Ziar de Cluj implineste astazi trei ani. Trei ani in care ne-am straduit sa aducem cititorilor cele mai relevante anchete, cele mai emotionante povesti, cele mai colorate reportaje. Trei ani in care am invatat alaturi de voi ca faptele bune conteaza, ca oamenii faini pot schimba lumea, ca e important sa ne pese de orasul nostru. Va multumim pentru aprecieri, pentru critici si mai ales pentru implicare in povestile in care nu credea nimeni. Va multumim ca ne-ati fost alaturi.
Astazi sarbatorim si recitim cele mai faine articole ale echipei Ziar de Cluj din ultimul an:
Cum au fost „dezmormantati” 90 de soldati maghiari aruncati intr-o groapa comuna din Cluj-Napoca
Femururi insirate cu sutele, coaste rupte, mandibule sfaramate si cranii strapunse de gloante se usuca la soare, intinse pe doua fasii de nailon alb. De departe, par niste crengi uitate de la curatenia de primavara a copacilor din Cimitirul Evreiesc din apropiere. Bucati de om sunt sortate si impachetate la cativa pasi de forfota de pe Calea Turzii. De dupa gard, nimeni n-ar banui ca in curte se simte inca mirosul unei morti violente, asa cum, timp de 70 de ani, nimeni nu a stiut ca, dositi la firul ierbii inalte de langa o benzinarie, stau ingropati oameni. In mijlocul unui teren ce parea a fi al nimanui, sub radacini de trestie, in umezeala mlastinii, au zacut anonimi, timp de decenii, zeci de morti. Au fost ingropati in graba, in morminte comune, unii dintre ei doar in cearsafuri. Nu i-a plans nimeni, din contra, au fost dezbracati de tot ce aveau de valoare si azvarliti unii peste altii, intr-un mormant de unde astazi, in iulie 2015, i-am scos eroi. Eroi pe care nu i-am comemorat niciodata, care n-au auzit discursuri si n-au primit coroane. Soldati pentru care nu s-a aprins nicio lumanare de cand au fost ingropati in pamant si in uitare. Astazi, ramasitele lor incap intr-o cutie cat un sicriu de copil. Atat ramane dintr-un erou.
Doctorul de suflete de la Oncologie
In 2011, Institutul de Oncologie „Ion Chiricuta” din Cluj-Napoca, unde sunt tratati mii de bolnavi de cancer veniti din intreaga tara, a decis sa infiinteze primul post de oncopsiholog. O provocare la care a raspuns o tanara, Florina Pop, specializata in Psihologie clinica si terapie cognitiv-comportamentala. La cei 26 de ani pe care-i avea pe atunci, Florina si-a luat un angajament: sa ajute cat mai multi oameni si cat de bine poate ea. Acum, este doctorul de suflete pentru 700 de bolnavi pe an. O statistica ce ascunde tot atatea drame.
Unul dintre elevii Liceului Gheorghe Sincai, Alex Hosu, a publicat pe blogul personal, in 21 ianuarie 2015, un articol intitulat “Auschwitz-ul Scolar”. Elevul vorbeste despre mai multi profesori ai “prestigiosului” liceu, vorbeste despre frustrarea lui de elev, care petrece 6-7 ore pe zi intr-un Auschwitz Scolar! “Avem dreptul de a face misto de defectele profilor printr-o revista? Da. Putem face asta? Depinde in intregime de directiune. Si ce directiune din minunata Romanica va accepta sa facem misto de profii din scoala? Corect, niciuna. Trebuie sa ai directori foarte deschisi la minte ca sa isi accepte defectele, iar asta e o problema care ma afecteaza pe mine si pe alti elevi”, sunt cateva dinte intrebarie pe care le ridica elevul. Textul a fost publicat inainte de izbucirea scandalului de la “Sincai”. Alex Hosu admite, in postarea sa, ca a creat grupul Sincai Memes, pe un site neutru, „in care facem misto de defectele profilor si astfel trecem peste acele defecte ale profilor de care ne place oricum”.
