acasa, prezentandu-se in zilele de tratament la spital.
Exista unii bolnavi, care din diferite motive, sa nu parcurga tratamentul corect; acesti bolnavi nu se pot vindeca, ei devenind cronici. In aceste cazuri, medicul pneumoftiziolog decide reluarea tratamentului, care poate dura pana la un an.
Prevenire
Pentru a reduce riscul de infectie in preajma unui bolnav de tuberculoza, trebuie sa nu uitam ca bacilii se transmit prin aer si ca masura cea mai eficace este aerisirea buna a camerelor unde se gasesc bolnavii si curatenia lor de praf. Soarele si radiatiile ultraviolete ataca si distrug, de asemenea, bacilii.
Tuberculoza nu se transmite prin mancare, prin vase sau tacamuri, nu se transmite prin sarut sau relatii sexuale. Se transmite prin aer si de aceea raspandirea sa este atat de greu de stapanit. Cei mai sensibili sunt copiii si persoanele cu imunitate scazuta.
Exista prejudecata ca un om, odata bolnav de tuberculoza, ramane vesnic bolnav de acesta boala. Conceptia este total gresita: un bolnav de tuberculoza care s-a vindecat este un om sanatos, apt de munca si de a avea o viata normala.
