În România s-a scandat pe străzi: “moarte intelectualilor”. După ani și ani, copiii sau nepoții celor care i-au aplaudat pe minerii veniţi “să apere” “valorile revoluţionare” sunt cei care demonstrează că singurul mod de a fi admis în societatea românească este furtul: mita, copiuța, lanțul slăbiciunilor şamd.
Azi am să vă demonstrez că trăiţi în nepăsare. Dincolo de maţ şi umplerea lui zilnică, dincolo de grohăitul fericit dintre aşternuturi, nu există viitor. Copiii sunt viitorul – dar pe aceştia i-aţi abandonat în ghearele Abramburicii şi a altora ca ea. Cine i-a învăţat pe copiii o perspectivă completă asupra vieţii? Cine i-a învăţat ce este responsabilitatea, ce este empatia socială? Ce sunt acelea virtuţi civice? Lungul şir de demnitari de rang înalt defilând cu CV-ul şi diploma falsificată, cu doctorate plagiate şi cu cătuşe la mâini de prea cinstiţi ce au fost? Lungul şir de miniştri şi prim-miniştri analfabeţi, mult prea bogaţi în sărăcie mintală? Veoricile, grapinele, birchalele? ProTembeliziunile care vă încep dimineţile cu toţi lumpenii capitalismului de cumetrie ca exemple de succes? Vorba unui copil care n-a mai apucat să-și ia BAC-ul, au făcut tot ceea ce a fost posibil ca „sfârşitul învăţământului românesc” să fie „precum al lui Ştefan cel Mare – un soare strălucitor care apune de la o rană la picior”.
Că tot suntem în plin examen de “capacitate”, haideţi să luăm la purecat cifrele ultimilor ani. Oricâte degete am pune la bătaie, ne dă că în jur de 53.000 de elevi din cei existenţi în clasa a XII-a şi a XIII-a seral nu prea s-au prezentat la acest examen. Motiv pentru care “sinistrul” Educației i-a șters din statistica sa personală – odată cu toți banii pe care statul i-a cheltuit pentru şcolarizarea lor, iar familiile lor cu păpica cu care i-a ținut 4, 5 ani în viață. Așa că dacă ne apucăm să calculăm onest (iaca un cuvânt pe cale de dispariție) care este gradul de promovabilitatea la “capacitate”, raportat la numărul total de elevi, ne dă “decât” 53%, nu 66% cât s-a raportat. Fraudele nu le mai luăm în calcul – cum ziceam, norma este furtul. Să-i mulțumim Abramburicăi Andronescu că i-a obligat pe toți copiii din România să fie elevi de liceu și numai de liceu, fără nici o altă opțiune. Numai așa, în ultimii 10 ani, ne-am ales cu 763.000 de elevi care s-au perindat pe băncile liceelor doar pentru a nu mai finaliza – adică degeaba. Ca în fiecare an, avem licee cu promovabilitate zero.
Dar diploma obținută cu “cunoștințe” la ce e bună? – ni se strigă din băncuţele unde trudesc la “capacitatea” din acest an şcolarii. Uitați-vă ce “valori” promovează tembeliziunile! Uitați-vă ce de grapine, veorici, dolănești, irineloghini, gigibeacali șamd, aţi promovat cu votul vostru, în Parlamentul României!
Suntem țara în care nu au valoare cunoștințele dobândite în liceu. Poate cineva să schimbe utilitatea cunoștințelor dobândite în anii școlarizării și să le lege de diplomă, în aşa fel încât un copil să aibă parte de o hârtie care să-i certifice corect meritele? Și hârtia să-i obţină o slujbă concretă, una care să existe în nomenclatorul de meserii? Nu cred. Și-atunci, de ce mai merg copiii la școală? Ca să-și umple timpul și să fie supravegheați în timp ce părinții lor robotesc pe plantația cu taxe a statului. Doar să se raporteaze că s-a mai scos o generație de analfabeți de dus la muls pe plantație. De aceea se zbat abramburicile să fie adusă la locul ei grila de examinare, iar subiectele să fie atât de ușoare încât să poată fi rezolvate de majoritatea covârșitoare a copiilor semi-analfabeți. Iar dacă 1 + 1 nu le dă 2, măcar să fie lăsați să copieze, sau să li se dicteze rezolvarea. Țara are nevoie de cât mai multă “minte” cu “diplomă” – ca părinții să mai dea niște bani să-și țină loazele și-n facultăți, să trăiască și domnii universitari din ceva!
PS: Că tot a trecut proba de Limba română, aş vrea şi eu ca actual clasă politică românească să-mi facă o analiză pe acest text:
Un Politician român îndrăgind furăciunea
prin capitalism de cumetrie trecea.
Croindu-şi prea simplu printre legi cărarea,
fura ca în codru și din gură zicea:
– Veniţi să privatizăm oneros
uzine și fabrici și-ogorul mănos,
ce zilnic ne-aduce în conturi ascunse
bănuți nemunciţi și vile făloase…
– Stăpâne, ziceau servitorii din goarne:
ce bine te miști, ce bine le zici!
De ce-am lua noi plugul de coarne,
când putem fura și fabrici mai mici?
Și Politicianul trecea, zâmbitor, înainte,
privea după slugi, selecta scursori,
să aibă în dosu-i o limbă fierbinte
şi-alături hiena ce râde, porcin, din ochișori.
Dar vai! după ani, când din plin totu-i mergea,
cum sta pe la slugi pentru un tușeu rectal,
veni procurorul cel rău, şi cu legea
îl trase sălbatic prin Codul Penal.
– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind ascensiunea tupeului meu?
Ce robă neagră stă la prezidiu și-mi frânge
și ce cătușă vor să pună la brațul meu?…
– Stăpâne, e Doamna cea oarbă,
chiar ea te-a cuprins cu Codul Penal.
Ascultă cum latră slugile s-o dreagă.
Dar Politicianul răspunse-ntorcându-se: – un tuşeu rectal!
Şi, gata! Acesta este viitorul…