De mai multi ani se stie ca maladia Parkinson, boala neurodegenerativa, care provoaca rigiditate musculara si tremuraturi in stare de repaus, nu afecteaza strict creierul, ci toate sistemele nervoase periferice. In boala Parkinson semnele afectiunii apar din cauza cantitatii reduse de dopamina in nucleii de la baza creierului („nucleii bazali”). Neuronii, cei care produc dopamina, sunt situati intr-o zona din trunchiul cerebral, numita „substanta neagra”.
Anual zece oameni din 100000 sunt diagnosticati cu aceasta afectiune. Boala Parkinson este a doua afectiune neurologica dupa Alzheimer, apare din cauza degradarii mai rapide a neuronilor si afecteaza in special persoane cu varste de peste 65 de ani. Varsta la care este depistata maladia a scazut la 40-50 de ani, atentioneaza specialistii. In ceea ce priveste prevalenta bolii pe sexe, aceasta este de 1,5 barbati la o femeie. Potrivit statisticilor, in tara noastra sunt aproximativ 70.000 de pacienti cu boala Parkinson. Anual, pe planeta, 300.000 de persoane sunt diagnosticate cu aceasta boala.
Cauze si manifestari
Parkinson apare ca urmare a distrugerii lente si progresive a neuronilor creierului din zonele implicate in controlul mainilor si este provocata de scaderea cantitatii de dopamina din creier. Substanta este unul dintre principalii neurotransmitatori si e implicata in controlul mobilitatii si al miscarilor musculare.
De regula, simptomele bolii apar in jurul varstei de 55 de ani, dar exista si forme de Parkinson juvenil. Debutul real al bolii este cu 8-10 ani inaintea semnelor clinice precum pierderea progresiva a mirosului, tulburari de somn sau de tranzit intestinal.
Manifestarile maladiei Parkinson constau in tremuratul lent si frecvent al extremitatilor, care afecteaza progresiv ambele parti ale corpului. In 70 % din cazuri, este primul simptom care anunta instalarea bolii. La debut, tulburarile motorii apar unilateral, mai intai la o mana, pentru ca in decurs de cativa ani sa devina bilaterale.
Un alt semn al aparitiei bolii este rigiditatea musculara a bratelor, a picioarelor si a spatelui. De asemenea, apare si achinezia, adica imposibilitatea de a executa miscari, fara sa fie vorba despre paralizie.
Semnele care duc la un diagnostic de Parkinson sunt lentoarea progresiva in miscari, tulburari de mers si echilibru, tremurul in repaus al mainilor si picioarelor. Mai pot aparea tulburari in reglarea tensiunii arteriale, tulburari urinare, depresive sau de dinamica sexuala. 30% din Bolnavii Parkinson fac o dementa asociata bolii.
Pentru persoanele in varsta care au suferit accidente vasculare, maladia Parkinson este un factor de risc important pentru aparitia handicapului locomotor.
Diagnosticarea prin biopsie a colonului
Anomaliile observate la nivelul creierului pacientului cu Parkinson sunt similare cu cele ale neuronilor digestivi. Daca aceste informatii se confirma, specialistii spun ca o simpla biopsie a colonului ar putea permite evaluarea severitatii maladiei Parkinson.
Ipoteza porneste de la o idee surprinzatoare: tubul digestiv este o fereastra deschisa spre creier. Stomacul nostru este dotat cu propriul sistem de nervi. Adica, asa cum spun unii, stomacul este intr-un fel un al doilea creier. Poate nu intamplator, auzim in mod curent despre „nervi la stomac”. Aprofundand aceste informatii, cercetatorii au incercat sa afle daca este posibila diagnosticarea maladiei Parkinson cu ajutorul unei biopsii a colonului.
Pentru aceasta cercetatorii de la CHU din Nantes au efectuat prelevari la oameni bolnavi si sanatosi, carora li s-au efectuat examene colonoscopice obisnuite, cu scopul de a identifica traseul bolii la nivelul sistemului nervos. In cayul celor mai multor pacienti, cercetatorii au pus in evidenta, la nivelul neuronilor digestivi, anomalii identice celor de la nivelul neuronilor cerebrali. Mai mult, autorii studiului au descoperit o legatura directa intre amploarea leziunilor si gravitatea simptomelor clinice. Daca rezultatele se confirma pe loturi mai mari de pacienti, nu este exclus ca pe aceasta cale sa poata fi depistata precoce maladia Parkinson si ajustat tratamentul si ingrijirile acordate, spun autorii studiului.