Tablourile din piele ale lui Ninu. Cum a ajuns un tanar clujean sa creeze opere de arta inedite
Au trecut mai bine de zece ani de cand Szekernyes Marton, simpaticul artist pe care il stia tot Clujul si nu numai, datorita tablourilor inedite din piele pe care le realiza, a trecut pragul atelierului sau de pe strada Avram Iancu pentru ultima data. Chiar daca fizic nu mai e acolo, toti porii atelierului incremenit in timp emana prezenta lui: e acolo in palaria nemiscata de pe coltul usii, in tablourile care au impodobit Clujana in anii de glorie, in creioanele de pe birou, in mirosul de piele si vopsea impregnat in pereti, in portretele oamenilor celebri si mai ales in nepotul sau, Szekernyes Peter Martin, cel care ii duce mostenirea mai departe. A crescut in atelierul bunicului, i-a urmarit fiecare miscare, a furat fiecare secret, insa a luat in serios indemnul bunicului de a continua mestesugul de a transforma o banala bucata de piele in arta, abia dupa ce bunicul nu a mai fost acolo sa-i ghideze pasii.
Cand trec trenurile, nu se aude nimic, nici cum dau altii cu pumnul, nici cum urli de durere
Aici mi-i casa. De mult. De vreo doua luni. Pe strada stau de 23 de ani. N-am plecat mai departe de judetul Cluj niciodata. Sunt dintr-o comuna din judet; am fost. Nu mai stiu cum sa zic acum. De 23 de ani sunt sub cerul liber si al nimanui. Ma mai ajuta oamenii care trec pe aici, imi mai dau cate un pic de mancare, cate o tigara, cate o vorba buna.
Prima zi in inchisoare. Trei povesti de la Penitenciarul Gherla
O tanara ca o petala de cires japonez care face “educare” cu femei incarcerate. Le da sa citeasca din Eminescu si Creanga si isi teme copiii de soarta lor. Un preot care stie tot ce e in sufletul celor de la Penitenciarul Gherla. O data a vrut sa fuga cat vedea cu ochii, dar povata regretatului Mitropolit Bartolomeu l-a intors pe calea cea buna. O femeie frumoasa, fosta directoare de multinationala inchisa pentru mai bine de trei ani a descoperit acolo iubirea si recunostinta fara de oameni. O mana de oameni din cele mai diferite menii au stat fata in fata intr-o biblioteca, si-au deschis sufletele si au ascultat.
Marius Moga si Silviu Aldea, arhitectii care construiesc, an de an, “orasul electric” de la Bontida
Fara ei, Electric Castle ar fi mai gri, mai intunecat, mai fad. Nu ar fi avut labirintul de fum si nici aleile albe si cochete, care se pierd in stufarisul verde de langa lac. Electric Castle nu este doar un festival de muzica, ci un adevarat oras electric in care, timp de patru zile si patru nopti, contemporanul se imbina perfect cu istoria batranului castel al lui Banffy si il coloreaza in mii de lumini. Silviu Aldea si Marius Moga sunt “creierele” din spatele arhitecturii festivalului de la Bontida. Daca artistii electrizeaza publicul prin muzica, ei stiu sa potenteze castelul prin vizual, construind un adevarat spectacol de instalatii, lucru care deosebeste Electric Castle de orice alt festival de muzica din Romania.
Din toamna anului trecut cei 22 de copii cu dizabilitati neuromotorii si asociate de la Gradinita Speciala Malteza au un nou prieten. Catelul Bes de la Asociatia Dog Assist ii viziteaza in fiecare marti, iar alaturi de el exercitiile sunt mai usoare. Pentru copiii de aici un singur pas, o saritura pe trambulina sau o scara de pe tobogan reprezinta un efort deosebit de mare, dar blana moale a lui Bes ii face sa uite asta si sa faca tot sirul de activitati razand cu gura pana la urechi. Mai mult, cainele terapeut este atat de iubit, incat are si un cantecel special compus pentru el – Catelusul negru Bes.
Cum asteapta sarmanii Clujului painea lui Padre Pio de toata duminica
O mana de oameni, cateva ore, zeci de paini, conserve, haine si jucarii, zambete, multumiri, jena, speranta. Asa a aratat actiunea Padre Pio in cea de-a cincea duminica a campaniei. La finalul zilei conteaza doar ca oamenii intalniti nu au rabdat foame astazi si au simtit inca o data ca sunt importanti, ca ii pasa cuiva de soarta lor.
