Tratamentul durerii se bazeaza pe de o parte pe stabilirea cauzei si tratarea acesteia, iar pe de alta parte pe folosirea medicamentelor care calmeaza durerea in sine. Durerea poate fi calmata sau cel putin ameliorata in majoritatea cazurilor. Nu trebuie sa ezitati sa-i solicitati medicului dvs. un tratament eficace impotriva ei.
Folosirea diferitelor tipuri de tratament de care dispunem pentru a calma durerea depinde de gravitatea, durata, localizarea si cauza acesteia.
Descrierea minutioasa a unei dureri, in fata medicului dvs., ii furnizeaza acestuia informatii extrem de utile pentru diagnostic. Descrierea diferitelor caracteristici ale durerii este utila: localizarea (aratand cu degetul traiectoria durerii), tipul (senzatia de presiune, de arsura, de descarcare electrica…), evolutia (de cand a inceput durerea, debutul a fost brutal, lent sau progresiv), circumstantele aparitiei (efort, traumatism, accident de munca…) etc.
Trebuie sa raspundeti cat mai exact intrebarilor puse de medicul dvs. Este vorba despre o durere permanenta sau interminenta? Cat dureaza accesele, perioadele de remisiune? Durerea e resimtita ziua, noaptea? Care sunt factorii care o amelioreaza sau o agraveaza (pozitie, miscare, timpul meteorologic, emotii etc.).
Medicamentele impotriva durerii, numite analgezice sau antialgice, pot fi clasificate in trei categorii, in functie de nivelul eficacitatii lor.
Analgezicele usoare sunt utile in general in tratarea durerilor obisnuite, precum durerile de cap sau dinti. Medicamentele cele mai folosite sunt paracetamolul si aspirina. Antiimflamatoarele nesteroidiene se folosesc in tratarea durerilor usoare si moderate, cum sunt cele provocate de artroze sau de traumatismele din sport.
Atunci cand durerea nu e calmata prin aceste tipuri de medicamente, se trece intr-o alta etapa care consta in asocierea analgezicelor usoare la medicamente apropiate morfinei (codeina de exemplu).
Pentru a calma durerile intense si rebele se foloseste morfina, un medicament extras din opiu. Morfina actioneaza la nivelul creierului si al maduvei prin blocarea transmiterii mesajului dureros. Este un analgezic puternic, indispensabil in tratarea unor anumite dureri. Pentru durerile acute, cum sunt durerile postoperatorii, morfina e din ce in ce mai utilizata sub forma de injectii controlate de pacient (prin intermediul unei mici pompe).
Pentru durerile cronice, cum sunt cele produse de cancere, dispunem in prezent de numeroase posibilitati de administrare. Calea orala de administrare sub forma comprimatelor, gelulilor, solutiilor buvabile este in general preferata formelor injectabile cu exceptia situatiei in care pacientul inghite cu greutate.
Morfina este un medicament extrem de sigur, care nu antreneaza toxicomania. Bolnavii sunt in majoritatea timpului calmati iar efectele indezirabile, rare, sunt in general bine stapanite de medici si personalul de ingrijire. Deci nu exista nici un motiv pentru a-i limita utilizarea din momentul in care celelalte medicamente analgezice nu mai reusesc sa amelioreze durerea in cauza.
Antidepresivele sunt folosite pentru actiunea lor proprie impotriva durerii in unele boli (diabet, zona zoster) si pentru tratarea simptomelor psihice associate durerii cronice (depresie, anxietate, insomnie).
Contrar unei idei raspandite, medicamentele impotriva anxietatii (anoxiolitice si sedative) n-au efecte reale asupra durerii. Ele sunt prescrise adesea pentru o tulburare de somn sau ca relaxante musculare.
Kineziterapia este esntiala in tratarea a numeroase dureri cronice la nivelul aparatului locomotor (lombagii, de exemplu). Ea reprezinta un ajutor util in cazul durerilor legate de pozitiile si atitudinile vicioase, a contracturilor musculare sau a limitarii mobilitatii articulare.
Poate fi asociata tehnicilor de relaxare care il ajuta pe pacient sa-si controleze mai bine durerea si sa reactioneze pozitiv in fata situatiilor stresante susceptibile de a o amplifica. Obiectivul relaxarii e acela de a ajuta o persoana sa-si creasca toleranta la durere (sa reduca teama fata de durere) sa o accepte mai usor si sa-si indeplineasca activitatile normale in masura posibilului.