Tratament si preventie
Deocamdata nu exista un tratament curativ. Medicamentele nu vindeca boala, dar prelungesc speranta de viata a pacientilor, care pot depasi varsta de 80 de ani. La inceput, tratamentul consta in administrarea unui singur tip de medicament ce amelioreaza simptomele bolii. Pe masura ce boala evolueaza, dozele vor creste si se vor asocia cu alte medicamente in functie de simptome si de complicatiile pe care le dau pastilele
Tratamentul medicamentos vizeaza in principal compensarea deficitului de dopamina, neurotransmitator implicat in miscarile corpului, cu care se confrunta acesti bolnavi. Specialistii estimeaza ca, in momentul diagnosticului, 80 % din celulele care produc dopamina, sunt distruse. In acest sens, exista medicamente care duc la o crestere a nivelului de dopamina in creier sau care au aceleasi efecte. Medicul neurolog este cel care prescrie tratamentul in functie de varsta si de stadiul bolii.
Daca semnele bolii nu dispar cu medicamente se apeleaza la solutii invazive. Una dintre ele consta in introducerea unui dispozitiv intraduodenal prin laparoscopie, prin care e conectat un sistem de pompa exterioara. Prin aceasta se infuzeaza in continuu medicamente in timpul zilei.
Forme mai grave pot fi ameliorate si neuro-chirurgical, prin stimularea cerebrala profunda cu ajutorul electrozilor implantati in creier. Se introduc electrozi bilaterali in nucleii de la baza creierului ce sunt conectati la un stimulator subcutanat. Acestia genereaza impulsuri ce amelioreaza starea pacientului, permitand micsorarea dozei de medicamente pentru cativa ani. Din cauza reactiilor secundare ce pot aparea in timp, interventia se recomanda in special bolnavilor mai tineri, fara tulburari psihice.
Daca nici medicina alopata nu actioneaza cu usurinta in preintampinarea efectelor bolii, exista o serie de remedii blande, in masura sa diminueze « pe bucati » simptomele.
In multe situatii, constipatia provoaca probleme persoanelor cu Parkinson, pentru rezolvarea carora se recomanda consumul zilnic de iaurturi care contin probiotice active. Acizii grasi esentiali, deficitari la bolnavii respectivi, se gasesc in uleiul de in si in cele de seminte de luminita (Oenothera biennis); se consuma o lingura din aceste produse in fiecare zi.
Tot legat de alimentatie, e bine sa se consume multe verdeturi, in functie de sezon : spanac, urzici, salata verde sau un extract obtinut din sucul de orz verde. Se recomanda si algele marine, care sunt capabile sa incorporeze metalele grele acumulate in organism si sa le elimine, intrucat acestea accentueaza simptomele bolii.
Pentru o stare cat mai buna a bolnavului de Parkinson, se impune un regim cu putine proteine, dar cu multe cereale, legume si fructe, bogat in lichide, de preferat sucuri naturale obtinute din fructe si infuzii sau decocturi.
De asemenea, exercitiile fizice sunt un real ajutor, fiindca impiedica aparitia complicatiilor, cum sunt cele de echilibru. In combinatie cu tratamentul medicamentos, ele imbunatatesc si starea psihica a a cestor persoane, depresia fiind o complicatie frecventa. 50 % din bolnavii de Parkinson sufera de depresie. Kinoterapeutul este insa cel in masura sa evalueze starea de sanatate si sa recomande exercitii fizice specifice fiecarui bolnav in parte. Sportul practicat regulat combate stresul, factor ce agraveaza simptomele bolii, la fel ca si starea de oboseala.
Ameliorarea simptomelor cu coenzima Q10
Coenzimei Q10 i se da in ultiumul timp tot mai multa atentie datorita presupusei sale capacitati de a preveni imbatranirea cardiovasculara si de a-i ajuta pe pacientii aflati in stare critica si care urmeaza sa fie supusi unei operatii de transplant de cord. Medicii nutritioniosti cred ca ea ajuta inima si creierul sa nu imbatraneasca.
Q10 se gaseste in mod natural in organe si ajuta la stimularea energiei la nivel celular, in special in tesutul muscular, in celulele din creier si din tesutul nervos. Corpul nostru produce in mod natural coenzima Q10, dar numai cand nu are carente de vitamina C sau de orice vitamina din complexul B, cum ar fi B6, B12 sau acidul folic.
In studiile legate de boala Parkison si de hipertensiune arteriale, dozele crescute de coenzima Q10, care ajung pana la 1200 mg pe zi, par a ameliora simptomele bolii Parkison si scad tensiunea arteriala. Un mare grup de potentiali pacienti poate profita de pe urma administrarii de coenzima Q10: cei care iau medicamente din grupul satinelor (de tipul Zocor, Pravachol, Lipitor sau Crestor), cei care au suferit infarcte miocardice, cei care au simptomele bolii Parkison, diabet si hipertensiune arteriala.
.ro
Foto: sxc.hu