Octavia si Lucian, doi tineri absolventi de Arhitectura din Cluj-Napoca, au creat, anul trecut, brandul “Sezi” dintr-o joaca. Doua scaune din lemn masiv, de cires, simbolul femeii si al barbatului, aveau sa fie cadoul de nunta perfect pentru miri, prieteni dragi. Obiectele au avut un succes atat de mare incat acum “Sezi” inseamna zeci de piese de mobilier din lemn, realizate manual si inspirate din motive populare romanesti.
Initiativa unui elev pasionat de fotografie – primul Club Foto din oras
Liceul Teoretic Nicolae Balcescu are un Club Foto infiintat de elevi si pentru elevi. Cum cobori la subsolul cladirii, in sala 77, un grup de noua tineri s-au adunat pentru o pasiune comuna: fotografia. Ieri a avut loc prima intalnire a elevilor de la Balcescu, in cadrul careia ei au comentat fotografii personale, s-au prezentat unul altuia prin munca lor si au invatat noi tehnici. Aceasta frumoasa initiativa i se datoreaza lui Dan Stegaroiu, elev in clasa a zecea in cadrul aceluiasi liceu. El a descoperit potentialul unei fotografii in urma cu patru ani. De atunci, si-a asumat cu maturitate aceasta pasiune, alimentata si de un permanent studiu.
Pentru un iubitor de carte, nimic nu e mai trist decat sa vada ca in jurul sau lumea nu mai are acest interes. Doamna Estera Magyari, o batranica cu sufletul si gandul mereu indreptat spre lectura, se teme ca libraria ei s-ar putea sa se inchida. Pentru ca lumea nu mai citeste, spune ea. Lumea nu mai cauta carte. De la patru incaperi, cat cuprindea odata, libraria Phoenix a ajuns la una singura. O camaruta in curtea cu numarul 22 de pe Bulevardul Eroilor, o curte in care putini intra si au ocazia sa le cunoasca pe cele doua surori care si-au deschis mica afacere din prea multa iubire pentru carti.
Clujul are statui splendide pitite in locuri putin vizibile, multe acoperite de mucegai, dar are si orori arhitecturale imbinate stangaci plasate falnic in centrul orasului si mai are o puzderie de busturi ale unor oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care iti ies in cale la fiecare colt. Nu are decat extrem de putine monumente de for public create de artisti contemporani, nu are statui prietenoase cum au alte capitale europene si, mai grav, nu pare sa existe o viziune unitara care sa gestioneze aceasta zona. Statuile Clujului spun o poveste care la ora actuala nu este nici frumoasa, nici actuala, au atras atentia cateva personalitati ale orasului, iar lipsa de estetica urbana s-a manifestat la toti edilii municipiului din ultimele decenii.
Criticul de arta Mihai Tropa: „Clujul nu are voie sa se anonimizeze!”
In ciuda veleitatilor occidentale, la Cluj exista in continuare o tensiune surda si o tendinta de a lasa orasul sa zaca in uitare, fara sa i se promoveze unicitatea si frumusetea, atrage atentia criticul de arta Mihai Tropa. Stabilit in Germania, insa clujean la origine, acesta este cel care a adus sistemul de educatie Waldorf in Romania si unul dintre cei mai populari dascali de la UBB. Elegant si erudit, el si-a marturisit pentru Ziar de Cluj crezul si amintirile, sperantele si eforturile pe care le face pentru orasul natal. Mai presus de toate, se teme de aninomizarea in care Clujul se scufunda pe zi ce trece.
Nepotul lui Louis Armstrong, la Cluj: „Il iubesc pe Vladimir Putin, e presedintele meu preferat!”
Aflat pentru prima data la Cluj, unde a luat parte la nunta unui vechi prieten, Charlie Armstrong, artist de jazz si soul, dar si om de afaceri, a vorbit pentru Ziar de Cluj despre muzica, despre Romania si dorinta lui de a canta aici. Descendentul lui Louis Armstrong locuieste de cativa ani la Moscova, are o mare admiratie pentru rusi si este unul dintre cei mai infocati fani ai presedintelui Vladimir Putin.
Jessica si Mathieu, canadienii care vor sa arate lumii intregi cum se traieste in Tara Motilor
Doi tineri din Montreal filmeaza de cateva luni viata simpla a motilor. Traiesc alaturi de ei, amesteca in mamaliga, stau la aceeasi masa si strabat muntii cot la cot cu localnicii din sate izolate minunandu-se de frumusetea oamenilor si a locurilor. Au trecut si pe la TIFF, au fost uimiti de ineditul Depozitului de Filme si acum viziteaza Salina Turda. Jessica Cote a povestit pentru Ziar de Cluj cum au fost prinsi in aceasta vraja si ce planuri au cu documentarul care va rezulta din calatoria lor fabuloasa.
Stela Enache: „Mi-ar fi placut sa fiu zece ani studenta la Cluj, nu cinci!”
Nu este generatie care sa nu treaca pragul scolii pe piesa “Ani de liceu”, nu este roman care sa nu aiba nostalgii cand o asculta. Stela Enache, artista care a lansat aceasta melodie-simbol a facut senzatie la Discoteca de la TIFF marurisind ca si-a petrecut anii de facultate la Cluj. Cantareata a dezvaluit pentru Ziar de Cluj cum si-a serbat majoratul la Conti, cum era Clujul in anii 70 si, cum s-a confruntat cu Securitatea, si, mai ales, cum a incantat sute de studenti de pe scena Casei de Cultura a Studentilor (CCS). Erau alte vremuri, alta eleganta si alt gust pentru muzica, insa piesele ei sunt aplaudate si acum.
Exista oameni pentru care cea mai mare bucurie este sa ii poata ajuta pe altii. Cu fapte, nu cu vorbe. Clujeanca Lidia Dan e una dintre acestia. O doamna care parca vine din alte vremuri, profesoara, artista, scriitoare si, in acelasi timp, mama buna pentru femeile care au ajuns in detentie. De 25 de ani strabate tara de la un penitenciar la altul, ducand cu ea zeci de kilograme de bunatati, de carti si multa dragoste in inima. Le asculta, le ocroteste si le transmite cuvantul Domnului, dar nu se opreste aici: le trimite bani, le viziteaza la spital si chiar le primeste in casa ei pe cele care ajung in libertate si nu au nici un adapost.
Visul oricarui tanar student este de a lucra pentru o companie de renume mondial. Visul clujeanului de doar 20 de ani, Alessandro Alghisi, s-a indeplinit in aceasta luna. Student in anul doi la sectia informatica de la UBB, Alessandro a fost acceptat sa faca parte, in cadrul unui internship, din compania Google. El va petrece cele mai grele trei luni de iarna in Canada, unde isi va dezvolta un proiect personal menit sa aduca unele imbunatatiri in functionarea Google Chrome.
Clujul vazut din tren. La pas prin Orasul Comoara pe calea ferata
Daca mergi la pas pe calea ferata ce traverseaza muncipiul Cluj-Napoca ai parte de o alta perspectiva asupra orasului. Toata lumea este obisnuita cu imagini ale Clujului, de pe Feleac sau de pe Dealul Cetatuii, insa, din perspectiva calatorului cu trenul orasul este cu totul altul. De la tigani care isi gatesc micul dejun sub podul de langa depoul CFR pana la Baile Someseni, fosta perla balneara a Europei, Ziar de Cluj va prezinta o serie de imagini pe care le puteti intalni daca sunteti pasager in tren si treceti prin Cluj-Napoca.
Peste 300 de romi au marsaluit azi mai bine de 10 kilometri din Pata Rat pana pe strada Coastei din cartierul Marasti. O parte dintre acestia fac parte din comunitatea evacuata de catre Primaria Cluj-Napoca in urma cu patru ani si sapte luni pentru ca ocupau abuziv domeniul public de pe strada Coastei. La protestul romilor s-au alaturat mai multi voluntari si activisti ai ONG-urilor din mai multe tari europene. Protestatarii au cerut unitate si au scandat “Cluj-Napoca nu uita Pata Rat e fata ta”.